muncitori cosmopoliti si scriitori morti

N-are nici o legatură una cu alta, însă m-am întâlnit cu amândouă azi și m-am gândit să povestesc.

Când mergi pe stradă și treci pe lângă un grup de muncitori care așteaptă să termine unul de spart asfaltul, din experiență, te aștepți la ceva. Și nu aș zice că e ceva de bine. Ori fluierături, ori pâsâituri, ori un „sărumâna”, donșuara, gagica, onomatopee, ceva ca să-ți atragă atenția, să surprindă o privire. Nu înțeleg exact de ce, poate se plictisesc așteptând să treacă ziua, poate au o normă de gagici de fluierat pe zi, poate dacă se uită destule femei la ei se simt împliniți, treaba e că așa fac ei. La fel cum un câine nu poate trece pe lângă un stâlp fără să ridice piciorul, un muncitor nu poate lăsa femeile să treaca fără să îl observe.

În timp dezvolți o imunitate la așa ceva, adică în mod natural când treci pe lângă un șantier sau o schelă nu mai auzi nimic, nu mai întorci capul, nu mai te uiți în sus, nu mai tresari când pornește cineva rotopercutoarea numai ca să îți atragă atenția. Treci pe acolo, înregistrezi ce se aude, dar nu reacționezi în nici un fel.

Azi însă abia am reușit să-mi țin hohotele de râs până câțiva metri mai încolo, când am realizat progresul major al muncitorului român plimbat în anii precedenți prin țări străine: nu mai e „donșuara”, acum se strigă „chiquita”. 😀 :)))

Cât despre scriitorii pomeniți în titlu, tocmai ce-am primit un e-mail de la Liviu Rebreanu. Am avut o ezitare înainte să-l deschid, întrebându-mă oare ce are Liviu Rebreanu să-mi spună mie atât de important încât nu are liniște… ca să nu mai zic de unde știe el mailul meu. Oare-s vești proaste? Nu vreau vești proaste azi. Încă sunt nostalgică după terminarea unui weekend pe care l-aș fi vrut transformat în vacanță prelungită. Oare ma întreabă ce am mai citit în ultimul timp? Dar în afară de Ion am mai citit ceva de Rebreanu? Ei să vezi că omul e supărat că nu-l citesc! O fi apărut recent o carte de-a lui in colecția de la Jurnalul Național și mă întreabă dacă mi-am cumpărat-o? Ca să pun capăt neliniștilor care mă cuprinseseră am deschis mailul.

Eh, era doar o școală din Mioveni… nimic deosebit. Dar pentru siguranță, o să citesc ceva seara asta, cine știe cine-mi va mai scrie pe viitor? Mă aștept la tot felul de scriitori și oameni de seamă ai culturii române. 🙂

Matusii mele Livia

*nota: articol total cretin si contraindicat inainte de culcare. cred ca e cel mai incoerent articol pe care l-am scris vreodata… desi n-as pune pariu 😀
**nota 2: acest articol trebuie citit dimineata dupa cafea si/sau micul dejun, fiindca e necesara o minte odihnita pentru a-l parcurge.

„mele” e un cuvant ciudat, nu-i asa? Sau poate e doar ora de vina, la 12 fara 16 minute unele cuvinte suna ciudat. E o ora propice pentru asa ceva. Dar tot nu il las in pace, „mele” e prea aiurea. Rimeaza cu Pele. Ce cauta cuvantul asta in vocabular? Si ce cauta in titlul articolului meu? („meu”, a se observa, suna absolut natural, nu-i asa? Doar la feminin dativ ajunge sa ma sacaie. Dativ e atunci cand intrebi „cui?” nu? N-am mai facut gramatica din clasa a 8-a, sa-mi fie cu iertare daca gresesc…)

Dar stiu de ce e in titlu! (adica sa termin cu parantezele prea lungi, scurte si dese or fi mai bune?) (imi plac parantezele, se observa? :P) Fiindca daca as fi scris „matusii mea Livia” n-ar fi fost corect. Nu mai erau acordate. Deci nu scap de „mele” oricum, asa ca ar trebui sa ma fac ca nu-l observ si sa trec mai departe, ca am scris deja doua paragrafe despre un singur cuvant. Banuiesc ca va intrebati ce e cu celelalte doua cuvinte din titlul articolului. (Sper doar ca nu vreti sa cititi si articolul in sine, fiindca ar fi prea mult! Mi-e teama ca, in ritmul asta, as ajunge sa scriu un roman in trei volume! Cine a mai auzit, doua paragrafe doar fiindca nu-mi place cum suna un cuvintel din titlu! Sunt imposibila, asa-i. Avea Geo un motiv cand ma numea „sperietoare lexicala”.)

