Posts Tagged ‘sosete’

Astazi e ziua… fara sosete

4 Decembrie 2008

Astazi e ziua cand am in sfirsit timp sa scriu 10 cuvinte pe blog.

Astazi e ziua cand o sa descarc pozele din dubai care sunt inca pe camera. (promit! parol!)

Astazi e ziua cand am primit bancnota de 100 de miliarde de dolari.

Astazi e ziua cand i-am aruncat -din greseala- odata cu gunoiul, toate sosetele negre ale lui umf. (ok, era aseara, dar se incadreaza in 24 de ore)

Astazi e ziua cand imi iau pixica inapoi acasa. 😀

Astazi e ziua cand am auzit povestit cum unul dintre vecinii lui andrei se lua de masina de pompieri venita la incendiu ca a oprit pe locul lui de parcare. (trebuie s-o auziti de la el, am ris de n-am mai putut)

Astazi e ziua cand… eh, ce mai conteaza? Hai mai bine sa va povestesc cum e cu sosetele. Povestesc si de dubai, cand pun pozele.

Venind noi din concediu cu doua geamantane de haine, urmarea logica este ca vom avea de spalat gramezi. Si am pus la spalat, partea non-neagra de rufe. Partea neagra nu mai avea loc pe suportii de uscat rufe, asa ca am aminat spalarea lor. Pina aseara. Drept urmare, punga cu sosete negre (si… lenjerie intima, tot neagra) a zacut linga masina de spalat doua zile, pina s-au uscat hainele de pe sirma. Si din nefericire tot acolo si-a trait viata si punga de gunoi. Asa ca aseara, venind eu de la serviciu hotarita sa pun la spalat, m-am impiedicat de punga de gunoi de linga masina de spalat. De pungile de gunoi de linga masina de spalat. Suparata ca atita gunoi – doua pungi pline! si doua sticle goale! – pot sa stea neduse si sa ma incurce in procesul spalarii rufelor, le-am luat pe fiecare de cate o ureche (sau cate un dop) si le-am dus la ghena de gunoi. M-am intors fericita ca acum am loc sa bag rufele in masina si… ia rufele de unde nu-s!

Atunci m-a traznit ideea… Nu cumva… si cocosu-ngaima „Da”! (nu stiti poezia? aduceti-mi aminte, v-o zic alta data. e o poezie frumoasa. incepe cu „undeva, intr-o padure, cu alune, fragi si mure…”). Si mi-am dat seama ca abordasem o solutie mult mai radicala decat spalatul. Aruncasem cu totul rufele murdare. Eh, o parte dintre ele. Partea apartinand lui Umf. 🙂 hihihi. „Sosetele mele de tenis? Toate?” „Da iubitule, toate sosetele tale negre…” si adaug incet: „si… underwear… stii… mai ai doua perechi in sertar si… aia de pe tine…”

Mosul meu nicolae (poreclit umf) mi-a adus telefon smecher cu taste multe. Din pacate se pare ca umf n-a prea fost cuminte si mosul lui, in loc sa-i aduca, i-a luat. Pacat ca n-a asteptat sa le spal, ca le lua curate. 😀

Azi mergem la cumparaturi… de sosete. 🙂

Anunțuri

La camisa nera si alte obiecte de vestimentatie

26 Septembrie 2008

Articolul ce urmeaza va fi despre camasi negre si sosete roz si pisici si frig si nunti si varsovia. Sau.. poate doar despre cumparat vopsea de interior verde. Sau… despre benzile desenate care nu m-au lasat sa mai scriu pe blog. Diabolice, domnule, benzile astea desenate. Cum am si eu un moment liber, hop sar ele in fatza mea si nu mai pot sa ma duc nici sa maninc de ele. Nu mai pot face altceva si pace! E numai vina lor ca n-am mai scris pe blog de o vesnicie. Daca incepeam si eu la o virsta normala, de 6-7 ani, sa citesc benzile desenate, pina acum sigur dezvoltam o oarecare rezistenta organica la ele, dar cum sunt novice, doar de vreo juma’ de an am inceput, nu ma pot apara in nici un fel. Cred ca-mi pun ceva in apa…

De-aia nici nu mi-am mai cumparat apa la serviciu de vreo doua zile. Mi-a fost cam sete, ce-i drept, dar uite, acum am ajuns sa scriu pe blog. Aha! Deci Q.E.D.* cum zic matematicienii, sigur ieseau noaptea cand imi lasam laptopul la serviciu si-mi puneau ceva in sticla de apa de linga birou.

