Posts Tagged ‘zoo’

Atlasul de zoologie

24 Mai 2013

Eram mica, pe la vreo 3 ani, cand cel mai bun prieten al meu din copilarie s-a mutat la mine in bloc. La acelasi etaj. Si pana sa intram la scoala, pe langa alergat, tipat, sarit, si alte jocuri minunate specifice varstei, aveam o pasiune pentru atlasul lui zoologic. Nu doar eu, dar amandoi, cand trebuia sa stam in casa – ori ca ploua, ori ca era tarziu, ori ca mamele noastre aveau chef sa-si bea cafeaua, nu sa-si plimbe plozii – petreceam ore intregi privind la animalele preistorice sau exotice din acel atlas al lui Mihai.  (Asta, pentru cei care n-au copii, am s-o traduc ca o mana cereasca: sa stea prichindeii cuminti cateva ore cand nu dorm, e aproape o minune.)

Atlasul era uimitor – descopeream dinozauri – pteranodoni uriasi care zburau cu aripi fara pene si ciocuri cu dinti, diplodoci greoi cu picioarele cat turnurile de apa, triceratopsi cu armura pe cap – si tot felul de alte animale preistorice care le-au urmat. Nu mai tin minte daca ajungea atlasul si la animalele din zilele noastre, dar sigur nu erau asa de interesante ca cele de acum cateva milioane de ani. Imi amintesc bine doar coperta si primele foi, cele cu dinozaurii, care m-au fascinat atunci. Poate, poate, si vreo echidna, girafa, sau vreun ornitorinc, fiindca atrag atentia, dar la dinozauri cred ca pot inca sa spun in ce colt zbura pteranodonul si unde pe pagina era brontozaurul. 🙂

246326288-4957347-700_700

Deci atlasul zoologic era un fel de cartea sfanta a copilariei mele, la care nici nu aveam acces atat de des, si mereu cu „aveti grija cum dati paginile, nu cumva sa-l rupeti!”. Poate ca si de acolo se trage grija mea pentru carti…? Important e ca mi-a ramas in memorie ca ceva super grozav, iar peste ani mi-a rasarit in minte ideea ca as putea avea si eu unul. Ha! Ce chestie, sa am atlasul meu! Banuiesc ca n-ar mai fi aceeasi fascinatie de la 3-4 ani, dar oricum, tot ar fi interesat.

Nu stiu nici acum ce atlas era ala, ce editura, ce autori. Poate ca as putea afla, dar oricum, din cand in cand arunc un ochi pe internet, pe site-uri de edituri, in cautarea unuia nou si interesant. E greu sa-ti dai seama pe net, mai ales ca n-au exemple din interiorul cartii, daca e ce caut eu sau nu. Dar eu tot caut. E ca un fel de reactie conditionata – stiti filmul ala, teoria conspiratiei, cu Julia Roberts si Mel Gibson, in care el tot simtea nevoia sa cumpere Catcher in the Rye? asa si eu, caut atlasul zoologic. Uneori gresesc, si caut si din alea geografice. Candva mi-am luat si unul istoric, mic si ieftin, cam idiot, numai si numai fiindca ii zicea atlas si aveam banii in buzunar. N-am putut rezista tentatiei. – OK, recunosc, imi plac atlasele. 🙂

Azi, fiindca aici voiam sa ajung, m-am incruntat ca de obicei la mailurile care-mi invadeaza cutia virtuala. Astia de la elefant.ro trimit zilnic mail cu diverse reduceri si oferte. Site-ul e grozav, tot felul de reduceri la carti, mi-am tot luat carti de acolo de o vreme. Dar mailul lor zilnic incepe sa ma oboseasca. Totusi, azi, fiindca prezentau „cele mai bune idei pentru premiile scolare”, am inceput sa ma gandesc ce idee buna a avut ala de-a impamantenit cartile drept premii scolare si am intrat sa ma uit de atlas zoologic. 🙂

Am trecut prin 5 pagini de atlase si am deschis vreo… minim 20, cred. Inca le am deschise in taburi, sa ma uit pe fiecare si sa ma gandesc pe care l-as alege, iar apoi sa aman decizia pana cand reusesc sa-l frunzaresc, sa vad daca merita. Dar dupa mai bine de 20 de pagini cu atlase zoo deschise, mi s-a oprit brusc privirea la „Anatomia Caprei – Atlas”. Asa de brusc incat n-am putut sa nu dau click. E prea specific, prea haios si prea singuratic, printre atlase rutiere, geografice, anatomice, botanice si zoologice.

anatomia-caprei---atlas_1_produs

Anatomia Caprei. Anatomia Caprae – Atlas. Coperta alba, cu un craniu de capra pe ea, sub titlu. Mai ca-ti vine s-o cumperi, numai ca sa o tii pe masuta, cand vin prieteni pe la tine sa ramana cu gura cascata. Ziceti ca n-ar fi o lectura superba de tinut in sala de asteptare de la dentist, de exemplu. 🙂

Iar apoi mi-au scapat ochii mai jos. Cine a cumparat Anatomia Caprei a mai cumparat…. „Misterele templierilor”, „Vocile”, „Noi mesaje de la Univers”, „Ghid practic pentru educarea pisicilor”, ” O privire din interior asupra OZN-urilor”.

