Posts Tagged ‘tarile calde’

Alte prime impresii, si bere de contrabanda

12 Decembrie 2007

Primele impresii le uitasem pana am terminat titlul. Acum mi le-am adus aminte, nu va faceti griji, ca doar nu va scriam doar asa, sa va spun ca am uitat ce vreau sa va scriu. Dar as fi putut, ce-i drept… mai ales ca deja nu mai tin minte despre ce voiam sa vorbesc… memoria asta… cand am mai mare nevoie isi ia vacanta si-mi scrie o vedere ca e bine mersi, dar departe. Stiti voi, cum zice .. cum il cheama?… ala de canta bine si frumos, dar de fapt nu prea canta, ca aproape vorbeste, dar macar vorbeste bine si repede. 🙂 Ok, ok, ma jucam, Pavel Stratan era, si ce zicea era ca are memorie, numa’… nu stie unde-o tine.

Acuma, mai stiti ce voiam sa va zic? A, inca nu va zisesem? Ei, asta e, s-a pierdut! Daca nu v-am zis, acuma nu mai stiu.

Hai, bine, sa mai vedem alte impresii. Pai.. stiti ca musulmanii nu mananca (scuzati-mi expresia) carne de porc. Asta e, ziceti-i cacofonie, dar altfel nu aveam cum s-o spun. Parca ce, asta ar fi singura cacofonie? Sunt si altele si mai comune, ca monica columbeanu, si nu se plange nimeni.

Asa, eram la musulmani, care nu mancau carne. De porc. Asa ca in supermarket ori lipseste cu desavirsire, ori e intr-un raion separat, unde scrie mare CARNE DE PORC (nu-n romana, evident, in virguleasca obisnuita cunoscuta – atunci cand e citita – drept araba, si in engleza). Si dedesubt, in caz ca ai facut testul de inteligenta si ti-a iesit negativ, cum zice o insigna pe care si-o doreste Umf, scrie la fel de clar „NOT FOR MUSLIMS”. Daca nu stii ca tu, ca musulman, nu mananci porc, macar sa stii ca esti musulman si ai scapat, n-ai facut cine stie ce pacat ingrozitor cumparind sunculita sau carnaciori. Daca nu stii nici macar ca esti musulman, nu lua in seama ce scrie acolo, ia si cumpara – e bun. Daca nu cumva iei prostii, ca mine, care desi stiu sa citeshte in englezeshte, nu stiu sa si intelege ce citeshte, si iau „brown sugar ham” fara sa ma gandesc macar sa ma gandesc ca zaharul si sunca nu fac pereche buna si ca va fi o sunca dulce!!!!

Dar sa lasam carnea de porc, fiindca macar asta se mai gaseste, nu-i broblem. Nu e in marketul asta, e in celalalt. Undeva tot gasesti tu. Ce-i imposibil de gasit la magazin e berea. Sau orice alta bautura alcolica. E o intreaga nebunie ca scoasa din filmele cu Louis de Funes sa faci rost de bere (asta din povestite, ca de vazut n-am vazut, dar va povestesc si eu la rindul meu). Pai, nu e ilegal sa ai bere, decat daca esti musulman, desigur. Dar, daca nu esti, si cred ca jumatate din populatia din Dubai nu e ca nu-s autohtoni, atunci teoretic ai voie. Daca ai de unde!!! (Da, am zis intr-un final unde sunt, ca oricum v-ati prins singuri dupa pozele cu Burj al Arab si dupa mentiunarea pirtiei de ski la mall.)

Asa, revenim la bere. Sau mai bine zis la arabi si bere. Si multumesc sursei secrete pentru povestire, ca sa am si eu ce povesti. Buuun, ca sa va introduc frumos in atmosfera am sa va rog sa va ganditi la filmele in care se face contrabanda cu arme. Tu, Gigi Cretzu, te hotarasti ca vrei sa impusti/arunci in aer un cartier intreg (fiindca unu’ care locuia pe-acolo ti-a calcat catelul cu masina cand erai tu mic) si te duci la mafiotul local sa cumperi cele necesare. Mafiotul local nu stie cine esti tu si de ce vrei alea trei bazuci si ‘shpe mii de grenade, si te ia la puricat. Da’ sigur nu esti de la politie? Da’ de ce vrei tu bere…aa, pardon, bazuci si grenade? Da’ de la cine ai aflat ca el ar avea? Nu ca adica el are, dar daca ar avea, de unde ai auzit tu? Si dupa ce afla si ce note ai avut in clasa 1 la bastonase (desi el pe vremea aia facea virgulite, ca doar scrie virguleshte, cum am zis mai sus), se gandeste sa-ti dea berea.

