Rituri de… inhumare uiascene*

*notiunea de ‘uiascen’ descrie zona de studiu aleasa, iar nu o perioada de timp din pleistocen sau alta notiune similara.

Observatii facute pe exemplare de Homo sapiens uiascensis, Canis lupus uiascensis, Felis catus uiascensis, si ocazionalele exemplare de Homo Ludens din zona.

– Homo sapiens uiascensis (omul de uiasca)

Exemplarele observate celebreaza anotimpurile prin ingroparea sau dezgroparea a diverse obiecte rituale. Cultul lor pare a fi unul de celebrare a naturii si observare a schimbarilor anotimpurilor, o mare importanta fiind atribuita plantelor. Activitatile de ingropare si dezgropare sunt facute periodic, in anumite perioade din an, alese dupa semne astrale, nu includ cantece sau miscari specifice, dar necesita folosirea unor unelte considerate importante in indeplinirea rolului lor. Ritualurile de inhumare sau deshumare a obiectelor sunt executate de persoane importante in ierarhia de grup, cu rol de lider spiritual, pastrator si cunoscator al traditiilor.

Obiecte rituale ingropate: bulbi de plante si seminte
Perioada de ingropare: in diverse momente ale primaverii, dar si la inceput si sfarsit de vara
Obiecte rituale dezgropate: bulbi de plante si diverse pietre si radacini
Unelte folosite in cadrul ritualurilor: lopetica verde de gradina, manusi, mica grebla verde de gradina
Activitati de insotire a inhumarii rituale: observarea anterioara a terenului si alegerea locului, probabil in corelatie cu astrele si sfaturile batranilor

– Canis lupus uiascensis (cainele de uiasca)

Spre deosebire de cele ale Homo sapiens uiascensis, ritualurile de inhumare ale Canis lupus sunt mult mai frecvente, ajungand in unele cazuri chiar la repetarea zilnica de catre aceiasi sau diversi indivizi ai grupului. Nu exista un individ desemnat pentru activitatile ritualice, acestea fiind executate de toti membrii grupului, desi unii prefera inhumarea obiectelor, in timp ce altii deshumarea lor, in timp ce o a treia categorie, probabil cei care inca nu au trecut de initierea spirituala, exerseaza doar saparea gropilor fara un motiv aparent.

Ritualurile de inhumare urmeaza, cel mai adesea, meselor zilnice, cand exemplarele studiate aleg o parte din hrana zilnica spre a o aduce ofranda, prin ingropare, fiintelor spirituale carora vor sa le multumeasca. Ritualul e insotit de „plimbarea osului”, care presupune ocolul curtii cu bucata de mancare, pentru a se asigura ca ceilalti indivizi nu interfereaza cu comuniunea spirituala solitara, alegerea locului, saparea gropii cu propriile labe, fara a se ajuta de obiecte, pentru a asigura comuniunea perfecta cu spiritele pamantului, si acoperirea obiectului cu pamant si iarba.

O alta parte a ritualului presupune cautarea ofrandelor aduse de ceilalti indivizi din grup si dezgroparea lor, astfel incat spiritele sa primeasca doar cele mai bine ascunse obiecte. Neinitiatii petrec o parte din zi sapand gropi fara vreun scop precis, in cautarea momentului iluminarii, al comuniunii cu spiritele pamantului. Ei nu ingroapa decat foarte rar parti din hrana, si aceasta este mai mult pentru imitarea initiatilor si pentru a intelege si invata ritualurile pe care urmeaza sa le duca mai departe. In comunitatea inter-specii uiesciana, neititiatii speciei Canis lupus sunt cei care creeaza cele mai mari dezechilibre, deoarece ajung, din intamplare, sa dezgropate bulbii si semintele ingropate de liderii spirituali ai speciei Homo sapiens, ducand astfel la mari probleme intre cele doua specii. De cele mai multe ori insa, rezultatul exercitiilor zilnice ale neinitiatilor canini duce doar la existenta multor gropi adanci si fara nici un sens in zona curtii uiascene studiate.

