Posts Tagged ‘pisica’

Cosmar de mitza

4 Decembrie 2012

Dupa amiaza de luni, lenesa si linistita, numai buna de facut siesta, daca esti o pisica de casa rotunda, bine hranita si rasfatata. Mai ales dupa un weekend ingrozitor si obositor, in care oamenii din casa au chemat alti oameni pe la ei, de parca nu era suficient sa-i suporti doar pe ei, mai trebuie acum sa ii tolerezi si pe restul vreme de doua zile. Si oamenii astia noi nici nu sunt antrenati cum trebuie – nu stiu ca n-au voie sa te mangaie decat cand vii tu si ceri asta, nu stiu sa-ti deschida usile, nu stiu sa pastreze distanta sau sa-ti dea de mancare. Nici ca le-ai cere, ca doar ai mandria ta de matza, dar asa, paregzampl, ca sa vedeti cat de needucati sunt.

Si nu era de ajuns ca au venit atatia oameni, dar au trebuit sa aduca si o miniatura terorista. Oamenii astia mici sunt infricosatori! Nu gulmesc, astia mananca orice! Daca ii lasi sa se apropie te trag de coada, de urechi, sau isi infig mainile in blana ta – nu mai scapi. Daca nu-i lasi sa se apropie, te urmaresc cu privirea si chiuie de cate ori te vad, de sa-ti sara inima din piept, nu alta! Iar aia care au ghetute te si alearga. Si am vazut ca ar manca pana si propriile degete, doar ca banuiesc ca nu le pot inghiti, asa legate de mana cum sunt. Uneori oamenii inalti le pun niste doape la gura, de frica sa nu-i inghita si pe ei. Ce sanse ar avea o pixica rotunda si pufoasa?

Tot weekendul a fost ratat. In loc de somn de frumusete a trebuit sa stau la panda, sa nu ajung pranz de bebelus. Noroc ca asta nu avea ghetute. Si nici cu oamenii inalti n-a fost mai simplu. A trebuit sa ma zbarlesc la ei si sa-i atentionez de o gramada de ori ca sa-mi respecte spatiul personal. Auzi, sa vii in casa mea si sa te asezi asa, pe unde vrei! Nici macar fotoliul meu n-a ramas liber. Fotoliul MEU! A trebuit sa stau sub masa, sau pe calorifer, ca sa ii pot supraveghea pe toti. Iar noaptea cineva dormea in camera mea de somn. A trebuit sa impart un pat cu doi oameni. Bine, unul dintre ei era omul meu favorit, si aveam alte locuri unde as fi putut dormi, dar eram mai in siguranta asa, in caz ca miniatura umana pornea la vanatoare. In mijlocul patului, intre doi oameni mari, sunt mai mari sanse sa-i manance pe ei decat pe mine.

Of, un weekend ingrozitor, cum ziceam. Nici n-am putut sa vanez caini pe geam, a trebuit sa imi fac siesta de duminica intr-o alta camera decat de obicei, si am avut atatea de supravegheat ca nici n-am mancat cum trebuie. Dar in sfarsit a venit luni. Au plecat toti oamenii, au ramas doar doi dintre cei obisnuiti. Ii cunosc si nu trebuie sa tin ochii pe ei asa de atent ca au invatat ce e de facut. In sfarsit pot sa ma odihnesc. Pe fotoliul meu.

trrrrrrrrrrrrrrrrrrr trrrrrrrrrrrrrrrrrrr ce bine e pe fotoliul meu…

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!  PERICOL!!! MINIATURI UMANE INVADEAZA CASAAAAA! O ARMATA DE OAMENI MICUTI M-AU LUAT PRIN SURPRINDERE! AJUTOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOR! IMI MANANCA URECHILE! SI COADAAAAAAAAAA! MIAAAAAUUUUUUU

HHHSSSSSSSSS!!!!!

HHHSSSSSSSSS!!!!!

Ah! ah! ce se intampla? Unde sunt?! Scuip si zgarii! Nu mi-e frica de voi! La ataaaac!

Nu e nici un om mic in jur… Au disparut toti? S-au ascuns dupa canapea? …..  Nu-i nimeni… sunt in siguranta? Hmm… cred ca am visat…

Ce cosmaruri imi dau oamenii astia!

