Posts Tagged ‘aventuri casnice’

Seria aventurilor culinare continua

26 Februarie 2008

Dupa gogosile instant si piftia de pisica, serialul indragit „Aventuri culinare” revine cu un nou episod.

Cartoful Terorist

Am facut mai demult friptura la cuptor cu cartofi (tot la cuptor). Pus in tava toate alea, bagat la cuptor si dat cuptorul pe la treapta 4-5. Din 10 in 10 minute verificam ce mai fac si mai umblam pe sub cartofi si pe sub carne, sa nu se lipeasca, sa nu scada liquidul din tava, etc.

Dupa 45 de minute tot nu erau gata, asa ca imi bag picioarele, dau cuptorul la maxim. 10 minute mai tarziu vin sa verific. Evident, apa se evaporase de tot, cartofii se lipisera de tava, iar din cuptorul deschis iesea fum 🙂  Opresc cuptorul, disperata, scot tava, ma uit pe toate partile ce pisici s-a ars, ca mirosea a ceva ars rau, nu asa… dezlipesc cartof dupa cartof, ma uit pe spatele tavii… nimic. Si totusi ziceai ca am cauciucuri pe foc, asa dens era fumul. Stiind ca n-am la indemana o masca de gaze pentru urgente din astea, ma dau un pas in spate, inspir adinc, facandu-mi curaj, si ma aplec sa vad ce e in cuptor.

Acolo, cu ochii inlacrimati, descopar sursa fumului – un cartof terorist sinucigas. Sarise din tava exact pe plita de la cuptor si se carbonizase ultima data cand verificasem eu cuptorul 🙂 Nu stiu ce revendicari a avut cartoful sinucigas, pentru ca nu am reusit sa dau de nimeni care sa-l fi cunoscut, dar oricum, drept represalii la atacul terorist am mancat jumatate dintre cartofii ramasi in tava! Sa se invete minte data viitoare!!!

Anunțuri

Gogosi

28 Noiembrie 2007

 Sunt o gospodina mirifica. Nu-mi vine nici mie sa cred uneori. De fapt, de cele mai multe ori nu-mi prea vine sa cred. Si nici nu prea imi dau multe motive s-o fac. 🙂 Tocmai mi-am luat conserve cu mancare deja facuta – sarmale (ok), ciorba de pui (yuck!), fasole batuta (inca n-am incercat) pe care nu trebuie decat s-o pun la incalzit… Ce gospodina adevarat ar face asta? Asa, deci cum zice titlul… vand gogosi 🙂

 In capul meu „gospodina” are ca cel mai apropiat sens „bucatareasa”. Si bucatareasa… nu-s. Imi ies uneori incercarile culinare, ce-i drept, dar apelez la consultanta de specialitate.

 Eh, dar uneori ma apuca bucatareala. Fac niste prajituri grozave. Numai cand am chef, si se intampla destul de rar, dar fac. N-a fost cazul azi.

 Azi am apelat la gogosile instant. Ca sa ma pot da mare ca am facut si eu o data in viata gogosi. Dar nu cred ca va ramane un eveniment unic, fiindca mi-au iesit prea bune 🙂 If i do say so myself! 🙂

 Sa va dau reteta? Se cumpara cutia cu prafuri de gogosi, se amesteca cu apa calduta asa cum scrie pe cutie (partea in romana, ca aia in araba n-am citit-o), se pune la dospit 45 de minute si apoi se iau gogosile cu lingura si se pun in ulei incins. Si se mai si scot, ulterior.

