scrisa la 22 octombrie 2004 pe un forum disparut si regretat. fiind la data aniversara si fiindca am pornit blogul pe 22 octombrie 2007, m-am gandit sa pun si postul asta vechi scris cu 3 ani inainte.
M-am gandit sa scriu ceva, ca sa-mi revin din amorteala degetelor, dar nu prea am idei. Am ajuns la servici de vreo ora si stau degeaba. De fapt am citit pe forum pana acum. De munca as avea, n-aveti grija, doar ca o ocolesc cu gratie si evit orice e legat de ea. Inca vreo juma’ de ora, ca sa simt si eu ca am avut timp liber la servici 🙂 Ce-ar mai fi sa vin si sa ma apuc direct de munca! Ingrozitoare treaba, va dati seama? Nu tu un pic de discutii pe colegu’ din stanga, un pic de uitat pe pereti, verificat forumul, salutat prietenii pe YM, privit pe fereastra sa vad daca iese soarele (a iesit acum), facut nervi din cine stie ce motiv… Motivul actual este colegul din stanga mai sus pomenit.
Am la computerul meu un dvd-writer, adica o cutie dreptunghiulara complet idioata care scrie dvd-uri la viteza melcului, iar de sters constat ca le sterge muuuult mai incet. Azi de dimineata, acum o ora si ceva, mi-a dat colegul sa-i sterg un dvd ca sa-l scriu mai apoi. Of, ce idee nebuneasca! Mai repede mutam Marea Neagra cu galetusa pana in Arges, ca sa nu-i duc dorul la vara cand se face cald. A trecut o ora si dvd-ul tot 99% sters a ramas. Asta sta de vreo 45 de minute…. ma gandesc eu ca nu-i chiar bine… ce-ar fi sa-l opresc? Pai… cum? Caut cu atentie vreun patrat cu „X” pe el, ca stiu eu din experienta inaintasilor si din clickurile mele zilnice ca orice program are asa ceva si de acolo se inchide. Ei as! Asta n-are! Buuun, las’ ca sunt mai smechera ca el, nu ma pacaleste pe mine un programel de sters sidiuri, imi spun incruntand dintr-o spranceana. Stiu eu ce sa-i fac: il clicai cu mausul in cap pana-si revine si apoi se inchide singur. Asta in traducere tehnica inseamna ca-i dau „Close” de jos din bara. Si ma duc hotarita spre bara de jos, cu mausul pregatit si in pozitie de atac, cu degetul tremurand pe butonul din dreapta, ca sa-i dau close. Sa te tzii! Sa vezi tu ce te asteapta, program idiot! Ha ha ! Ha ha ha !
CLICK! x( Close!!!!!! grrrrrrrrr!
Aaaa… ?
CLICK! CLICK! CLICK! CLOSE!!!!!!!!!!
aaa…. ? …. 😦
Nu merge… :O
click-close! click-close! click-close! Nimic.
Insist, intr-un ritm de mitraliera, pana cand, ramasa fara munitie, abandonez.
Colegul, intre timp, isi da cu parerea ca nu e bine… si ca al lui de acasa merge…. si ca merge mult mai bine decat asta de pe computerul meu de la servici… si ca el crede ca stie de ce nu merge asta, ca nu are driverele puse bine….
Cu o privire ucigasha intorc capul cu 5 grade mai spre stanga, ca sa il vad cu coada ochiului doar, temandu-ma de razele laser ce ar putea trece de pavaza pleoapelor si l-ar putea strapunge si ucide intr-o miime de secunda. Ma stapanesc. Cu greu, imi intorc privirile inapoi spre monitor. Programul e tot acolo. Incerc sa-l dovedesc cu puterea mintii: Inchide-te! Inchide-te! inchide-te… inchide.. inchi… Uf! Mi-a obosit mintea.
AAAA!
Stai, asta e program englezesc, nu stie romaneste! Normal, ce prostie! Incerc din nou cu mesajele telepatice: Shut down! Shut down! Close! X! ALT-F4!! $%@#%$@@#@!!!!! &%##$$%@##!!!! @#$%@#@@x!! A, scuze… 😀 Nici macar amenintarile si trimiterile la origini nu functioneaza.
Colegul vine la mine la calculator. In indrazneala lui fara margini pune mana pe mausul meu. PE MAUS! AL MEU! si verifica driverele mele. Aaa.. de acolo e sigur!, zice el convins. Trebuie sa ti le instalezi. mrrrrrrrr… Acum e in dreapta mea, asa ca incerc din rasputeri sa-mi tin privirea pe monitor. Bine, zic eu cu o furie clocotinda dar bine stapanita, el fiind la originea razboiului crancen dus intre mine si calculator, dar nu vrei mai intai sa iti recuperezi dvd-ul? Tot cu mausul meu in mana, incearca si el sa inchida nemuritorul program. Heh! Hi hi hi 😀 Furia mea a inceput sa scada, proportional cu inversunarea lui de a inchide programul.
La un moment dat in timp imi recuperez mausul din mainile straine care-l rapisera si intru in Task Manager, un fel de Buffy Spaima Vampirilor pentru programele care se cred nemuritoare. Cu un zambet diabolic in coltul buzelor ii dau End Task programului care mi-a tulburat linistea. Daca tot suntem la metafore, hai sa spunem ca i-am taiat firul tzesut de ursitoare si l-am trimis prin portile Hadesului. S-a impotrivit o data, a tras un pic de timp, si-a spus ultimele rugaciuni si a murit. Ha ha! 👿
Colegul, care astepta rabdator in dreapta mea, a apasat pe butonul diabolicei cutii dreptunghiulare, ca sa scoata DVD-ul. O data….. asteapta… nimic. Inca o data. Asteapta, nimic. Inca o data. Nimic. inca o data. inca o data, inca o data. nu mai asteapta, apasa in ritm sustinut. iar si iar si iar. Poate daca il streseaza destul dvd-writerul va ceda intr-un final si va scoate, obosit, limba (dvd-ul). Dar nu….
Invins, colegul pleaca la computerul lui si lasa DVD-writerul sa se bucure de victorie. Dar nu poate fi prea lunga. Il las si eu sa jubileze inca 2-3 minute si incerc sa-l scot. Apas. Astept. Nimic, dupa rutina deja cunoscuta. Apas, astept, nimic. Apas, astept, nimic. Apas, apas, apas…. Ma opresc brusc. Imi dau seama ca nu voi invinge in lupta cu masina. Mai are si ostateci acum, DVD-ul in cauza. DVD-ul de la care a pornit totul. Pacientul zero, declansatorul! Auzi, ostatec! Sa ramana prizonier! O merita! Numai din cauza lui….
Ups! Cred ca ar trebui sa ma calmez si sa restartez computerul. Pan’ la urma, e doar un DVD, nu e Bin Laden. Si sunt 3 ore de cand nu-l pot scoate din dvd-writer. Il scot eu cumva, or die trying….
Vorbe si ganduri 