Te duci tu spre masina lui linistit, ca sa iei berea, dar sare ca ars si striga intr-o engleza cumplita pe care abia o intelegi. Nuuu, nu aici! Glumesti? Daca ne vede cineva? Nenea, dar ai zis ca… Pai am zis, dar nu aici. Dar unde? A… stii parcarea aia de dupa blocul ala de 5 km mai incolo dupa ce faci dreapta la a doua intersectie? Umm?… o nimeresc eu?… Bine, atunci urmareste-ma la doua masini distanta. Pai.. sigur nu-i mai bine la trei? (zici tu in gluma, nefiind sigur ca vorbeste serios) Umm.. Cred ca si mai bine ne despartim aici si mergem pe drumuri diferite, daca ne urmareste cineva?! Si pleaca.

Si trei minute dupa ce se urca in masina si demareaza, reusesti si tu sa-ti revii: WTF?!! Ce-a fost asta? Asta e nebun? Pentru niste bere ma duce la mama naibii si ma trece prin interogatoriul lui peste prajit? Si cum raspunsul e da, pentru bere, te gandesti ca merita sa faci si urmatorul pas si te duci sa cauti parcarea aia.

O gasesti. E intuneric bezna acolo. Intri precaut cu masina si vezi o bricheta licarind dupa un stalp. Cineva isi aprinde tigara. Te indrepti spre stalp, intrebandu-te daca nu cumva ai ajuns in alt film, si acum o sa-ti sara in spate trei karatisti si sa te ia pe sus sa te duca la seful lor care vrea sa stie de unde stii tu de bere? Din fericire era doar tipul cu berea. Sau… pana acum tipul fara bere, ca nu ai vazut berea pe nicaieri.

Te-a vazut cineva?, intreaba el in aceeasi engleza cu puternic accent arab. Cine sa ma vada, ca e bezna aici!, zici tu, inca privind speriat in jur sa nu apara cineva ciudat. Stinge farurile! Le stingi. Te intrebi daca nu cumva ai nimerit intr-o scena de film cu mafioti italieni in vremea lui Capone. Dar cum nu auzi nici un ‘capisci’ de nicaieri, te gandesti ca poate nu… Iti face semn sa iesi. Te duci cu el spre masina. Poate ca totusi nu a fost o idee prea buna sa vii aici dupa bere… Ajungi la masina si deschide portbagajul, dupa o cercetare atenta in jur sa fie sigur ca nu e nimeni in zona. Acolo sunt cele doua baxuri de cutii de bere. Ii dai banii, ti le pune in brate si din doua miscari ajunge la volan si demareaza. Nu l-ai vazut niciodata!! Dar.. daca mai ai nevoie de bere… poti sa-l mai cauti! Esti de incredere! iti triga pe geam.

Sau mai bine iti aduci de acasa data viitoare…

*mentionez ca povestea e reala, dialogurile le-am adaugat eu si am mai modificat amanuntele, putin, pe alocuri, dar stiti voi… licenta poetica… sau licenta prozetica… tot una. Sa vedem daca sursa mea de inspiratie e de acord 🙂

Anunțuri

Macaraua – animal national… si alte prime impresii

11 Decembrie 2007

E a treia zi in orasul asta cosmopolit in care aud toate limbile cunoscute si necunoscute si mi-am dat seama ca n-am scris pana acum nimic despre el. M-am gandit sa scriu cand pun si poze, dar intai scriu, pun poze mai pe seara. Asta fiindca, desi n-as recunoaste-o daca ma intrebati, mi-e teama ca va fi complicat sa pun poze – n-am mai pus nici una, inca. Asa ca mai intai teoria, apoi imaginile.