 Mi-au iesit bune. Totusi, a doua oara nu mai cumpar prafuri de gogosi. Asta fiindca am citit si eu pe cutie sa vad ce e inauntru – faina, zahar, sare si un plic de drojdie. Si-atat. Apa am pus-o eu, de la mine. Si ce, nu ma pricepeam sa pun si restul? Dar mi-a fost lene… Astea pareau mai instant 🙂

 Si in timp ce scriam gogosile de mai sus am avut o discutie cu un bun prieten care se plictisea in tren, din care pun aici un fragment:
Eu: ce faci la cluj?
B: stagiu aikido
Eu: te duci tocmai la cluj pentru bataie?
B: ihi
Eu: nu-ti puteai gasi pe cineva sa-ti dea aici in bucuresti?
Eu: masochist ce esti
B: plm, da am subiect de blog luni
B: hihi
Eu: clar, merita sa iei bataie ca sa ai subiect de blog
B: vezi? stiam ca mantelegi
Eu: lasa eu nu ma implic atat, eu doar fac gogosi 🙂

antena satelit sinucigasa

18 Noiembrie 2007
scrisa la 6 iulie 2006 pe un forum disparut si regretat… 

Din seria aventuri casnice si cotidiene astazi va prezentam episodul „Ornamente pe balcon” 😆
Una din pasiunile lui Umf – mai mica decat butonatul la tastaturi, ce-i drept, dar importanta – este cultivarea dracilor mei. 👿 Ii cultiva, creste si ingrijeste periodic. Cum par sa se veshtejeasca, cum le mai pune ceva ingrashamant, ca orice gradinar atent. (trebuia sa spun gradinar griijuliu – uite ce frumos se rostogoleste de pe limba, ia repetati dupa mine „gradinar grijuliu”. va place? un pic graseiat, asa?)

Trebuie sa va amintiti ca noi am zugravit si aranjat garsoniera acum mai putin de un an – vreo 9 luni. [nota – acum au trecut 2 ani de cand am zugravit] Totusi, desi a iesit asa cum voiam noi – in traducere libera „eu” – am ramas cu sechele peste care trebuie sa se mai astearna praful ca sa se diminueze. Anume, cand aud de gauri in pereti si reparat ma ia cu tremurici! Nu mai vreau! Nu ma mai tin nervii! Nu mai pot! Daca vreti sa ma vedeti la numarul 9, ajunge doar sa-mi ziceti ca se schimba tevile in tot blocul si ma bag singura in camasa de forta.

Ei bine, ce credeti ca vrea Umf? Hai ca nu e greu, incercati sa ghiciti! Nici nu e nevoie de mare efort imaginativ. Da, Umf vrea GAURI IN PERETI!!!!. 👿
Sau bine, nu ala e scopul in sine, dar parca ar mai conta! Si nu numai gauri in pereti, mai vrea si chestii agatate de balcon! ❗
Intr-un cuvant (ce expresie aiurea! sunt cel putin 6 cuvinte!), umf vrea aer conditionat si lighean de satelit. Stiti ce inseamna asta tradus in limbajul meu? Inseamna „Umf vrea sa gaureasca in 4 locuri zidul de la balcon :!:, sa dea vreo doua geamuri jos, care probabil se vor sparge, sa traga cabluri ❗ si conducte ❗ prin tot balconul si apoi, ce-i mai grav, sa gaureasca peretele dintre camera si balcon ❗ ❗ (perete de 40 de cm din beton armat 👿 ) destul cat sa treaca acea conducta de la aerul conditionat, proces prin care va umple casa de moloz 😯 👿 si va strica frumusete de zugraveala!! 👿 Ca sa nu mai spun ca va distruge iremediabil nervii mei zdruncinati de asta toamna!”

