Posts Tagged ‘peste’

Fishy fingers

11 noiembrie 2008

There’s something fishy about that. I don’t know if something is rotten in the state of Denmark, but something is definately fishy with fish fingers.

Hmmm….

N-am vazut niciodata un peste sa aiba degete. Si-atunci cum de se vind in magazine degete de peste? Ar fi trei posibilitati: ori pestii au degete, ori pestii n-au degete, ori… trebuie sa mai fie ceva care-mi scapa.

Din cate stiu eu pestii n-au degete, dar, pe de alta parte, azi am mancat degete de peste, deci… pestii au degete. O fi vreun secret pastrat de marile corporatii care vor sa ascunda cruzimea fata de pestii pe care-i lasa fara degete? Ah, si eu tocmai am ajutat in acest complot mondial de a lipsi pestii de degete, fara stirea lumii. Am cumparat 10 degete!

Ma simt ca si cum as fi incurajat child-labour. Am mancat degete de la 10 pesti. Sau poate de la unul singur? Oare cate degete are un peste? O fi avand 10? Oare are si la maini si la picioare?

Hmm… heh… se poate oare… sa fi mancat degetele de la picioare ale unui peste? :-& yuck!

Salata tiganeasca de la pranz

9 ianuarie 2008

salata tiganeasca de la pranz

A venit pranzul si cum rostul pranzului e sa mananci, am zis sa efectuez si eu actiunile antemergatoare si sa-mi procur mancarea. Urmand ca apoi s-o mananc. Desi incep sa ma intreb care e utilitatea actiunii asteia intr-un final, daca tot o mananc si raman fara ea, de ce ma mai chiuni sa iau mancarea? Ar fi doua solutii posibile: ori sa o iau si sa n-o mai mananc, dar iar ma izbesc de inutilitate, ori sa n-o mai iau de loc, ceea ce mi se pare o idee foarte buna din mai multe aspecte, cu o mica exceptie: eu ce mai mananc? Ceea ce inseamna ca pana gasesc solutia optima la intrebarea noua, va trebui sa raman in cercul asta vicios de a imi procura mancare si a o manca apoi, ramanand fara ea.

Azi am cumparat un preparat din peste. Cel putin asa scria pe cutie: „Salata peste. (si mai jos) Tiganeasca”. Am scuzat omisiunea conjunctiei din denumire pentru ca parea sa o substituie abundenta de pasta de tomate din cutie si oricum conjunctia nu tinea de foame, si am decis ca ‘salata peste tiganeasca’ va constitui pranzul meu. Am completat adaosul nutritiv zilnic cu niste paine, un actimel si o hubba bubba albastra, si am plecat inapoi spre serviciu pentru a da un sens notiunii de pranz. Sa mananc adica.

Am luat o furculita, am deschis cutia si am inceput sa caut, prin abundenta de pasta de tomate, bucatelele de peste. Le-am gasit. Pe toate 4. Minuscule. Noroc ca nu era cutia mai mare, ca dura mai mult timp sa le gasesc. Am mai cautat un timp zadarnic, dupa care mi-am dat seama de ce se numea salata tiganeasca. (nu spuneti ca sunt rasista, e o gluma. e amuzant, daca nu stati sa va ganditi prea mult) Fiindca au furat tiganii pestele. Si conjunctia. Si a ramas doar pasta de tomate.

Ce-i drept, am citit apoi pe eticheta si am vazut ca scria in compozitie: pasta de tomate (minim 48%). De data asta probabil ca au vrut sa fie generosi si au pus cam 85%… poate mai mult. Capacitatile mele estimative nu functioneaza perfect in lipsa nutrientilor. Ce n-am inteles e de ce n-au fost la fel de generosi cu pestele? Poate fiindca nu scria nici o cantitate minima de peste? In cazul asta… nu mai bine se numea ‘Salata sos tomate. (si mai jos) Tiganeasca’? Sau.. si mai simplu… ‘Salata Tiganeasca’. Asa nu ii lipsea nici conjunctia. Si nici pestele, ca nu-l anunta din denumire.