Posts Tagged ‘mancare’

Salata tiganeasca de la pranz

9 Ianuarie 2008

salata tiganeasca de la pranz

A venit pranzul si cum rostul pranzului e sa mananci, am zis sa efectuez si eu actiunile antemergatoare si sa-mi procur mancarea. Urmand ca apoi s-o mananc. Desi incep sa ma intreb care e utilitatea actiunii asteia intr-un final, daca tot o mananc si raman fara ea, de ce ma mai chiuni sa iau mancarea? Ar fi doua solutii posibile: ori sa o iau si sa n-o mai mananc, dar iar ma izbesc de inutilitate, ori sa n-o mai iau de loc, ceea ce mi se pare o idee foarte buna din mai multe aspecte, cu o mica exceptie: eu ce mai mananc? Ceea ce inseamna ca pana gasesc solutia optima la intrebarea noua, va trebui sa raman in cercul asta vicios de a imi procura mancare si a o manca apoi, ramanand fara ea.

Azi am cumparat un preparat din peste. Cel putin asa scria pe cutie: „Salata peste. (si mai jos) Tiganeasca”. Am scuzat omisiunea conjunctiei din denumire pentru ca parea sa o substituie abundenta de pasta de tomate din cutie si oricum conjunctia nu tinea de foame, si am decis ca ‘salata peste tiganeasca’ va constitui pranzul meu. Am completat adaosul nutritiv zilnic cu niste paine, un actimel si o hubba bubba albastra, si am plecat inapoi spre serviciu pentru a da un sens notiunii de pranz. Sa mananc adica.

Am luat o furculita, am deschis cutia si am inceput sa caut, prin abundenta de pasta de tomate, bucatelele de peste. Le-am gasit. Pe toate 4. Minuscule. Noroc ca nu era cutia mai mare, ca dura mai mult timp sa le gasesc. Am mai cautat un timp zadarnic, dupa care mi-am dat seama de ce se numea salata tiganeasca. (nu spuneti ca sunt rasista, e o gluma. e amuzant, daca nu stati sa va ganditi prea mult) Fiindca au furat tiganii pestele. Si conjunctia. Si a ramas doar pasta de tomate.

Ce-i drept, am citit apoi pe eticheta si am vazut ca scria in compozitie: pasta de tomate (minim 48%). De data asta probabil ca au vrut sa fie generosi si au pus cam 85%… poate mai mult. Capacitatile mele estimative nu functioneaza perfect in lipsa nutrientilor. Ce n-am inteles e de ce n-au fost la fel de generosi cu pestele? Poate fiindca nu scria nici o cantitate minima de peste? In cazul asta… nu mai bine se numea ‘Salata sos tomate. (si mai jos) Tiganeasca’? Sau.. si mai simplu… ‘Salata Tiganeasca’. Asa nu ii lipsea nici conjunctia. Si nici pestele, ca nu-l anunta din denumire.

Regiuni si mancaruri

27 Decembrie 2007

Fiindca tot a fost Craciunul si legatura intre Craciun si mancare e indestructibila, m-am gandit sa va spun despre legatura dintre mine si mancare. Tot indestructibila 🙂

Ma apuca uneori o curiozitate foarte nesanatoasa in ce priveste mancarurile altor culturi si natii si ma trezesc in farfurie cu niste minuni al caror gust nu mi-e familiar in timp ce ma intreb ce m-a posedat sa le comand. Cand am ocazia, desigur, ca acasa in genere mananc mancare cu care m-am obisnuit si care mi-e cunoscuta ‘din frageda pruncie’. Dar in alte locuri, mi se pare interesant sa incerc chestii diferite. Si ajung sa ma gandesc ca nu e chiar cel mai potrivit mod de a incepe cunoasterea unei culturi noi – prin experimente pe propriul stomac si papile gustative.

Asa, pot spune ca ma inteleg bine de tot cu mai toata mancarea europeana si nu am decat mici abtineri la cateva chestii mai specifice si mai iuti. Eu nu mananc iute/piperat/condimentat si incerc sa evit mancarurile care isi obtin aroma din asa ceva. Asta inseamna cam… toata? mancarea indiana. Sau hai, macar 95% din ea 🙂 Si apropo de mancarea indiana, nu ma omor dupa orezul lor uscat. M-am obisnuit mult prea bine cu pilaful nostru 😀

Imi place in schimb painea indiana sau painile, ca-s mai multe tipuri. Si daca tot vorbeam de orez, de ce sa nu spun si de chinezi, ca la fel ca si indienii, si ei mananca niste cantitati impresionante de orez. Nu e la fel ca cel indian, cred ca m-as putea obisnui cu orezul chinezesc, dar nu inteleg de ce puiul lor are gust de carton. Fac o gramada de sosuri interesante, ca sa dea aroma puiului aluia, dar daca l-ar face gustos de la bun inceput ar fi mult mai simplu. Japonezii in schimb nu se mai chinuie deloc. Ce fiert? Ce prajit? Ce cuptor? Crud. Sashimi. Sushi. Peste si orez. Sos de soia si wasabi. Si nu stiu ce leguma murata interesanta la gust. Nu ma asteptam sa-mi placa toate astea 🙂 Surpriza placuta. Mai greu cu betisoarele… O fi lipsa de educatie sa mananc cu mana, dar alternativa era sa nu mananc deloc 🙂

Dar nu numai mancarurile difera. Difera mult si fructele si dulciurile. Am mancat guave. Habar n-am ce-s, sincera sa fiu, ceva indian/egiptean sau naiba stie. Le-am gasit pe masa si miroseau bine, asa ca am mancat. Mi-au placut si m-am dus sa-mi iau si eu, dar cand am ajuns la raionul de fructe am facut niste ochi mari si am inceput sa investighez ce sunt formele alea bizare si cam ce textura au ele. Sigur cel putin 10 tipuri de fructe de care nu auzisem in supermarketul ala. Erau ba paroase, ba tzepoase, ba lemnoase, ba moi… in culori ciudate… cu nume neauzite… m-au speriat definitiv. Am fugit la dulciuri si am nimerit in fata unui raft cu dulciuri specific repartizate pe tara. Dulciuri… e un fel de a spune, fiindca am ajuns sa cumpar niste fructe confiate sarate tipic filipineze!!!  o_O !  Da, si eu ma intreb ce-o fi fost in capul meu. Nu, ca n-am gresit, (ca la sunca de porc cu zahar brun, la care n-am citit pana la capat) chiar scria mare pe ele „salted tamarind”, dar eram curioasa. Acum ma intreb pe cine sa chinui cu ele 🙂

Se pare ca unora le plac deserturile sarate (ma mananca degetele sa scriu ‘dulciuri sarate’ dar ma abtin). Dar ce spun eu, doar am avut un oaspete australian care si-a pus sare pe dovleacul copt de m-a lasat cu gura cascata si fara puterea de a articula vreo intrebare. Pentru mine dovleacul copt a fost intotdeauna desert si daca nu era destul de dulce, puneai zahar. Pentru el era o leguma. Si se punea sare.

Si totusi o treaba tot am invatat din experimentele mele, si anume cand mi-e foame, ma pot baza pe mancarea italiana. Sau… fish ‘n chips. Pare sa se gaseasca peste tot 🙂 Curiozitatile si noutatile culinare le pastrez pentru cand stomacul meu e pregatit sa le primeasca.