(* asta insemnind, in limbaj modern de pustan de 15 ani, Qlar si Evi’dent, Duh! sau, daca va place mai mult, am inteles ca se foloseste si sub forma C.Q.F.D,  sau W.Z.B.W, sau, poate cel mai simplu, ὅπερ ἔδει δεῖξαι, asa cum spunea si Arhimede, dragul de el… sau sa fi fost Euclid?)

Ei, dar nu pot fi sigura ca e de la apa: poate fi si de la faptul ca am ajuns la data curenta. Stiti cum e cu benzile desenate? Au prostul obicei sa se mai si termine si sa trebuiasca sa astepti pina cand autorul mai adauga una pe site. Si majoritatea autorilor le dau asa, cu tzaraita, una azi, alta peste 2-3 zile, mai trece o saptamina… Asta dupa ce am citit toata arhiva din 2002 incoace in 3 zile. Acum eu ce fac, trebuie sa astept urmatoarul episod, nu? Care e problema aici? Ca asteptind urmatorul episod mai incep o banda desenata. Sau doua. (ca diabolicele benzi desenate au linkuri si reclame la alte benzi desenate) Si cand ajung si cu astea la zi… Stiti cum se face bulgarele de zapada, daca-i dai drumul sa se rostogoleasca de sus? De ajunge de la un bulgaras normal, cat pumnul, la unul cat casa? Cam asa si cu problema mea cu benzile desenate!

Si.. cam asa mi-am petrecut timpul la serviciu, cand nu aveam treaba. Iar acasa… pai acasa nu mi-am mai carat laptopul, fiindca oricum nu ajungeam sa-l deschid. Intre jucat cu pixica, mincat, pus poze in albume, citit Jules Verne si vazut doua sezoane de Dr. House, nu prea am mai avut timp de nimic. A, ba da, a mai fost un weekend la nunta, la munte, unde am dansat jumatate de noapte si jumatatea cealalta a fost muzica populara. Nu stiu ce-a fost cu Umf de care de obicei trag eu sa danseze, dar acum n-a stat locului o clipa. Bine ca umf nu vrea sa joace hore si sirbe. Inca. De fapt, ce spun eu, ca s-a prins si intr-o hora. Din proprie initiativa. Hmmm… acum daca ma gandesc mai bine… cred ca i-a pus si lui cineva ceva in apa! Ia sa vedem cum se comporta la urmatoarea nunta, duminica asta. Poate am noroc si a ramas asa, dantzuitor. 😀 Stiti cum zic unii, cand te strimbi, ca daca o mai faci mult, ramai asa? 😉 Asa o fi si cu dansul? Sau o fi de la camasa neagra? Am auzit eu ca s-au facut si cantece despre camasa asta… Trebuie ca are ceva calitati speciale, nu?

Am bagat-o la spalat ieri si am decis ca se imbraca tot cu ea si duminica la nunta. Daca nu era nimic in apa si era de la camasa? Mai bine sa nu risc. Vreau sa dansez mult si duminica asta. De fapt, se prea poate sa fie o camasa magica. Am constatat ca nu s-a sifonat la spalat. Minunata camasa asta. Unde gasesc mai multe ca ea? Camasi magice si negre despre care se scriu cantece… O fi vreun raion in Carrefour?

Vorbind de haine magice, stiti vreun cantec, legenda, poveste, poem, orice, care vorbeste de niste sosete roz? Or avea si ele vreo insusire? Nu de alta, dar nu-mi vine sa cred ca au aparut asa, din senin, fara sa aiba nici un sens. Unde ieri era o pereche de sosete albe umficesti, acum atirna pe sirma o pereche de sosete roz. L-am intrebat pe Umf daca are un costumas de zina capsunica, sau ceva la care sa potriveasca sosetele roz si mi-a spus, sigur pe el, ca el n-are sosete roz. Auzi la el! Bineinteles, voia sa spuna ca nu avea sosete roz. Acum s-a remediat aceasta lipsa din garderoba lui. El spune ca explicatia ar fi una simpla, anume ca ar fi pus ceva grena in masina, cu rufele albe, dar eu sunt sigura ca exista un scop maret in aparitia sosetelor roz, asa ca voi continua sa caut intre basme si legende, sa vad unde gasesc vreo mentiune despre puterile lor.

