M-am zgait prin telescop

Aseara am gasit acasa un telescop. Tata a vrut sa-mi faca o surpriza, dar aflasem de el inainte sa ajung acasa, de pe facebook, fiindca am o familie internauta si deja tot ce se intampla in curte apare pe fb sau imi este comunicat pe ym cat sunt la serviciu, nu cumva sa pierd vreun eveniment. Ieri deci, parintii mei au imprumutat un telescop in scop de a ne uita prin el si a vedea cerul.

Cerul, desigur, poate fi vazut si cu ochiul liber, dar ce, eu is fraiera? Aia poate face oricine! Ideea de telescop iti da asa o notiune de cercetare savanta. Nu suntem simpli oameni cu capul in nori, sa ne cascam ochii pe cer la stele, ci facem asta stiintific, cu telescopul, studiem, suntem cu doua trepte mai sus de ce-am fost pana acum, clar! 😛

Treaba e ca… telescopul asta a venit cu bunavointa dar fara instructiuni. Si impotriva tuturor asteptarilor, aparitia unui telescop in imediata apropiere nu aduce automat si cunostinte de geografie stelara. Adica si cu si fara telescop, tot nu stiu care-i carul mare, nici macar in ce directie sa-l caut pe cer. Si ca sa nu credeti ca nu m-am straduit deloc, sa stiti ca am cautat cu seriozitate pe net, sa ma documentez, dar rezultatele au fost descurajante.

Asa arata harta de diseara. Daca voi intelegeti ceva … i give up. E o nebunie de constelatii si puncte si nume, dar macar aici sunt desenate frumos, cu liniute si indicatii, dar daca te duci apoi acasa, astepti sa se faca intuneric si ridici ochii pe cer, ceea ce vezi arata cam asa:

Poftim si mai recunoaste-le din memorie!

Ei bine, si stelele toate le poti vedea daca astepti pana trece luna, ca altfel e asa de lumina incat nu vezi decat a 10-a parte din stelele din poza.Iar eu clar ca nu era sa astept pana la 3 dimineata sau cand s-o duce luna sa se culce!

Si toate astea se intampla cu ochiul liber. Acum, intervine telescopul: are cateva rotite de care strangi si invarti ca sa-l aranjezi pe trepied, (cu toate ca nu sta perfect, fiindca-i greu) sau sa-i schimbi focusul, si mai are trei obiective mici, interschimbabile, care nu stiu la ce folosesc si prin ce se diferentiaza. Cert e ca prin nici unul n-am reusit sa vedem vreo stea, oricat ne-am chinuit. Asta si fiindca nu stiam daca e in focus sau nu, ori pe care dintre cele trei obiective sa-l folosim. Ba la un moment dat nu mai eram sigura ca ochiul lipit de lentila era deschis – intr-atat de intuneric vedeam. 😀

Intr-un final ne-am hotarat sa indreptam telescopul spre obiectul cel mai usor identificabil de pe cer. Ceva ce nici macar eu n-as putea confunda…

Luna.

Mare, luminoasa, imposibil de ratat. Pardon?! In telescopul meu nu vrea sa intre nici gadilata!

Am petrecut cateva minute miscand milimetric din telescop, fiindca bucatica de cer vazuta prin el este infima, iar luna era de negasit. Pana la urma, cu ajutor, am reusit sa inhatzam luna si s-o indesam in lentila, luptandu-ne sa nu scape, fiindca aluneca incet-incet in afara obiectivului de cate ori credeai ca poti sa ii vezi cosurile… aa, pardon, craterele. Nu stiam ca luna se misca asa de repede. Sau sa fi fost telescopul care se misca?

 

Cu toate insignificantele probleme intampinate, aflati ca stati la taclale cu cineva care, de-acum, se poate trage de cravata cu Aristarchus, Thales sau Galilei (daca purtau cravata, bineinteles!). N-am stabilit eu vreo teorie despre univers, n-am revolutionat astronomia, nici macar n-am gasit steaua polara, dar am vazut craterele de pe luna cu ochiul meu!  – (intai cu stangul, apoi si cu dreptul)

Totusi mareata realizare nu m-a marcat intr-atat, astfel ca dupa 5 minute de chiorat la luna, alte 15 de ajustat telescopul care nu statea defel cum trebuie, m-am plictisit si am intrat in casa. Se pare ca astronomia nu e menirea mea…

Un acru.

