Posts Tagged ‘munte’

Cu masina plutind pe riu

9 August 2010

Am fost in weekend la munte, la o actiune de ecologizare a campingurilor de la cetatea Poienari, pe Arges, cu un vechi prieten si gasca lui. Am strans si ceva gunoaie, dar mai bine va povestesc cum s-a transformat o dupa-amiaza ploioasa si putin cam prea lenesa, intr-una plina de evenimente si actiune. Sau si mai bine va arat ce-am filmat. 🙂 (si acum regret ca nu aveam decat camera foto la mine, si am filmat cu aia, ca pe cea video am lasat-o acasa. n-o sa mai fac greseala asta.)

Pe scurt, pina la filme, treaba sta cam asa: terminasem noi de curatat valea si incepuse iara ploaia. Si ploua marunt dar fara semne de oprire, dupa ce noaptea precedenta fusese o furtuna in toata regula si riul se umflase binisor. Pe partea cealalta a riului erau doua masini, care trecusera prin vad ziua precedenta, inainte de ploi, cand apa era mica. N-au mai avut rabdare sa scada apa, dimpotriva, vazand ca ploua iar si-au zis sa treaca atunci, cat mai repede, cat inca se mai poate. Au chemat un escavator sa „netezeasca” un pic vadul, sa coboare si sa iasa mai usor, si apoi au inceput traversarea. Si prima masina a trecut, cu un pic de ajutor de la un 4×4, cu un cablu de tractare ce s-a rupt dar s-a legat la loc, in fine, a trecut. A doua insa…

Cu acelasi 4×4 si acelasi cablu de tractare n-a mai iesit de data asta. S-a poticnit intr-o piatra, cablul s-a rupt din nou, apa s-a umflat si masina s-a intors pe cursul apei. Abia in momentul asta am inceput eu sa filmez, dupa ce am auzit tipete disperate de pe malul celalalt, unde ramasese populatia feminina a celor doua masini. Baietii din tabara de corturi au sarit sa tina masina, iar eu am scos camera foto sa filmez incercarile de a trage masina la mal. In 5 minute apa s-a umflat, de unde venea pina la genunchi, a ajuns pina la briu, tipetele de pe mal au devenit isterice, si voluntarii sariti in apa sa scoata masina s-au dublat ca numar doar ca s-o poata tine pe loc. In timpul asta barajul de la Vidraru, 7 km mai sus, se umpluse si curgea prin gurile de supra-plin. (uite o poza aici: http://www.turism-arges.ro/wp-content/uploads/2009/07/lake-viidraru1.jpg ca sa intelegeti cam ce inseamna asta.)

Totul a durat cam jumatate de ora, timp in care a venit si politia, si jandarmii, si escavatorul inapoi, si cu ajutorul baietilor ‘ecologisti’ si a altor cativa tineri de la corturile din jur, plus o sfoara rezistenta venita intr-un final de undeva de la masinile de pe drum, dupa cateva incercari nereusite, au scos intr-un final masina.

Nu s-a terminat insa aici, fiindca va ziceam mai devreme de tipetele isterice de pe malul opus pentru care a venit salvarea, care n-avea cum ajunge la ele. Dupa inca un pic de vreme si cateva atacuri de panica si stari de lesin pe malul celalalt, au venit jandarmii cu veste de salvare si au facut o frumoasa actiune de traversare a riului cu ajutorul fringhiei. Am filmat-o si pe asta, vedeti mai jos, insa ce-i si mai frumos? Dupa ce s-au chinuit sa aduca toate femeile de pe partea cealalta a riului a venit nenea cu masina de teren de mai devreme si ne-a aratat ce frumos trece prin albia riului fara nici o problema. Doar ca nu era sa se complice el sa le treaca, daca tot venisera jandarmii, nu? 😉

Si actiunea jandarmilor (sau sa fi fost pompieri? chiar nu stiu):

Inainte sa vina jandarmii se formase un lant de oameni si deja trecusera doua persoane:

Si la sfarsit poza cu masina care trece lejer prin apa, fara eforturi, dar care nu s-a deranjat sa le treaca pe femeile isterice pe care le astepta ambulanta pe partea cealalta a riului. Asta atitudine, nu-i asa?

poze cu zapada

2 Aprilie 2008

un fel de dezmintire, sau adaugire

1 Aprilie 2008

M-am gandit ca e posibil sa inteleaga cineva din articolul anterior ca excursia la munte din weekend a fost chiar o excursie, ca sa spun asa, la… munte. Apoi, noi am fost la munte, dar e ca si cum n-am fi fost, fiindca n-am facut altceva decat sa stam in cabana, in restaurant, sau sa mergem cu masina, ceea ce practic neaga tot scopul mersului la munte.

