Posts Tagged ‘weekend’

Sigur nu e sambata?

11 Noiembrie 2010

Ieri am avut o seara placuta, cu prietenii, putina treaba scriind diplome, putin film cu bruce willis, multa prajitura buna facuta de simona, asa de bine si relaxant ca se pare ca am ramas cu senzatia ca a fost sambata. Asa de pregnanta senzatia ca, uitandu-ma, tarziu in noapte, pe niste benzi desenate care-mi plac si care se actualizeaza zilnic, nu intelegeam de ce au ramas miercuri. M-am uitat la comentarii, sa vad daca e vreun motiv serios pentru care nu s-a actualizat de miercuri incoace, am dat 2-3-4 refresh-uri, ca voiam sa vad si eu „episoadele” de joi, vineri si sambata, sa ma amuz un pic inainte sa ma culc. Abia 30 de secunde mai tarziu am realizat ca E MIERCURI!!!  (sau bine, joi, dar de foarte putin timp)

Oricum, daca incep de miercuri cu weekendul, e o saptamana taaaaare frumoasa. 🙂

Ca sa adaug la frumusetea weekendului prelungit, maine plec la Bucuresti, sa vad oameni dragi si sa ma simt un pic plecata de acasa, si ieri am aflat ca vine Roxette la bucuresti pe 30 mai 2011, asa ca astept sa apara biletele, ca sa-mi cumpar! :))) Mai vine cineva?

Am plecat la Paris…

16 Ianuarie 2009

Ne auzim luni… sau poate marti…

Sa vedem daca sta ploaia destul cat sa fac si eu o poza frumoasa prin parisul ala 🙂

Daca auziti o melodie de Edith Piaf sa va ganditi la mine, ca ma duc la Olympia, s-o ascult 🙂

tour-eiffel-paris-mic

Ostilitati de weekend

18 Martie 2008

Am realizat ca de cand exista pisica si catel in familia mea, nu prea mai pot scrie de altceva. Au un fel aparte de a umple fiecare secunda, mai ales cand sunt impreuna, incat nu mai ai timp de nimic altceva. Si nici sa scriu nu mai am timp 🙂

In ultima saptamana a venit Umf acasa, am iesit la plimbari, ne-am jucat pe noul Xbox, ne-am cumparat tv nou intr-o seara fiindca ne-am suparat ca nu se vede bine un joc de Xbox pe tv-ul vechi, am constatat ca abia avem intrari la tv ca sa intre toate echipamentele electronice care au nevoie de tv, am rearanjat cabluri, am facut curat, am testat mopul cu aburi, am testat reactia pisicii la simpla scoatere a aspiratorului, chiar si nepornit (fuge si se ascunde cum il vede) – ah, uite, iar am ajuns la pisica!!! Ce voiam sa spun e ca am facut o gramada de lucruri, doar ca nu reusesc sa vorbesc decat despre pisica si catel. Pentru ca sunt asa de duuuuulci 😀

Asa ca am sa pun cateva poze de la intalnirea lor din weekend.

Cum a venit, Cedric a fost interesat nu de pisica, ci de mancarea ei. Mai intai umplem burtica, apoi mai vedem noi… Pixie in schimb, vazand ca nu e in pericol iminent, a fost foarte curioasa – ce face el acolo?! la mancarea mea??

 Si i-a mai dat un ocol… parca din unghiul asta e mai putin periculos, ia sa vedem cat ma pot apropia…

In schimb cand a terminat de mincat, curiozitatea s-a trezit si in catel: oare ce e aia o pisica?

 

 Numai de ar sta, sa o pot mirosi, sa-mi dau seama cu ce se maninca…

Si dupa ce s-a prins ca pixica nu-i de nasul lui, cedric s-a retras la jucariile care nu zgarie si nu maraie si de care nu-i e teama, doar ca a ramas sub constanta supraveghere a mitzei. Nici o secunda n-a scapat de sub ochii atenti si bine antrenati ai pixicii.

 

Si dupa doua zile de incercari esuate incep sa renunt la ideea ca vor fi vreodata prieteni astia doi. Se mai poate? Mai au sanse sa se imprieteneasca?

Weekend acasa

17 Martie 2008

Doi oameni si doua animalute mici si dragute, toti patru intr-o garsoniera, pentru un weekend. Suna tare bine, doar ca, asa cum spune englezul, the devil is in the details.

Ce poate fi ingrozitor la un catel de 5 saptamani si o pisicuta de 7 luni? Nimic, sunt cele mai dulci animale din lume. Doar ca… pisica nu suporta catelul, iar catelul e atras de pisica, fiindca e cam cat el si se misca, spre deosebire de restul jucariilor pe care le are la dispozitie (o perie, 4 papuci, un elf coca-cola, cateva nuci, doua sosete si doua surprize de la ouale de ciocolata).