[ Ieri dupa pranz, mi sa povestit, Pixica dormea cu burta ei pufoasa in sus, cu picioarele in aer. A inceput sa miorlaie in somn. Apoi a sarit ca un arc, spinarea incovoiata, scuipand, coada umflata, parul ridicat. A stat asa cateva secunde, cu o mutra speriata si ochii mari, negri. Apoi s-a „dezumflat”. A privit nedumerita in jur… S-a asezat la loc ca si cum nu se intamplase nimic si s-a culcat. Cosmaruri. ]

Anunțuri

Proiecte noi

1 Iulie 2010

Fiindca in acelasi timp, printr-o coincidenta curioasa, am prea mult timp si nu prea am timp deloc, m-am gandit sa mai inghesui cate un proiectel sau doua in serile mele. Mai ales ca vreau sa ma uit la meciuri, dar unele ma cam plictisesc, ajung ca in timpul lor sa-mi ocup timpul cu altceva.

Ok, ok, am dus cam departe joaca asta cu timpul, e timpul sa ma opresc. Desi… trebuie sa gasim timp si de glume in timpurile astea.

Ce voiam sa va arat, repede inainte sa imi arunc costumul de baie, colacul si periuta de dinti in ghiozdan si sa plec la mare, sunt cateva poze cu proiectelele mele de saptamina asta.

tabloul cu priviri

Tabloul cu priviri

Arata mai bine in realitate si cred ca mai ii trebuie ceva prin spatiile goale, deci inca nu e chiar terminat, dar imi place ce-a iesit. Si mai am 4 poze pentru unul mai mic.

Si acum doua zile am inceput o alta chestie, o… lampa mai altfel. Originalul pe care incerc sa-l copiez e aici: http://www.davidgraas.com/products/details/not-a-lamp si pentru moment proiectul e „in productie”. Am gasit o cutie, cam mica, dar buna, am trasat desenul si am decupat una dintre fetze. Deci jumatate e gata, dar pe parcurs mi-am dat seama ca e tare greu de taiat cartonul cum trebuie cu uneltele pe care le am, insa perseverez. Partea buna e ca pisica a fost in inspectie si a aprobat pozitiv, dupa cum se vede in pozele cele care urmeaza:

pisica in inspectie

Pisica in inspectie

pisica in cutie

Aha, vezi ca aici mai e o bucatica ce trebuie taiata! Dinauntru se vede mai bine.

[o saptamina mai tarziu: I-am aratat Pixicii articolul asta si i-am citit ce-am scris (fiindca are doar 3 ani, nu stie inca sa citeasca) si s-a suparat ca am spus ca a aprobat proiectul meu tip veioza, fiindca ea de fapt a zis in primul rind ca nu e terminat si pe deasupra nici nu prea are loc sa intre pe gaurile alea, asa ca a luat in propriile gheare misiunea de a largi putin formele decupate de mine, si ieri dimineata m-am trezit ca isi facuse ditamai gaura de intrare, rupandu-mi mie decupajele delicate
Acum daca am chef sa-mi mai fac veioza trebuie sa discut intai cu ea, fiindca a decis ca acea cutie ii apartine si daca vreau s-o iau trebuie sa stabilim dinainte cat si cum vor fi gaurile de intrare si iesire.]

 

La multi ani!

31 Decembrie 2009

La multi ani!

Pupici le la Pixica.

Bradutul de craciun

21 Decembrie 2009

brad craciun impodobit

Da, am facut bradul. Am scos bradul artificial, l-am montat, i-am desfacut crengutele, si am luat o pauza. Mai tarziu am scos toate globurile si ornamentele pe care le aveam, m-am uitat la ele, m-am uitat si la cele nou cumparate si am decis ca am prea multe ornamente de brad. Am facut alta pauza in timp ce ma gandeam ca daca as mai avea doi brazi as avea cu ce sa-i impodobesc si pe aia.

Ornamentele noi au intaietate, desigur, asa ca am gasit cele mai potrivite 7 crengute de care sa le agat. Apoi mi-am amintit si de al 8-lea. Apoi am dat peste inca doua ornamente noi. Deja-s aproape destule sa umple singure bradul. Fiindca nu decorez decat jumatatea vizibila din brad, desigur. [acum ca ma uit la poza imi dau seama ca trebuie sa fac niste permutari, pentru ca cel mai frumos fulg stralucitor e pus lateral si nu se vede] Am mai scos 4 globuri si 6 „cizmulite” rosii, plus o gramada de fundite si toata beteala, si am zis ca ajunge. Nu pun instalatie, nu pun siruri de margele/stelute atirnatoare si enervante, nu agatz bomboane si jucarii, anul asta il vreau simplu. Am pus insa doua ciupercute si un mos craciun de ceramica, sa-i tina de urit omului de zapada din tabla cu matura si fular, pe care l-am luat saptamina asta. Restul de ornamente le-am bagat la loc in sifonier si m-am apucat, cu multe pauze, de infasurat beteala si agatzat globuri.

