Primavara, de ea vorbesc, acum o cred. Am pozat-o!
Am fost simbata sa greblez frunzele uscate din iarba mea minunata. Care nu asa deosebita de alte ierburi, dar tot minunata e. Treaba cu frunzele e ca-s multe, fiindca sunt la marginea padurii, for goodnes’ sake! Si dupa doua ore jumate in care am strans frunzele in 4 gramezi mari si contemplam febra musculara ce va urma, a trecut pe acolo o tanti din sat si a zis ca mai bate vintul si mai da frunzele din padure. Atunci mi-am dat seama ca ceea ce am facut eu e o nimica toata, fiindca eu m-am uitat la copacii din jur, am vazut cu multumire ca-s toti desfrunziti si n-are de unde sa mai pice frunze si eram convinsa ca asta e tot, am terminat cu frunzele. Dar pe jos, prin padure…. 😦 milioane de frunze asteapta momentul propice sa ajunga pe iarba mea.
In timp ce greblam au venit si 3 ATV-isti si au urcat in padure fix prin curtea mea, dar se vede treaba ca pe unul l-au ajuns blestemele din urma, ca la nici 5 metri i s-a stricat carutza si s-a oprit sa si-o repare. Asa ca am profitat si eu de ocazie si m-am dus acolo ca propr’etareasa ce sunt, sa le zic sa nu-mi mai pingareasca maracinii mei cu rotile lor si sa-si aleaga alt drum de preumblat prin codru care nu implica in nici un fel curtea si mai ales iarba mea. Acum nu venisera pe iarba, dar atit le trebuia, ca atunci ii alergam cu grebla! De data asta urcasera in padure pe partea ne-destelenita de curte, dar sigur tot astia trei sunt bestiile care mi-au luat iarba sub roti data trecuta si mi-au lasat urme de cauciucuri.
Oricum, pina sa imi cada mainile de la febra musculara, si multumita de mine ca am facut pe fioroasa cu ATV-istii, am facut niste poze cu floricele si cu catei, ca mi s-a parut ca se potriveau situatiei. 😛
Vorbe si ganduri 