Aaa… va face asa o impresie ca… e o lucrare pentru oameni mai aparte? Auziti… ce om cu scaun la cap ar putea crede ca se educa pisicile?! 😛

Poze Zoo Viena

15 Ianuarie 2008

Cateva din animalele de la Schonbrunn Zoo

Furnicari

Elefantelul jucaus

Se scutura Elefantul

The Evil Penguin

Viena. Episodul 1. Cifre si date.

10 Ianuarie 2008

Am plecat. Pe 2 ianuarie. La 3 dimineata. Am ajuns. La 5 dupamasa. La ei era 4. Sunt cu o ora in urma. Toata europa e cu o ora in urma noastra. Cine tot spune ca sunt cu zeci de ani inainte? Domle, cred ca ori sunt ignoranti ori sunt incapabili sa inteleaga cum e cu soarele si zonele astea orare. Eu una am priceput. N-a fost greu. Ceasul meu spune ca e 5. Ma uit la ei la ceas si spune ca e 4. Ei gresesc, evident, dar e alegerea lor. Rusii sunt mai smecheri. S-au invartit ei cumva si s-au facut cu cateve ore inaintea noastra. Ei au stiut inainte ca a venit anul nou zilele trecute. Pana sa ajunga la noi se fumase deja…

La Viena, frig. Termometrul cred ca inghetzase la 1-2 grade, sau asa ceva, ca sigur era mai frig, dar nu mai era capabil sa arate. Sau… poate si gradele sunt in urma la ei? Cand am plecat, acasa erau -2 grade, dar sigur mai cald. Pe la Sibiu erau -5. Si cred ca si acolo era mai cald. I-or fi dat ei ceva lui Celsius sa spuna mai multe la ei?

De la Pitesti la Nadlac sunt 495 km, 8 ore, 3 reporniri de GPS idiot care pierde semnal, 2 sandwichuri si multe lichide, plus doua opriri de pipi.

De la Nadlac la Viena sunt 455 km, 5 ore, inca 4 reporniri de GPS idiot si trei amenintari cu moartea la adresa lui, alte doua sandwichuri, niste ciocolata, ceva lichide, un pipi, un plin de benzina (40 de litri, 12 mii jumate de forinti).

GPS-ul ne-a mintit. Au fost 960 de km in total, nu 950, cum ne-a spus el. A patra amenintare cu moartea la adresa GPS-ului. Am ajuns totusi la hotel. Etap. Parcare ieftina, 11 euro pe zi, primele 2 ore gratis. 90% din masinile din parcare erau cu numar de Romania. Nici nu te mai stresai sa incerci sa vorbesti englezeste daca voiai sa zici ceva unui vecin de palier, ca 90% era roman. Vecinii nostri de la camera din stanga erau englezi, totusi. Si vecinii de la masa de dimineata italieni. Si cei de la masa vecina… polonezi? Ok, exista si exceptii. Dar in mare erau romani.

Cum am ajuns devreme in viena, am zis sa mergem la un mall, ceva, sa aruncam un ochi, sa mancam ceva… vedem noi. Am ajuns la mall, am mancat, si apoi s-a inchis mallul. Ne-am uitat cu stupoare la ceas – era aproape 7. A doua zi ne-am incercat norocul pe seara in alt mall. Aceeasi poveste. Suntem curiosi daca vinerea e zi scurta si se inchide totul la ora 2. Aici ca sa iti cumperi ceva trebuie sa-ti iei zi libera, ca dupa ce iesi de la serviciu e totul inchis. Pana si buticul de la colt cred ca se inchide. Am verificat si marketul de langa hotel. Inchis.

Am fost la zoo. Am inconjurat un bloc si am gasit parcarea subterana. 3,50 euro ora. Departe de zoo, daca luam in considerare cat de frig era afara. 15 minute de mers pe jos si aveam deja fatza imobila. Cand am incercat sa zambesc am auzit un obraz crapandu-se si m-am oprit inainte sa se sparga. Am ajuns la zoo. Mare zoo. Frig zoo. Am vazut girafe. Si furnicari. Si elefanti. Si pinguini. Si  koala. Si foci. Si ursi. Si pauni. Si tigri. Si leu. Si pantere. Si leoparzi. Si maimute. Si hipopotami. Si crocodili. Si panda. Si lilieci. Si zimbri. Si capre. Si magar. Si flamingo. Si iar foci. Si altele, dar le-am uitat. Si 4 ore mai tarziu n-am terminat de vazut toate animalele, ca m-au luat pe sus cei cu care eram. Kicking and screaming.

Am vazut si muzeul/palatul Schönbrunn. Zoo mi-a placut mai mult. Animale mai simpatice. Oricum, si eu si umf am fost de acord ca Pelesul e mult mai frumos si inauntru si in afara decat Schönbrunnul. Totusi mi-am luat un magnet cu vioara lui Mozart. Oare la Peles sunt magneti de frigider? Daca nu-s, ar trebui sa fie!

Cam atat. O sa transcriu jurnalul de bord, ala cu kilometri si ore pe care l-am promis, dar nu acum. Si o sa pun si poze. Dar tot nu acum.