Tango!

Aseara la dans n-am mai facut vals. Desi ar fi trebuit. Dar vom face cateva lectii in plus, cu profesorul, ca sa fim pregatiti, asa ca sper ca nu e important ca n-am facut o ora. Mai sunt cateva lectii ramase si trebuie sa dansam frumos, ca vreau sa dansam o melodie intreaga, nu jumatate de minut pana sa vina toata lumea pe ring sa danseze cu noi. Deci va trebui sa fim si in stare sa dansam o melodie intreaga… Apropo, cred ca am gasit melodia. Mai trebuie sa o asculte si umf, dar cred ca asta e. Pentru moment e secret. Va spun cand sunt sigura ca asta ramane.

Asa, si ziceam ca n-a fost muzica de vals aseara. Doar tango, si mai apoi cha-cha. Asa ca, n-am avut de ales si am invatat primii doi pasi de tango. Si ne-a placut teribil. Era ca o jucarie noua. Ii incepeam din nou cand ne incurcam, ne opream la jumatate sa vedem cum vin pasii acum si de ce n-avem loc sa-i facem, terminam si o luam de la capat. Am ajuns la concluzia ca ne place tango-ul, si ca vrem sa-l invatam. Chiar daca, din nefericire, la nunta nu-l vom dansa (mai ales fiindca in rochia de mireasa ar fi cumva imposibil). Dar lasa, vor mai fi si alte ocazii…. nu? Cine se casatoreste la anul? Sau, are cineva copii? Ca dam reprezentatii la nunti si botezuri! 😛 Mai raman mici amanunte de perfectionat pana atunci, anume sa invatam si restul pasilor si sa ii si legam cumva, eventual, si… poate sa ne miscam mai natural, dar astea sunt detalii.

Sa ne fi vazut insa la cha-cha! Suntem niste roboti tzopaitori. Adica umf e, eu sunt gratia intruchipata, bineinteles 😀 Asta fiindca pe mine nu ma vad. Numai pe el 😀 ghinionul lui, nu-i asa? Dar cine are nevoie de cha-cha? Si-asa ne-am dat seama ca daca ne pune cineva sa deosebim o samba de o rumba si de un cha-cha nu vom fi vreodata in stare, asa ca ce mai conteaza ca nu stim s-o dansam?! 😛

La foule

Caut valsuri de nunta… Adica eu caut unul singur, nu mai multe, doar sa-mi placa si sa-l putem dansa.
Pana acum am vrut sa gasesc o melodie cunoscuta, dar eu stiu care-s valsuri? Mai sunt si afoana, ce sa fac?!
Am cautat apoi de la Edith Piaf, si se pare ca a cantat foarte putine valsuri. Singurul pe care-l pot gasi este La Foule, si imi place tare mult, dar ma intreb daca nu e cumva prea rapid pentru abilitatile noastre…
Va trebui sa exersam mult 🙂 

Alte idei, cineva?

 

Zacusca si vals :)

De cand ma stiu eu pe lume, cea mai buna zacusca o face Mary, iar cea mai buna ciocolata de casa o face Mimi. Asta e o axioma general acceptata si pe care n-a reusit s-o conteste nimeni (nici macar mama, fiindca ea nu face nici zacusca nici ciocolata de casa, altfel, bineinteles, ale ei ar fi fost cele mai bune :P). Desi, ce-i drept, sunt multi ani de cand n-am mai mancat nici zacusca de la Mary si nici ciocolata de la Mimi, imi aduc aminte gusturile la fel de bine cum imi amintesc mirosul de mere coapte pe soba sau de cozonaci din ajunul Craciunului de la tara. Sunt niste senzatii ingropate adanc in şănţuleţele creierului meu.

Sau.. poate gresesc cand spun ca mi le aduc aminte, fiindca amintirea unui gust sau a unui miros nu se manifesta pana nu il intalnim din nou. E un fel de memorie de recunoastere si de comparatie. Pot sa compar cu toate zacushtile pe care le-am mancat pana acum, nici una nu e mai buna decat a lui Mary. Nici macar aia cumparata de la supermarket acum 2 seri, care a fost grozava. Dar cred ca ii lipsea ceva important, fiindca era buna, dar nu se apropia de regina zacushtilor ca gust.

Ma gandesc sa incerc eu ciocolata de casa. Adica.. vrea sa spun sa incerc s-o fac. Desi, am o idee si mai buna, acum ca stau sa ma gandesc: poate reusesc sa pacalesc pe cineva sa-mi faca o demonstratie. Ba si mai bine, gasesc mai multi ciocolatisti din astia si-i pun la intrecere, care-i cea mai buna ciocolata de casa? Iar eu, juriu consacrat, degust in voie.

Hmm… e un punct slab si aici. N-ar trebui sa fac asta inainte de nunta, fiindca mi-a luat deja masurile pentru rochie – daca nu mai incap in ea apoi?! 🙂 Si-asa nu mai am silueta de acum 5 ani, cand aceeasi doamna imi facea alta rochie sofisticata. (Se pare ca are doamna o memorie… mama-mama!!!)

Am fost la a doua sedinta de dans. Profesorul ne-a spus ca vede ceva potential. Nu mai suntem asa de tolomaci ca prima data 😀 Ne-am simtit mandri de noi si am dansat ca niste cizme in continuare 😀 Ba l-am si calcat pe profesor, in semn de multumire pentru aprecieri, cand a vrut sa-mi arate nu stiu ce pas, fiindca am plecat cu piciorul gresit 😛 Si acum am febra musculara la o gamba. Dupa o ora jumate de stat pe varfuri, mi se pare si normal; de ce numai la piciorul stang insa… nu stiu. Dar pana la urma eforturile par sa merite. Am invatat ca e mai simplu cand stim ce pasi urmeaza 😛  fiindca nu ne mai ciocnim intre noi 😀 Si daca repetam destul, adica vreo ora jumate, la sfarsit ne si ies trei grupuri de pasi legate, fara sa ne calcam. Ceea ce e minunat.

Si pentru ca am invatat in sfarsit sa ne miscam in pasi de vals, dupa o secunda de gandire, proful ne-a zis sa nu ne incarcam capsoarele si cu tango-ul pe care l-a pus la sfarsit, nu cumva sa  uitam valsul, ca de, e o limita de informatie pe care o poate invata un om odata. 🙂

Cursuri de dans

Am învaţat aseara primii pasi de vals. Si i-am repetat cu conştiinciozitate, aratând ca doi roboti care învaţă sa se miste. Doi oameni de tinichea putin cam neunsi pe la incheieturi. I-am prins, doar că trebuie să învăţăm să îi facem într-un fel care să nu ne facă să părem aşa caraghioşi.

Ochi in ochi, 1-2-3, 1-2-3, ne bufneşte rîsul pe amîndoi. Celălalt stîng, iubitule. Ah, acum am gresit eu! Mergem înainte. Lasă ca în 10 şedinte ne iese nouă… Nu vrea domnişoara care ne învaţă şi ne păstrează ritmul (că noi nu reuşim) să vină cu noi la nuntă? Şi dupa câteva valsuri în care ne-am obişnuit cu paşii, a început latino. Sa fi fost cha-cha? Oricum am prins paşii si acolo, mai avem puţin şi ne declarăm genii dansatoare. Să vedem peste 3 lecţii cum zburăm prin sală, de ne trimti aştia la concurs. Dar nu, o să trebuiască să-i refuzăm, n-avem timp de concursuri. Noi avem treburi mai serioase: să nu ne împiedicăm unul în celălalt la nuntă. 🙂