Am incercat sa ies de una singura, dar mai mult de o ora sambata si 20 de minute duminica nu m-am plimbat. Fiindca m-au sunat sa ma intorc. Nu cumva sa ajung prea departe, doamne fere, si sa trebuiasca sa iasa ei din cabana sa vina dupa mine 😛

Lasa, data viitoare nu mai merg cu prieteni/colegi umficesti la munte, ca am invatat ca astia ies din cabane numai cu masina – la ei picioarele sunt doar ca sa fie mai inalti, nu folosesc la mers.

Zapada si soare

1 Aprilie 2008

Cu un colt de ochi stang (singurul pe care pot sa-l tin deschis din cauza luminii) vad alternativ, in curbele drumului, ba alb, ba albastru. Amandoua dureros de puternice. Dureros la propriu: ma doare capul de la atata lumina. Am ajuns la munte aseara, nu chiar pe intuneric, dar la o ora cand soarele a coborit deja dupa virfuri, si era frumos, dar macar puteai sa iti arunci privirea. Acum… stiti vorba aia, la soare te poti uita… la zapada ba.

Se pare ca facem o plimbare cu masina, ca na, de-aia am venit la munte, sa ma plimb cu masina. Nu vi se pare logic? Cred ca nu exista lenesi mai mari decat cei cu care am plecat la munte. Umf fiind unul dintre lenesi, normal. In loc sa asculte de glasul ratiunii pure (adica eu, n-are a face cu Kant) care le spunea ca putem merge la o plimbare pe zapada, ei s-au hotarit ca mai bine isi pun fundurile comode in scaunele de masina si lasa rotile sa se invarta pentru ei. Cum de m-au tirit si pe mine in masina, va intrebati? As vrea sa spun legata, dar cred ca am fost de acord, intr-un moment de slabiciune (dau vina pe durerea de cap).

Am plecat intr-o mare viteza de acasa, asa ca n-am avut timp sa trec pe la vreun hipermarket sa caut cu disperare farase din alea saniuta, de dat pe zapada, si sa constat cu dezamagire ca nu mai au de asta iarna incoace, asa ca am ramas doar cu dezamagirea ca n-am trecut. Am oprit insa la o benzinarie si ca sa ma razbun pe soarta cruda care nu mi-a dat timp sa caut faras, am luat din toate felurile de ciocolata pe care le-am gasit acolo. Nu sunt convinsa ca pot sa explic in ce fel compenseaza ciocolata pentru lipsa saniutei, mai ales ca nu ma omor dupa ciocolata, dar pot sa spun ca Umf a fost mai fericit de ciocolata decat ar fi fost de saniuta. 😛

Cand sa fac si eu o poza la splendoarea asta de zapada si cerul fara urma de nor am observat ca imi lipseste aparatul. Nu l-am luat de acasa. Tot pe motiv de viteza. Fiindca vineri, cand am plecat la munte, am avut 10 minute sa fac bagajul, de cand ne-am intors de la tirgul de turism (cu o sacosa de oferte si cateva carti de vizita) si pana am plecat spre Capra. Nu animalul, cabana. Aia din varf de munte la care e camera 40 de euro pe noapte, dar stratul de zapada mai mare de 40 de cm. Scump, nenicule!

Asa, si daca tot am uitat camera foto, mi-a ramas doar telefonul sa fac poze, numai ca acum face figuri si nu vrea sa transfere pozele pe laptop. Blututu’ lu’ tata al lui! Tine pozele ostatice, dar nu cere nimic in schimb, pur si simplu e sadic si nu ma lasa sa ma bucur de ele. Si nici sa le pun aici pe blog. Si mai si ameninta sa se stinga – de foame. Iar eu, sadica a rindul meu, il infometez in continuare. Si-asa n-am incarcator la mine.

A, dar aparatul foto nu e singura chestie uitata acasa. Ia intrebati-l pe Umf de sosete! 😀 Nu si-a luat nici macar una, asa desperecheata, de imagine. Doar alea din picioare, asa ca seara inainte de culcare are moment vesel de spalat sosete, iar dimineata verifica daca s-au uscat. Se pare ca desi nu incalzea camera pe cat sa ne simtim noi bine, macar functia de uscat sosete o indeplinea caloriferul ala. Era frig in camera, dar sosetele erau uscate si aproape calde 🙂

Si nici cablul de alimentare de la laptop nu a fost de gasit prin buzunarele de la geanta. Treaba interesanta e ca se poate trai si fara laptop. Stiu ca doar pe perioade scurte, dar se poate! Dar cred ca Umf a trisat, fiindca isi verifica mailul pe telefon, ceea ce sigur in descalifica, nu-i asa? Dar eu am rezistat fara talesofmu, povestea online.

Am sa incerc sa negociez cu telefonul sa dea drumul la poze, chiar si cate una pe rind, cum ii place lui. Daca reusesc le postez 🙂