Si cum mi-a adus la cunostinta intentiile lui? L-a chemat recent pe un prieten cu antena lui, sa vada cum si ce prinde cu ea. N-am stiut niciodata ca antenele satelit pot fi folosite si pe post de semnale acustice care sa inlocuiasca sirenele de bombardament, dar trebuia s-o auziti pe asta. Nu ligheanul in sine, evident, ca ala nu zicea nici pis. Receiverul, adica acea cutie gri cu insemne ciudate si care licare cifre neintelese. Ala zbiera cu un numar de decibeli neegalat nici macar de motoarele avioanelor supersonice. In prima instanta am crezut ca explodeaza. Apoi, cand am iesit incetisor de dupa aragaz, ridicandu-ma din pozitia ghemuit, privind precaut cu coada ochiului spre cutiuta buclucasa, cu mainile apasand pe urechi, m-am uitat in jur sa vad daca paharele mele mai erau intregi. Spre marea me uimire, nu se spargea nimic. Dar ce m-a lasat chiar cu gura cascata (desi nu mult, ca in felul asta se auzea sunetul mai tare) a fost ca nu venea nici un vecin la usa sa imi zica sa opresc alarma anti-aeriana. Or fi luat-o de buna si erau toti pe sub mese si scaune? Sau era asa de tare ca nu isi dadeau seama de unde vine?

La un moment dat din viata mea, cu o anume ocazie pe care am uitat-o, un om despre care nu cred ca stiam nici atunci mai nimic, povestea cum a lucrat el intr-o fabrica al carei obiect de activitate imi scapa dar care facea un zgomot infernal. In prima zi cand a intrat acolo a crezut ca i se sparg timpanele, a ajuns acasa bolnav, o saptamana nu mai auzea nimic… dar in timp s-a obisnuit intr-atat cu zgomotul incat putea sa si doarma in fabrica.
La fel si eu… dupa 5 minute, cand am vazut ca nu vin vecinii, nu mi se sparge vesela, nu deviaza circulatia pe strada din cauza sunetului, am reusit sa-mi iau mainile de la urechi si chiar sa fac o salata. Mi-era foame… ce sa faci cu nevoile astea primare – musai sa fie satisfacute. Intre timp, umf si prietenul cu pricina tineau antena si miscau de ea incetisor, ca sa prinda sateliti. (Eu imi radeam in barba – daca voiau sa prinda sateliti trebuia sa ia nava cosmica si sa dea drumul la plasele de sateliti, dar ei credeau ca ii prind cu castronul, de la mine de pe balcon.. de.. ce minte au unii!)

Dupa 30 de minute chinuitoare au prins o umbra de satelit si l-au cuminitit pe suierator. Au rezemat (in doua fiare si-o coada de matura) castronul cu care-l prinsesera si au inceput sa mestereasca la televizor, storcand satelitul de programe. Procesul asta e similar cu mulsul laptelui, am inteles eu… mai misti din telecomanda, mai curge un program-doua… (de, eu cu comparatii de-astea mai taranesti). Si in timp ce mulgeau ei satelitul, cu un frumos huruit (mai scurt si muuult mai incet decat tziuitul dinainte) antena a executat o miscare rotativa (notata de arbitri cu nota maxima pentru merit artistic) si intr-un gest sinucigas s-a aruncat de pe balcon de la etajul 4. Au incercat baietii sa-i opreasca avintul tinand-o de cablul care era in acelasi timp infipt si in receiverul anterior mentionat, dar n-au avut succes: antena, ca si soparlele, ramane fara coada in cazuri critice.

Cu un zgomot de butoi gol a cazut. Mai aveam un singur dubiu… o fi fost baba de la 1 in fata blocului ca de obicei, 🙄 sau a auzit si ea alarma de bombardament dinainte si s-a ascuns in sifonier? Umf s-a dus sa verifice, in timp ce posesorul antenei si-a aprins o tigara, de nervi. 😀 Pe mine ma surprinsese toata faza in timp ce imi indesam in gura o furculita mare cu salata verde. Am reusit pana la urma sa inghit si m-am dus la balcon sa privesc in jos pe geam. Nu se vede nimic, din cauza pomilor, dar se aude Umf de jos – „ma duc s-o duc la gunoi in spatele blocului?”

M-am linistit… daca era vorba de vecina o ducea in padure, o arunca in lac, ceva, n-o lasa asa la vedere…