Obiecte rituale ingropate: oase, bucati de carne, paine, alte feluri de mancare
Perioada de ingropare: dupa mese, cu frecventa medie de cateva ori pe saptamana
Obiecte rituale dezgropate: ofrandele celorlalti indivizi din grup – oase, carne, alte bucati de mancare
Unelte folosite in cadrul ritualurilor: nu se folosesc
Activitati de insotire a inhumarii rituale: plimbarea ofrandei, ascunderea ei de privirile grupului, urmata de cautarea altor ofrande, bazandu-se pe simtul mirosului.

– Felis catus uiascensis (pisica de uiasca)

Spre deosebire de celelalte mamifere uiascene, Felis catus are un singur loc ritual de ingropare, folosit de cateva ori pe zi, iar importanta spirituala nu e acordata obiectului ingropat ci actiunii de ingropare in sine. Actiunea de dezgropare nu face parte din ritual si nu intra in activitatile speciei. Astfel, obiectele ingropate in „ladita cu nisip” (locul sacru pentru executarea ritualului de ingropare a obiectelor) trebuie scoase de acolo de indivizii altor specii, bazandu-se aici pe o probabila simbioza functionala cu specia Homo sapiens in al carei areal se afla locul sacru al felinei.

Actiunea de ingropare e precedata de cantece de deschidere a usii (in speta miaunaturi si miorlaituri), urmate de dansuri in jurul si in cutia cu nisip, iar ulterior ingroparii, de aruncatul cu nisip in jurul cutiei, fara de care nu se poate incheia inhumarea obiectelor. Astfel gasim ca inhumarea obiectelor este mult abstractizata in ritualul Felis catus, fiind mai important ritualul in sine decat obiectul, iar activitatile insotitoare, cantec si dans, cat si frecventa marita, de catva ori pe zi, ne fac sa presupunem un nivel spiritual mai inalt al acestei specii.

Obiecte rituale ingropate: nu se acorda importanta obiectului ingropat, ci actiunii in sine. De obicei se ingroapa ‘manifestarile’ proprii felinei care executa ritualul.
Perioada de ingropare: de cateva ori pe zi
Obiecte rituale dezgropate: dezgroparea nu face parte din ritual
Unelte folosite in cadrul ritualurilor: nu se folosesc unelte
Activitati de insotire a inhumarii rituale: precedente inhumarii – miorlaituri si miaunaturi de deschidere a usii, dansuri in jurul cutiei, scotocirea nisipului; post-inhumare – imprastierea nisipului in jurul cutiei.

– Homo ludens (copilul) (acestia nu pot fi cu siguranta numiti ‘uiascensis’ deoarece arealul de dezvoltare este foarte larg)

In cateva ocazii de-a lungul studiului s-au putu observa si cateva exemplare de Homo ludens in ceea ce pare a fi un ritual primar de inhumare a obiectelor. Totusi nu putem spune cu certitudine daca acest ritual este similar cu cel al Homo sapiens, deoarece ocaziile au fost rare si bazate mai mult pe existenta circumstantelor propice, decat pe momentele ritualice ale Homo sapiens. Totusi s-a incercat clasificarea si pentru aceasta specie:

Obiecte rituale ingropate: orice jucarie aflata la indemana
Perioada de ingropare: total aleatorie, in functie de momentul cand se descopera gramada de nisip
Obiecte rituale dezgropate: obiectele sunt ingropate si dezgropate, fara o logica aparenta
Unelte folosite in cadrul ritualurilor: alte jucarii, mainile, lopatica de nisip
Activitati de insotire a inhumarii rituale: aruncarea nisipului cu lopatica in cele 4 directii sau in bataia vantului

Acest studiu a fost realizat pe un numar intre 1 si 4 exemplare din fiecare dintre cele 4 specii impartind acelasi areal de dezvoltare, pentru a observa posibila similitudine a ritualurilor si notiunilor spirituale. Studiul nu este nici pe departe exhaustiv, numarul de indivizi observati in cadrul studiului fiind foarte mic.