Prima chestie pe care am realizat-o inca din taxiul care ne aducea de la aeroport e ca animalul national aici e macaraua. Langa fiecare cladire sunt legate una sau doua si par sa creasca mai inalte decat girafele. Nu ca as fi vazut girafe, altundeva decat alea de jucarie de la magazinul de copii din Mall si alea de la Animal Planet, dar la TV sunt cam de 25 de cm inaltime… Si cand zic langa fiecare cladire, chiar asa e. Toate cladirile sunt mai mult sau mai putin in constructie, si toate au etaje de la 20 in sus. Se pare ca stapinii grijulii isi urca macaralele odata cu cladirea, nu le lasa jos, pe nisip.

Alte animale n-am prea vazut pe aici. Un singur caine, intr-o curte, si doua pisici plimbarete. In rest… pasari mici prin copaci si greieri care se aud doar. Dar fiecare locuitor al cartierelor rezidentiale isi creste la usa casei cate doua masini. Una sport suparata, musai cu cutie automata, si una de teren, de urcat toata familia in ea.

Pentru o tara de nisip e al naibii de verde si de umeda. E cate un lac pe aproape oriunde ai fi, iar daca nu e lac, e piscina, iar daca nu e piscina e fintana arteziana, iar daca nu e nici fintana e cascada artificiala, iar daca nu e cascada e parc acvatic, iar daca nu e nici parc e marea, care e, slava domnului, destula! Si daca nici atata umezeala nu-ti ajunge atunci te saturi cu umezeala din aer care e tot timpul, dar ajunge in septembrie de peste 95% – norocul meu ca acum e decembrie! A, dar de plouat nu ploua. Doar o saptamana, in ianuarie. Grea viata pentru vinzatorii de umbrele!

Cine ne-a spus noua ca cifrele pe care le folosim sunt cifre arabe? Sa faca un pas in fatza, ca vreau sa ma lamureasca si pe mine de ce toata viata am crezut ca cifrele arabe sunt fix ca la arabi. Ei bine, am aflat un adevar esential: cifrele arabe nu sunt cifre arabe! Na! Arabii au alte cifre! Deci tovarasa invatatoare care m-ati invatat gresit, nota 3! Trei arab? Nici vorba, ca nu stiu sa-l scriu pe ala! Dar stiu ca 1 e ca o virgula, 2 e un fel de virgula intoarsa, 5 e ca un fel de zero si zero e un fel de romb punctiform. Si 4 e un fel de 3 intors invers si lungit in jos. Ati ametit de tot? Si eu!!! Si eram convinsa ca eu folosesc cifre arabe – adica pana la momentul de fatza lumea cifrelor avea doua parti mari – cifre romane, IVDCLM, si cifre ‘arabe’, 12345…  si alte cateva cuneiforme si maiase dar care nu prea mai sunt importante. Acum aflu ca cifrele arabe sunt cu totul altfel si ca ce stiam eu e gresit. Ce alte adevaruri crude imi ascunde lumea? Ca Mos Craciun nu exista? Ca iepurii nu fac oua de Paste? Ca laptele de tzaran e de fapt lapte de vaca? …

Sa trec de dramele vietii mele si sa va spun ca Mallul de aici e cosmarul oricarui sot sau iubit adus la cumparaturi de iubita lui, fiindca e de vreo 3-4 ori mai mare decat alea de acasa si nici n-are locuri de fumat. Dar, o parte buna e – are aer conditionat. Si daca nici 22-23 de grade nu va multumesc si vreti mai putin, cele -4 de pe pirtia de ski din Mall sigur reduc la tacere si pe cel mai mare critic al caldurii de afara. A, de fapt mai e inca o parte buna: in anumite zone sunt ‘playstation area’ si se pot opri in fotolii sa joace ceva.

Partea proasta e ca eu nu am avut pe cine sa chinui fiindca am fost singura. Si cum urasc cumparaturile de una singura, am sa va spun ca incununarea celor 4 ore petrecute in mall este un minunat clips de nas pentru inot. Da, ati inteles bine, in 4 ore eu n-am cumparat nimic altceva decat un clips de prins nasul ca sa nu-mi intre apa, la uimitoarea suma de… umm… stati sa transform in lei… cam 10 lei. Economia intruchipata daca ma trimiti pe mine singura la cumparaturi. Nu cumpar nimic, doar casc gura si … fac poze, cand am ocazia.