Despre ce mai ziceam ca vorbesc? Despre frig si vopsea verde A, si varsovia. Se potrivesc astea trei. Doua incep cu „v” si a treia e peste tot. Adica si inauntru, si afara, numai sub plapuma scap de frig. Sunt 19,3 grade acum in casa. Asta intr-o garsoniera bine izolata unde iarna sunt 27-28 de grade, de obicei. Acum este gerul de pe lume. Si nici afara nu mi-e rusine. De doua saptamani tot ma intreb daca maine va ninge. Fix acum doua saptamani, daca nu ma lasa memoria, au fost 34 de grade. De atunci soarele face greva si frigul e la putere. Si ca sa pun bomboana pe coliva, maine ma duc si mai la nord: la Varsovia. Oare… se poate ca, prin absurd, sa fie acolo mai cald? Oricum, nu mizez pe asta 🙂 Imi iau geaca de iarna la mine.

De vopseaua verde va spun alta data. Ca sa nu ramin fara subiecte de tot 😛 Si va povestesc si cum e in varsovia cand ma intorc. Daca am noroc si nu ploua, va arat si poze 🙂

Hopa-tzopa cu pisica

28 August 2008

Sînt singură acasă şi e concursul de folclor de la mamaia.

Nu mamaia mea, mamaia staţiunea aia de la mare. Mamaia mea nu cînta, ce-ar fi făcut ea cu un concurs de cîntat? Tataie insă cânta, dar festivalul nu se ţine la tataia, aşa ca nu e loc de confuzie. Dar uite, dacă stau să mă gîndesc (şi stau, că ce altceva să fac, sînt în vîrful patului acum!), s-ar putea ca din pricina lui să stau eu să ascult muzică populară la televizor. Mi-aduc aminte cînd eram mică şi mă mai lua pe la cîte o nuntă în sat unde cînta la vreun sfîrşit de săptămînă cînd nu avea treabă. Am eu o teorie cum că mie-mi place ABBA si Boney M fiindcă ascultam intra-uterin, aşa că de ce n-ar fi la fel şi cu muzica folclorică? Cît eram de-o şchioapă sunt sigură că l-am auzit cîntînd atîtea melodii populare şi romanţe vechi încît n-ar trebui să mire pe nimeni că acum 10 minute tzopăiam prin casă pe muzica de la concurs.

A, nu, tot nu ştiu să joc. Chiar tzopăiam, aşa cum numai in intimitatea casei proprii o pot face. Nu eram în chiloţi şi în cămaşă ca Tom Cruise in Risky Business, dar ca să adaug o notă personală activităţii, purtam şosete flauşate roşii cu două dunguliţe albe. 😛

Dacă nu ştiţi utilitatea şosetelor flauşate vara înseamnă că nu cunoaşteţi pisica mea. Păi ce, mai aveam eu curaj să ţopăi prin casă în picioarele goale cu monstrul liber prin preajmă? Se ascunde şi pîndeşte în umbra fotoliului-balansoar care e o invenţie înălţătoare, apropo (sau balansatoare?) cu singurul impediment că îi oferă adăpost şi protecţie de biserică medievală pisicii criminale. Braţul lung al legii (asta sunt eu) nu poate încălca sanctuarul oferit de fotoliu, aşa că n-am de ales şi o provoc la alergat ca să o prind si s-o smotocesc cum merită o pisică umflată, pufoasă şi jucăuşă ca tîlhăriţa noastră. Doar că provocările şi alergările nu prea duc la nimic bun mai ales pentru picioarele mele lipsite de apărare şi atacate adesea de tîlhari. De unde şi şosetele flauşate pe care le pun în picioare de cum ajung acasă ca şi cum polul frigului şi-ar fi găsit şi el refugiu la mine în casă.

Şi cum spuneam, sînt singură acasă, ascult muzică populară şi … îmi place. Şi nu mai ţopăi fiindcă pisica s-a plictisit şi vrea să facem aport cu guguloaie de hîrtie. Aşa că, dacă tot stau în pat, măcar să fac ceva util: scriu. Îmi e util mie, că în felul ăsta mă asigur că sunt prea ocupată să alerg eu dupa guguloaiele de hîrtie si trebuie să alerge mîţa. 😛

Aproape s-a terminat concursul. Dacă aţi observat o lipsă de coerenţă în tot articolul ăsta este fiindcă fiecare concurent avea o melodie lenta (pe durata căreia scriam) şi una veselă (pe durata căreia ţopăiam în şosete roşii). Şi pentru că scriu tot în şosete roşii flauşate. E lucru cunoscut că scrisul în şosete roşii nu poate fi coerent.