Posts Tagged ‘zapada’

Zapada multa, moncher.

3 Februarie 2012

E zapada. Zapada serioasa. Chiar imi era teama ca trece iarna cu totul si nu ninge deloc, dar dupa ce-a trecut de mijlocul lui ianuarie a inceput timid sa se faca… iarna.

Ieri am primit un banc de la Bogdan – Iarna, zapada, frig. In padure, un urs furios se plimba si dadea, nervos, cu sutul in copaci de se scutura zapada. Rupe un brad, da un sut la o buturuga si trece mai departe bodoganing: „Ce mama naibii mi-a venit sa beau cafeaua aia in septembrie?!!!”    😛

Dar pe mine prima zapada serioasa nu ma face sa ma retrag in barlog. Dimpotriva, e prima si trebuie sa ma bucur de ea. (Ok, la altii deja a trecut bine de prima ninsoare, dar ce sa fac, la mine abia a ajuns!) De doua zile, cand ies afara, uit de tot ce ar putea fi trist sau suparator si merg printre fulgi cu un zambet asa larg pe fatza ca in 5 minute imi ingheatza dintzii. De fiecare data!!! 😀

Cum nu e deloc umeda, nici bulgari nu poti face (am incercat pana mi-au inghetzat si degetele, apoi am renuntat si am desenat fetze zambitoare pe fiecare matiz plin de zapada pe care l-am intalnit in drum – matizurile zambesc mai mult), presupun ca un om de zapada e exclus, asa ca macar cu sania trebuie sa ma dau. Maine ma duc sa-ncerc. Dar cum nu sunt cel mai curajos … a… cum se zice? saniusar? 😀 🙂 … Asa, cum zic ca nu ma-ncumet sa ma dau cu sania pe pante abrupte si unde-s multe alte sanii, o sa caut ceva mai retras pentru inceput, pe langa casa, sa prind curaj.

Intre timp, poze de la casa, unde-i alb si frumos:

Casa si zapada

Casuta sub patura de zapada

Cedric, caine lup, in zapada

 

Si fiindca ieri a fost ziua lui Cedric, uite doua poze cu frumusete de baiat de 4 ani. Si o poza cu Zuza, sa nu spuna ca o neglijeaza cineva. Ea e cu doua luni mai mica decat Cedric. 🙂

Cedric de ziua lui

Cedric

Zuza

Anunțuri

Exterior -16, interior frig.

25 Ianuarie 2010

Ca să mă joc cu titlul anterior și pentru că se potrivește „mânușă”, azi vorbim despre frig. E o apatie și-o somnolență acum în birou de mă mir că nu aud capete căzând pe mese. E de la frig. Frigul face somn. Somnul face și mai frig. De fapt, poate nici nu e așa de frig, dar odată amorțeala instalată, se simte mai frig decât e.

Ba nu. E frig. Atîta lucru știu sigur. E luni și lunea e frig. Și e alb, și albul e frig. Și e soare cu dinți si dinții e frig. E frig. Al naibii de frig. Bine că-s înăuntru. Azi dimneață când am venit la birou, în fața clădirii era o movilă de gheață. M-am uitat la ea strâmb. Gheață murdară. Ce e cu atîta gheață? S-a spart o țeavă. De frig. Și fiindcă-i frig, nu se mai face baltă când se sparge țeava. În loc să curgă apă, crește gheață.

Nu știu capetele celorlalți cum s-or fi ținând, dar al meu rezistă greu tentației de a se culca pe o mînă. Și tot așteptând să se deschidă un fișier mi-e teamă c-o să pice. Pînă și programele merg greu și cu întârziere. Tot de frig. Îngheață și internetul dacă stă la umbră.

Ger…

//////////

Ieri am fost sa ne dăm cu sania. Bad idea. Odată fiindcă n-avem sanie. Avem fărașe și lighean. Și altă dată pentru că s-ar putea să fi fost singurii care n-au venit cu părinții pe pârtie. (Deși, am văzut eu, unii părinți se mai dădeau și ei cu săniuța copiilor) Greu de dirijat fărașul. Tot mă chinuiam să nu intru în oameni și ajungeam să alunec cu spatele. Și mai greu de dirijat era ligheanul. Ala e rotund si merge numai cum vrea el.

Cel mai înfricoșător este când vezi că te îndrepți cu viteză spre picioarele bine înfipte in pământ ale panoului publicitar montat mai într-o margine a derdelușului. Ba nu, și mai rău e să nu vezi, dar să știi că te îndrepți, cu spatele inainte, spre acelasi loc. Sau, dacă ai norocul sa nimeresti un culoar liber si să nu pui frână si să nu te răsucesti ca titirezul, ai putea să te oprești cu talent în căsoiul construit de câtiva ani fix la poalele dealului de săniuș. Zid solid, bine construit. Nu l-am încercat eu, dar am vazut câțiva care l-au testat. La 10-12 ani ai curaj, încerci chestii temerare, cum ar fi oprirea de urgență în zid. La bătrânețile mele parca n-ai mai vrea să testezi pe fundul tău.

Apropo de fund, fărașele de săniuș ar trebui montate cu niste perne moi, ceva, pentru cei cu vârste mai inaintate… Un pic de considerație acolo, n-ar fi stricat. Lasă că mă dădeam eu si cu folia de plastic odată, dar parcă prea-s multe dâmburi acum pe pârtie. Zapada din zilele astea… 😀 (Da, cârcotesc exagerat, dar mi s-a părut amuzant.)