Hai sa vedem cum ma descurc sa si pun pozele aici…

Ceatza

10 Decembrie 2007

Dupa atita impodobit de brad, mi-am zis ca a venit vremea sa ma tratez de craciunita. Incerc tratamentul pe care mi l-am prescris singura. Plec in tarile calde. Atat de calde incat sigur uit de Craciun pana ma intorc. Si-atunci sa vezi surpriza pe mine: „E Craciunul?!! Vaai, nici n-aveam idee. Eu am fost la ‘tratament’ si acolo n-aveau Craciun.”

Am plecat deci de acasa unde era insorit si mai cald decat zilele trecute si am ajuns pe autostrada. Pe autostrada, ceatza. In Bucuresti, ceatza. Si mai frig decat acasa unde era soare. Am ocolit tot Bucurestiul sa vedem daca e ceatza peste tot. Era. Si-asa ajunsesem prea devreme, acum ar cam fi timpul sa mergem pe aeroport. Pe aeroport, ceatza. Si tot prea devreme. Cum am venit dotati, scoatem unul dintre laptopuri si ne uitam la un film.

Intre timp, aeroportul si ceatza nu-mi trateaza craciunita. In aeroport sunt cativa braduti timizi, impodobiti. Nu multi, dar destui cat sa imi tina treaza melancolia Craciunului. (Bradul nostru de la serviciu e mai frumos, daca ne luau pe noi sa le impodobim aeroportul aveau acum ce arata)

Nu-i nimic, se termina filmul, incepe verificarea biletelor, o sa ajung in tarile calde. Acolo sigur nici nu stiu ce-i ala Craciun, nu au brazi impodobiti, nu e frig si nici ceatza. Acolo ma tratez de craciunita.

Doua ore mai tirziu eram inca in aeroport. Ceatza! Ce-i drept, numai la Craciun nu ma gandeam.  Deci eram pe drumul bun. Pina la urma am plecat. De la 11 mii de metri si ceva marunt, noaptea, Istanbul se vede grozav. Numai lumini.

La fel si tarile calde. (E o singura tara, dar termenul consacrat e tarile calde, ce sa-i fac? Nu stiu daca sa folosesc pluralul sau singularul…) Se vad grozav de sus.

Am intrat in aeroport si dupa vreo 3 km jumate (parcursi, multumesc celui de sus, pe unspe milioane de scari si benzi rulante si doar vreo 300 de metri pe podea nemiscatoare) am ajuns la verificarea de pasapoarte. Maiculita, oamenilor astora le plac chestiile mari. Nu vreau sa ma gandesc la teoria compensatiei moderne 🙂 Si mari si multe. Daca nu ma credeti, ar trebui sa fi vazut cozile de la pasapoarte. Maaaari si muuulte.

Si apropo, decoratiile de Craciun in aeroportul asta erau mult mai mari/multe/frumoase – alegeti voi, toate-s adevarate – decat in aeroportul de acasa. Ok, pot sa traiesc cu decoratiile, daca e cald, nu e ceatza si ma duc la plaja. Pana la plaja insa, hai sa iesim din aeroport noaptea asta.

….

Am reusit! Am ajuns la ghiseul de pasapoarte. Am gasit bagajele… si intr-un final am gasit si usile de iesire 😀

Gata, afara, desi noapte, e sigur cald, probabil am sa vad luna, stele, … palmieri? Ne urcam in taxi si dintr-odata iesim din aeroport. Surpriza? V-ati prins din titlu, nu-i asa, ca sunteti prea inteligenti sa va pacalesc…

ERA CEATZA!

 Ce ziceam? Ca nici nu stiu ce e Craciunul? Ca n-au brazi impodobiti? Ca nu e ceatza? Heh! They showed me! Au podoabe de Craciun peste tot si au si ceatza, din cand in cand. Doar cu caldura nu m-am inselat. E cald. Cald… Caldut… Chiar si la 4 dimineata cand l-am scos pe Umf la plimbare. (N-a ripostat, era cumva zombificat)