Posts Tagged ‘pitici’

Lupu’-si schimba parul

29 Noiembrie 2007

Iar blogul isi schimba designul.

E o tema craciuneasca, iar Craciunul ma invadeaza de aproape o luna. Inca nu e decembrie, dar Craciunul e peste tot. Va povestesc alta data de invazia asta continua, acum doar voiam sa stiu cum va place tema asta. Are scris mare, culori calde si brazi in sezon. 🙂

 Si ca sa nu las un articol asa despuiat, hai sa si spun ceva in el. Am umblat prin administrarea blogului o vreme, cat am ales tema asta si m-am uitat ca un copil in fata unui tablou de luminite: „asta ce face? dar asta? si asta? pot sa apas asta?”. Am ajuns sa vad statistici si am aflat ca azi a fost cea mai obositoare zi din viata blogului meu. A avut 68 de vizitatori si deja a ramas fara dulceata si serbet. Mai are doar niste bomboane de ciocolata, dar daca vreti sa-l mai vizitati azi, ar fi bine sa nu intarziati mult, ca pare somnoros rau. Nu e obisnuit cu vizite multe.

Am ajuns si la cuvintele pe care le cauta oamenii in google de nimeresc pe blogul meu. Pe langa vreo patru feluri de cautari dupa „satelit”, „antena satelit” sau cum se vede el din satelit (iti zic eu, foarte, foarte mic), am cautari dupa „povesti cu crocodili”, „de ce imi scrie tastatura singura”, dar cea mai tare dintre cautari este „cultivare salata verde”.

M-am gandit ca ar trebui sa scriu cate un articol pentru fiecare din aceste probleme spinoase prin care s-a ajuns pe blogul meu. Macar sa gaseasca si oamenii raspunsuri. Trebuie sa studiez putin pentru cultivarea salatei verzi, dar stiu deja de ce ii scrie tastatura singura – am scris in articolul dinainte: piticii de calculator sunt de vina!!!

Epopeea piticului de calculator

29 Noiembrie 2007

Se stie de mult de existenta piticilor de calculator. Ei sunt o specie inrudita cu piticii de gradina, dar ceva mai mici, si au o gena derivata din specia spiridusilor irlandezi rautaciosi. Aproape fiecare calculator ii are. E o intreaga sectie de introdus pitici in calculator, imediat dupa fabricare. Se lipesc abtibilduri si se indeasa pitici prin porturile USB (ca se se alimenteze, doar nu-i lasa sa moara de foame).

Se stie, deci, de existenta lor, dar totul e tinut secret. Mare secret. Piticii nu sunt trecuti in specificatii, nu vin cu instructiunile de folosire, nu apar in atentionari. Vezi acolo „caution, may become hot!” sua „atentie, laptopul nu bea cafea!”, dar nu vei vedea „atentie, pitici de calculator periculosi inauntru!” si nici macar un echivalent la celebrul „intel inside” – „computer lepricon inside”. Piticii nici macar nu sunt vazuti sau auziti daca nu vor ei. Si nu vor.

In plus, piticii de calculator or fi ei mici, dar piticii de laptop sunt mult mai mici… si ceva mai plati, cred eu. Astia nu-s o subspecie, ci doar o … specializare aparte a piticilor de calculator. A, sa nu uit, am auzit ca sunt si un pic peltici, dar asta nu e important. Ce e important e ca azi „Dorelul” piticilor mei de laptop era in plina activitate. Restul probabil trageau chiulul, dar Dorel se auzea clar lucrand – de unul singur.

Azi dimineata din laptopul meu se auzeau sunete de ciocan pe nicovala, de batut fierul, de avant muncitoresc, dar singular. Un pitic muncea. Lovea la intervale regulate ceva metalic, fix in boxele mele mici si firave de laptop.

Nu stiu sigur care era evenimentul. M-am gandit ca o fi fierarul laptopului, dar batutul sabiilor pe nicovala e o activitate proprie cartilor si filmelor cu subiect medieval, nu unui laptop din era microcircuitelor inteligente. Acum ar trebui sa-si faca avioane invizibile si rachete sol-sol cu termo-ghidare. Si-apoi… cu cine sa se razboiasca piticii din laptopul meu? Deci nu, sigur nu facea arme.

Atunci, imi dau eu cu parerea, poate ca ascutea sapele, sa mearga la camp. „Ei as!” imi raspunde vocea din capul meu. „Daca societate medievala nu poti avea in laptop, cum te gandesti ca ai putea avea o societate agrara?!” Si are dreptate vocea, nu pot sa o contrazic. Ce sa caute niste pitici agricultori in laptop? Si pe deasupra, si daca prin absurd ar avea ce cauta, piticii agrari ar fi puternic industrializati, n-ar umbla ei cu sapele.

Si-atunci? Ei bine, atunci m-a lovit adevarul. Piticii din calculatorul meu sunt o societate de trindavi. Sunt obisnuiti sa chiuleasca, sa astepte sa faca altii, si daca trebuie, daca *chiar trebuie* sa munceasca ei, atunci gasesc un Dorel care sa munceasca in locul lor. Si oricum prin mostenire genetica de la spiridusii irlandezi, toti piticii de calculator sunt niste strica-tot. Cum ar putea sa repare ei? Decat daca gasesc pe unul mai mic si mai prost pe care sa-l puna la munca.

Azi dimineata probabil ca li se stricasera sinele si nu mai aveau piticii cum sa se plimbe aiurea-n tramvai prin laptopul meu. Asa ca au trimis echipa de reparatii. Si in bun spirit muncitoresc, au venit, au vazut, s-au scarpinat in cap si s-au dus la un shpritz. L-au lasat pe Dorel sa dea cu ciocanul, ca sa nu zica cineva ca nu se lucreaza la defectiune.

Se lucreaza dom’le!

Hai mai luam o sticla? Noroc! Traiasca Dorel!