brad craciun ornamente

Pixica m-a urmarit cu atentie, si-a notat unde am pus fiecare glob, ca sa vada pe care le poate da jos si la care va trebui sa faca un efort sa ajunga. Dupa ce am pus moscraciunul ceramic am avut brusc un flash-forward (ca tot e serialul asta la tv) cu pomul culcat si cioburi de moscraciun pe parchet, asa ca am decis sa ancorez bradul de calorifer. Ba am pus si un scaun aproape, in caz ca nu tine beteala legata de calorifer, macar sa nu cada de tot. Cum am terminat cu bradul, Pixica si-a parasit postul de observator neutru si s-a aruncat in lupta: si-a ascutit ghearele pe tulpina bradutului, a efectuat derapari controlate pe beteala pusa jos, a antrenat la joaca toate globurile neinspirat puse atit de jos incat sa le atinga fara efort si apoi… aspiratiile ei au inceput sa tinda mai sus. In tot timpul asta stapina-sa era prea ocupata sa faca poze si sa rida, incat a uitat sa certe Pixica fiindca agresa globurile.

pisica si bradul de craciun

Aici isi facea planul cum sa ajunga la globurile de sus.

ochi de pisica in brad

Vedeti cele doua luminite verzi din dreapta globului rosu? Nu, n-am pus instalatie. Erau doi ochi uimiti de Pixica. Am prins-o in brad!

Asta-i al meu! Am pus gheara pe el, nu-l mai scap!

Pisica agata ornamentul de brad

Mai de aproape, Pixica cu gheara pe ornament.

Pisica mea.

28 Aprilie 2009

Pisica mea – compunere cu tema fixa. 🙂

Pisica mea simuleaza faultul ca un italiano vero. Se plimba, aparent visatoare, prin fatza mea, fara sa imi arunce vreo privire, ca si cum n-ar sti ca sunt acolo, asteptind sa misc un muschi, un deget, un picior, sa fac vreun zgomot, ca apoi, surprinsa, sa sara in sus un stinjen: vaaaai, ce m-ai speriat! Nici nu te observasem. Sare asa de convingator ca sigur arbitrul mi-ar da galben, daca ar vedea-o.

Pisica mea urmareste masinile pe tavan. Si cele cu telecomanda, si cele adevarate. Noaptea alearga dupa farurile de la masini. Pe peretele de linga pat. Sau se zgaieste la ele pe tavan minute intregi, chiar si mult dupa ce au disparut.

Pisica mea aprinde lumina cand se plictiseste dimineata si vrea sa ma trezeasca. Mai ales iarna, fiindca e intuneric dimineata. Sau noaptea, dupa ce ma culc. Nu stie sa o si stinga.

Pisica mea mi-a aratat cum se deschide masina de tuns pe care nu reuseam s-o curat cum trebuie. Din pacate am inchis-o la loc si iar nu mai stiu s-o deschid. Bine ca e pisica prin preajma, o rog sa-mi arate iar.

Pisica mea stie cand vin acasa dinainte sa intru in scara, si miauna sa afle intreaga scara ca m-am intors. Asa stie si administratoreasa sa vina sa ia intretinerea.

Pisica mea corespondeaza. Cu gugustiucul de pe coltul balconului. In cod morse. Vegheaza mereu la bunastarea simpaticei pasari, ba s-a imprietenit si cu cateva vrabii. Pasarile nu vor sa vina in vizita pe la pisica, desi le-a invitat de multe ori si le-a oferit din graul ei. Ramin doar discutiile de la distanta.

Pisicii mele nu-i place sa se laude. Nici pe mine nu vrea sa ma lase. S-a asezat pleasca pe mine si nu ma mai lasa sa scriu.

Si inca una, adaugata azi, cu poza: (celelalte sunt scrise aseara, cu pisica prin jur)

Pisicii mele ii place literatura. Asa de mult incat, in lipsa cartilor, se multumeste chiar si sa stea cutia in care au fost aduse.

Pixica in cutia de la Nemira

Pixica in cutia de la Nemira