„Catelul trebuie mereu supravegheat,” crede pisica, si sta cu ochii pe el cam tot timpul, iar cand se apropie de ea, „trebuie pus la punct, sa invete sa pastreze distanta”. Catelul e de alta parere: „pisicile sunt jucarii vii interesante dar rele, care zgarie, asa ca trebuie sa le dau ocol pe la distanta”. Iar daca nu reuseste sa se apropie de pisica, se intoarce la papuci si degete. Mai ales la degete. Au-au-au-au-au! La mine in casa nu se mai merge, se tzopaie cand intr-un picior cand intr-altul. Iar papucii… daca apucam unul de stangul si unul de dreptul era minune, doar nu mai faceam mofturi sa fie si din aceeasi pereche!

La un moment dat, dupa primele 5 minute de cand venise, catelul gaseste mancarea pisicii. Pisica n-are nimic impotriva, oricum e prea ocupata cu supravegherea ca sa mai si manance. (N-a mancat mai nimic tot weekendul, de grija sa nu-l piarda din ochi pe Cedric.) Dupa ce termina mancarea pisicii mai vrea, asa ca ii pun si mancare de-a lui. O ora mai tarziu am constatat ca are… hmm… probleme cu stomacul 😀 Si de aici am intrat in ciclurile obisnuite ale unui catel de 5 saptamani care nu are idee unde e toaleta canina.  

Programul obisnuit al unui catel:

– o ora jumatate de joaca, alergat printre picioare, ocolit pisica, ros chestii, ascuns sosete, scos si transportat papuci, muscat maini, degete de la picioare si calcaie, plans ca nu se poate urca pe canapea, baut apa din cand in cand
– 15 minute de mancat
– alte 10 minute de ros chestii si plans ca nu se poate urca pe canapea
– o ora jumatate de somn
– cum s-a trezit pisu, alergat 5 minute prin camera in cautarea unui loc bun de facut caca, gasit si facut.

Si apoi ciclul se repeta. Zi si noapte.

Acum, programul unui om care are un catel de 5 saptamani si o pisica de 7 luni in aceeasi camera? Pai, dupa cum urmeaza:
– o ora jumatate de cautat papuci, ferit degete, tzopait intr-un picior, tzipat la pisica sa nu il zgarie, mers cu atentie sa nu calce catelul, cautat sosete, jucat cu catelul, mangaiat pisica (sa nu se simta neglijata)
– pus de mancare la catel, si la pisica, desi ea nu mananca fiindca e prea atenta la ce face catelul
– 15 minute de amuzament privind la cand la catel cum mananca la fel ca un porc, cand la pisica ce se apropie tiptil din spate si ii miroase varful cozii catelului
– alte 10 minute de tzopait intr-un picior si tras de papuci
– o ora jumatate de calm si liniste, ‘Doamne, ce bine ca doarme!’
– trezit cu catelul stand nemiscat in mijlocul casei vreme de 20 de secunde, pana realizezi ca a facut pisu, dupa care, daca esti pe faza, te loveste gandul ca urmeaza sa faca caca si alergi dupa el prin camera pana gasete un loc bun de facut caca, si ii pui servetelele pe care le aveai deja pregatite sub fund, ca sa faca direct pe ele.

Si ciclul se repeta, cu cateva variatiuni, zi si noapte. Noaptea nu prea il auzi cand se trezeste, asa ca de cate ori te trezesti te astepti sa stergi mici accidente. Si ar fi cazul sa te trezesti macar de 2 ori peste noapte, fiindca el sigur se trezeste de mai multe ori. Ba vrea si mancare. Si pisica e tot cu ochii pe el. Offff… daca tot e treaza, ce bine ar fi daca ar strange pisica, sa nu ma mai trezesc eu!

Din cauza problemelor digestive ale lui Cedric, nu mai am covor in casa. E rulat intr-un colt. Isi descarca Pixie nervii pe el, si isi ascute unghiile. Sau se urca pe canapea, ca sa ii faca in ciuda lui Cedric fiindca el nu poate. El plange ca vrea si el, ea maraie ca sa il tina la distanta si cand se apropie ii trage cate o laba in cap. El pleaca in hol, ea isi muta punctul de observatie, sa nu-l lase nesupravegheat. Zici ca e o sora mai mare care trebuie sa aiba grija de fratele mai mic si mai tont, care o si incurca.

Eu, om obosit, trezita noaptea de 3 ori, muscata de degete, zgariata accidental de pisica, mereu in alerta la vinatoare de pishi pe parchet, vesnic cautandu-mi papucii, imi iau consortul, imi iau pauza si ies la o plimbare. Lasa ca se descurca astia mici amandoi… Maine va pun poze de la intalnirea de gradul 4 din weekend.