Ce e ala un „acru”? Un acru e diferit de un amar si total altfel decat un dulce, insa aduce putin cu un sarat. Nu, nu, nu, glumeam! Un acru e din aceeasi categorie cu un stanjenul, prajina si funia, doar ca nu chiar. Si e altceva decat dramul, banitza si mertza. E clar acum? 

Atunci sa va zic altfel. Un „acru” e un fel de pogon englezesc mai mic. Asa au ei, englezii, pogoanele mai mici aproape cu doua funii decat ale noastre. Hai ca de pogoane ati auzit, nu? Si de funii, dar nu vorbesc de impletitura aia de fire rasucite, ci de unitatea de masura veche.

V-am pierdut pe drum? Bine, va iesplic atunci sa intelegeti, asa cum numai gugle stie sa explice pe intelesul oamenilor ‘teligenti:

1 acre = 4 046.85642 m2 (metri patrati adica)

Asa deci. Acum e simplu, da? Sau vreti in marimi imperiale?

Ce treaba am eu cu acrii? Pai e simplu, atita teren cica am pe Luna. (de 5 ori si ceva mai mult decat am pe Pamint, apropo).

Azi mi-a venit „titlul de proprietate” intitulat generic „Lunar Deed” si o harta cu un x mic si negru pe ea, ca sa ma prind pe unde vine lotul 355/0030. L-am pozat si am facut x-ul cu rosu pe poza, ca sa se vada, dar aveti grija cand va uitati la poze sa nu va intepati in cioburi, ca cei de la fan curier au pastrat o traditie pe care am auzit ca o au, si anume sa nu aduca nimic intact la destinatie. Asa mi-au zis colegii prin birou, ca tot ce vine cu fan curier vine spart, indoit, pocnit, trosnit sau plesnit. Eu n-am mai avut experienta pina acum, desi cred ca am mai primit chestii prin ei, doar ca erau incasabile 🙂 Oricum, e spart doar geamul, hartia e intacta.

Ei, acum ca ati vazut harta stiti unde sa ma gasiti cand nu sunt nicaieri pe pamint. Sunt pe marginea vechiului crater Stadius, destul de central asezat, la sud de muntii Apenini, sau, cel mai simplu de ajuns, aterizati in Copernicus, (e unul din cele mai vizibile cratere de pe luna, n-aveti cum sa-l ratati!) iesiti pe la marginea lui estica si mergeti tot spre est, cam 150 de km. Acolo, daca nu va astept deja ca am vazut praful ridicat de masina, intrebati de mine, ca-s prin jur.

Fiindca am atita teren ma gandesc sa plantez o padurice, sa contribui si eu la habitatul natural de acolo, ca am auzit ca nu e destul oxigen pe luna. Deci daca nu ma vedeti, sigur sunt prin padure, pierd vremea aiurea.

Cam atit. Va salut de pe Luna.

Approximate latitude 10° N logitude 14° W

Lunatici cu acte in regula

Mai stiti concursul de desenat pe degete de pe imobiliare.ro? Hai ca am pus niste poze cu maini colorate mai jos, ca sa va arat ce talent de copil de 5 ani am, va amintiti, da? Ei bine, n-am pus decat vreo 2-3 desene, pentru ca apoi n-am mai avut timp de desenat, si n-am castigat cu nici unul dintre desene in cele 10 zile de concurs. Insa surprizaaaa!!! Totusi am castigat, ceva! Un fel de extra premiu acordat de organizatori, carora sigur le-a placut Road Runner-ul meu, sau ochiul de Na’vi pe care l-am desenat, sau poate albinutza Bzzz… Hmm… Ok, nu stiu ce le-a placut oamenilor, dar azi am aflat o veste mare:

Sunt lunatica! Si asta cu acte in regula, care sa o demonstreze. Mai am de asteptat un pic pina vin actele, dar voi avea in proprietate o parcela din Luna. Si ca sa sarbatorim va invit pe toti acolo la un party, un gratar, ceva, de indata ce aflu adresa.

Deeeejaaaaa treeeebuieeee saaaaaa maaaaaa pregaaaateeeeeesc peeeeentruuuu meeersuuuuul pe luuuunaaaaa. Siiiiii vaaaa treeeebuuuiiiiii saaaaa-mi cuuuunooooosc veeeeciniiiiiii. Auuuuuud caaaaa-s muuuuulti luuuuunaaaaatiiiiici peeeee acoooooolooooo…  *(acum cuvinte de 6 ori mai usoare – asa se vorbeste pe luna, nu? – cuvinte plutitoare)