Pe scurt, m-a dezamăgit. Pe lung… hai să vă povestesc.
Nu eram eu foarte convinsă că îmi mai place Mădanna acum, fiindcă mi-a plăcut pe vremuri, cam pînă pe la Frozen, apoi şi-a schimbat stilul şi s-a cam terminat. Însă am aflat că în turul ăsta de concerte aproape jumătate din melodii sunt din alea vechi, din alea vechi care-mi plac mie, nu noul club-beat-elctronic-whatever pe care-l cîntă acum, aşa că mi-am zis că merită, şi oricum e un eveniment care n-ar trebui ratat, şi-am luat bilete din prima zi cînd s-au pus în vînzare.
6 luni mai tîrziu, în sfîrşit Concertul! Am aterizat de la Paris (povestesc si de Paris mai încolo un pic, dar mai întîi despre madonna…) și am plecat direct spre concert (cu niște mici detururi pe parcurs, dar nu conteaza acum). Îmi aduceam aminte că am fost la Kylie la concert și mi-a plăcut, chiar dacă nu știam mai mult de 2 melodii de la ea, așa că mega-concertul Mădanna cu melodiile pe care le cîntam în adolescență trebuia să fie de multe ori mai grozav.
Drumul pînă la concert n-a fost deosebit, rîuri de oameni scurgîndu-se spre intrări, dar intrarea a fost relativ fluentă, dacă ne gîndim la volumul de oameni care era acolo. Înăuntru în parc, niște cozi imense la casele de jetoane si la chioșcuri, și plin de oameni peste tot. Eh, asta e, e concert, lume multă, era de așteptat. Cînd am reușit, după vreo juma de oră de încercări, să găsim semnal la mobil am dat și de restul prietenilor care erau deja acolo. N-au trecut bine 10 minute că a și început DJ-ul de era in deschidere să mixeze diverse. Suna ok, doar că nu pentru el eram acolo. Oricum, a fost un prilej sa descoperim ca după ce s-a ridicat tot poporul în picioare nu se mai vedea nimic. Nu tu scenă, că oricum eram departe de ea, dar nici măcar vreun ecran nu era vizibil. Poate ar fi meritat sa fie puse mai sus un pic…
Și s-a terminat Paul Oakenfold sau cum îi zice DJ-ului, nu mai caut acum să văd, și… și…. și… ok, dar Mădanna vine azi? S-a oprit muzica, am așteptat 10 minute, 20… 30… 40…. …. …. Băă, să se duca cineva s-o trezească pe-asta, să-i spună că are concert! Și așa a trecut aproape o oră între DJ și momentul cînd în sfîrșit diva s-a arătat muritorilor ce-o așteptau. Pînă a apărut însă noi ne schimbasem locul, că muream de cald și nu vedeam nimic. Ne-am mutat mult in spate de unde se vedeau ecranele, unde se putea respira si chiar sta jos pe iarbă cînd te lăsau picioarele fără teamă că ai putea fi călcat de mulțime.
Și… a venit. Și… a început să cînte. După vreo două melodii a băgat și obligatoriile hello romania si are you ready bucharest, dar în rest putea să fie și înregistrată, că nu era vreo diferență: nici pic de comunicare și de apropiere între ea și oamenii care veniseră s-o vadă. Nu cred că am văzut concert în care artistul să vorbească si sa se conecteze mai puțin cu publicul. Și la unele concerte văzute la tv am simțit o conexiune mai mare cu cine era pe scena decît acuma.
Lumea zice c-a făcut spectacol, că a dansat, dar de unde am stat eu n-a prea contat, că pe ecrane se vedeau diverse bucățele, iar scena era mult prea departe. N-am făcut o poză că n-am luat aparatul, dar uite vă fac un desen foarte descriptiv:
O puteți considera poză, pe bune, m-am străduit mult să redau exact toate detaliile. Așa am văzut eu concertul.
Și după ce că n-a făcut nici un efort să își apropie zecile de mii de oameni care veniseră să vadă minune de concert, s-a gîndit ea, sfînta Mădanna, să le dea și o lecție și să-i aducă pe calea cea bună pe est europenii ignoranți și dobitoci, spunîndu-le că și țiganii e și ei oameni și nu trebuie discriminați. Adică na, ca principiu e corect si demn de urmat, dar de unde și pînă unde se găsi Mădanna Ghandi în mijloc de concert să ne dea lecții? Și cîtă experiență are sfinția sa cu esteuropenii sau cu țiganii, ca să se-apuce să propovăduiască? Oricum, moment total nepotrivit si senzație de gust amar și sprîncene ridicate.
Asta după ce în prealabil tocmai adusese un taraf de țigani ruși și ne cîntase noua și minunata versiune lăutărească a Islei Bonita. Tot glumise un prieten în ora de liniște în care o așteptasem pe madonna că dacă vedeta nu apare nu-i bai, că Maria Dragomiroiu e rezerva și urcă pe scena imediat. Dar oricum a chinuit toate piesele vechi pe care le așteptam și pentru care venisem, și le-a transformat pe toate în piese de club.
Asta a fost si marea dezamăgire a mea de fapt, că mă dusesem să ascult niște cîntece care-mi plăceau, și erau toate remixate, transformate în piese de pus în club. Singurul moment cînd s-a aplaudat unanim in cele aproape 2 ore de concert au fost cele 40 de secunde in-memoriam Michael Jackson. Păi și-atunci… muzica nix ca ce-mi plăcea mie a schimbat, spectacol nix că nu s-a văzut colo-n fund unde eram eu, cu ce-am rămas de la concert? Cu lecții de morală, dureri de picioare și imaginea unei madonne care a lăsat publicul atît de rece încît nimeni n-a mai cerut bis după ce s-a terminat concertul.
Vorbe si ganduri 