Si totuși, minus cate grade or fi fost, cele trei-patru alunecari cu fărașul (de mai multe n-am fost in stare in lipsa mănușilor pe care le-am uitat acasă) si ciocolata caldă de după au fost momentul pe care l-am așteptat toată iarna. Acum pot sa zic că a fost o iarnă superbă.

Ger, dar derdeluș!

poze cu zapada

2 Aprilie 2008

Zapada si soare

1 Aprilie 2008

Cu un colt de ochi stang (singurul pe care pot sa-l tin deschis din cauza luminii) vad alternativ, in curbele drumului, ba alb, ba albastru. Amandoua dureros de puternice. Dureros la propriu: ma doare capul de la atata lumina. Am ajuns la munte aseara, nu chiar pe intuneric, dar la o ora cand soarele a coborit deja dupa virfuri, si era frumos, dar macar puteai sa iti arunci privirea. Acum… stiti vorba aia, la soare te poti uita… la zapada ba.

Se pare ca facem o plimbare cu masina, ca na, de-aia am venit la munte, sa ma plimb cu masina. Nu vi se pare logic? Cred ca nu exista lenesi mai mari decat cei cu care am plecat la munte. Umf fiind unul dintre lenesi, normal. In loc sa asculte de glasul ratiunii pure (adica eu, n-are a face cu Kant) care le spunea ca putem merge la o plimbare pe zapada, ei s-au hotarit ca mai bine isi pun fundurile comode in scaunele de masina si lasa rotile sa se invarta pentru ei. Cum de m-au tirit si pe mine in masina, va intrebati? As vrea sa spun legata, dar cred ca am fost de acord, intr-un moment de slabiciune (dau vina pe durerea de cap).

Am plecat intr-o mare viteza de acasa, asa ca n-am avut timp sa trec pe la vreun hipermarket sa caut cu disperare farase din alea saniuta, de dat pe zapada, si sa constat cu dezamagire ca nu mai au de asta iarna incoace, asa ca am ramas doar cu dezamagirea ca n-am trecut. Am oprit insa la o benzinarie si ca sa ma razbun pe soarta cruda care nu mi-a dat timp sa caut faras, am luat din toate felurile de ciocolata pe care le-am gasit acolo. Nu sunt convinsa ca pot sa explic in ce fel compenseaza ciocolata pentru lipsa saniutei, mai ales ca nu ma omor dupa ciocolata, dar pot sa spun ca Umf a fost mai fericit de ciocolata decat ar fi fost de saniuta. 😛

Cand sa fac si eu o poza la splendoarea asta de zapada si cerul fara urma de nor am observat ca imi lipseste aparatul. Nu l-am luat de acasa. Tot pe motiv de viteza. Fiindca vineri, cand am plecat la munte, am avut 10 minute sa fac bagajul, de cand ne-am intors de la tirgul de turism (cu o sacosa de oferte si cateva carti de vizita) si pana am plecat spre Capra. Nu animalul, cabana. Aia din varf de munte la care e camera 40 de euro pe noapte, dar stratul de zapada mai mare de 40 de cm. Scump, nenicule!

Asa, si daca tot am uitat camera foto, mi-a ramas doar telefonul sa fac poze, numai ca acum face figuri si nu vrea sa transfere pozele pe laptop. Blututu’ lu’ tata al lui! Tine pozele ostatice, dar nu cere nimic in schimb, pur si simplu e sadic si nu ma lasa sa ma bucur de ele. Si nici sa le pun aici pe blog. Si mai si ameninta sa se stinga – de foame. Iar eu, sadica a rindul meu, il infometez in continuare. Si-asa n-am incarcator la mine.

A, dar aparatul foto nu e singura chestie uitata acasa. Ia intrebati-l pe Umf de sosete! 😀 Nu si-a luat nici macar una, asa desperecheata, de imagine. Doar alea din picioare, asa ca seara inainte de culcare are moment vesel de spalat sosete, iar dimineata verifica daca s-au uscat. Se pare ca desi nu incalzea camera pe cat sa ne simtim noi bine, macar functia de uscat sosete o indeplinea caloriferul ala. Era frig in camera, dar sosetele erau uscate si aproape calde 🙂

Si nici cablul de alimentare de la laptop nu a fost de gasit prin buzunarele de la geanta. Treaba interesanta e ca se poate trai si fara laptop. Stiu ca doar pe perioade scurte, dar se poate! Dar cred ca Umf a trisat, fiindca isi verifica mailul pe telefon, ceea ce sigur in descalifica, nu-i asa? Dar eu am rezistat fara talesofmu, povestea online.

Am sa incerc sa negociez cu telefonul sa dea drumul la poze, chiar si cate una pe rind, cum ii place lui. Daca reusesc le postez 🙂 

Nici un Om De Zapada – poze

12 Februarie 2008

Am fost la munte si, cum nu te-ai fi asteptat, iarna, la munte, era zapada! Si multa, pacat doar ca era cam inghetzata. Asa ca n-a putut fi vorba de oameni de zapada. Asta fusese scopul declarat. Asa ca ne-am pus mintea… sau mai bine zis alte parti anatomice la contributie si am gasit alte treburi de facut, anume datul pe zapada/gheata cu folia si sania.

 cu saniuta la munte

vrummmm

cu folia

Sau scufundatul pana la briu in zapada, cascatul gurii la masinile ramase prin nameti, facutul de poze…

Sau activitati mai calduroase, cum ar fi vinul fiert si jocurile. Sau gratarul, dar de acolo nu avem poze, fiindca… nu ne statea gandul la poze, cu mirosurile alea de pe gratar.

 

Si cum ziceam, oamenii de zapada i-am lasat pe data viitoare. Acum am fost prea ocupati cu altele.