Revenind la matusa Livia, in caz ca nu v-am plictisit, am aflat acum o vreme (mi-a zis mama) ca imi citeste blogul, si mi-am propus de mult sa ii scriu ceva, numai ca am tot uitat. Apropo, recent am aflat de mai multe persoane cunoscute care-mi citesc blogul ocazional, si am ramas surprinsa. Pina acum eram de capul meu si puteam sa fac ce vreau pe blog. Damn! A trecut timpul ala! Acum trebuie sa am grija ce scriu, ca am cititori. Ha! M-am surprins, iar divaghez de la subiect! Bine ca mi-am dat seama la timp, imi dau un avertisment. Data viitoare imi dau si amenda! (Daca as tine minte care e subiectul ar fi mai usor) Am memoria scurta… Dar sunt si avantaje aici, ca pina ajung la „data viitoare” uit ca trebuie sa imi dau amenda si primesc doar avertisment, din nou. 😀 Hihi, am pacalit sistemul!

Aaa… ce spuneam?

A, da, de Livia. Livia imi citeste blogul. Presupun ca inca il mai citeste, n-am de unde sa stiu, asa ca am numit articolul tocmai ca sa vad, poate imi lasa vreun comentariu… Vreti sa ma intrebati cine e Livia, nu-i asa? Vad privirile intrebatoare si parca nu va vine sa intrebati ca doar am zis clar si de la inceput ca e matusa mea. Cel putin asa am dedus eu, stand si gandind gradele de rudenie. Treaba e ca am familie numeroasa si nu o prea cunosc. Parintii mei au fost produsi in editie limitata, n-au frati, insa au veri. Si verii lor imi sunt unchi si matusi, nu-i asa? Insa oricat as incerca sa-mi aduc aminte (si va ziceam ca stau prost cu memoria oricum, nu?) nu reusesc sa-mi dau seama daca am vazut-o vreodata pe Livia. Inclin sa cred ca nu, dar daca ma insel astept comentariu. Presupun ca as fi putut-o intreba pe mama, doar ca e tarziu si probabil doarme. Nu mai bine scriu eu un articol pe blog si vad ce se intimpla? 🙂 Poate – cine stie? – ajung sa-mi cunosc o matusa! 😀

Asa-i ca ar fi frumos? De fapt, as risca o intrebare… hmm… sa-mi fac curaj…

Mai e cineva din familia mea pe aici? Poate punem de-o reuniune de familie! 😀

Sau poate nu… Cate rude si neamuri ar putea sta ascunse la mine pe blog, sa fim seriosi! Iar incep sa caut cocostarci pe sub cuvinte? Nu-ntelegeti ce spun? Nu conteaza, oricum coerenta am pierdut-o pe undeva… sau au ciugulit-o cocostarcii? Era ceva intr-un articol vechi pe care l-am uitat. Nu mai stiu ce cautam pe sub cuvintele din blog si ce legatura aveau cocostarcii cu asta. Trebuie sa recitesc. Un moment va rog, sa dau un Search la mine pe blog, ca deja m-am facut curioasa.

Aha! Am gasit! Am citit trei articole dar am gasit! Cautam cocostarci sub cuvinte intr-un comentariu de la articolul asta. Fantastic! Deci nu stau chiar asa de rau cu memoria! Am sanse oare sa-mi amintesc unde am pus cartile pe care i le cumparasem lui Umf craciunul trecut? Le-am pus „bine”, desigur, si nu le mai gasesc de atunci… Le-am cautat o gramada. Nimic! Craciunul asta trebuie sa-i iau ceva mai voluminos, ca sa nu-l pot ascunde la fel de bine.

Mai e ceva vreme pina la craciun. Dar deja m-am gandit ca as vrea un trepied pentru camera foto. Pina in decembrie o sa-mi vina si alte idei, asa ca trebuie sa incep sa notez, sa nu uit ceva. De fapt…

Va las, pina n-adorm, ma duc sa incep scrisoarea catre Mosul de pe acum, sa am timp sa adaug tot… 😀

PS: presimt ca daca Livia chiar imi citeste blogul va ajunge la concluzia ca are o ruda tare nesanatoasa, mai ales dupa articolul asta… eh, asta e, asa fac eu impresie buna de la inceput 😛

Am primit un mail…

De la „RealAge” (nu stiu cine sunt si cand m-as fi inscris eu pe asa un site) am primit mailul. Si de la numele companiei (RealAge=VirstaReala) mintea mea a plecat aiurea pe camp si a inceput sa isi imagineze chestii. M-am intrebat daca e cumva un loc unde iti pastrezi virsta reala ca sa o tii ascunsa, se intra numai cu parola, ca la mail. Asa poti sa spui ca n-ai mai verificat RealAge cand te intreaba cineva in ce an te-ai nascut, si doar nu se asteapta sa ii dai parola sa verifice singur. Ceea ce ma face sa-mi dau seama ca ar fi numai femei pe siteul asta, ba chiar mai mult, femei intre 35 si 65 de ani, ca inainte si dupa virsta asta ce rost are sa-ti tii secreti anii? A, dupa 80 ar putea avea utilitate, ca atunci poate uiti cati ani ai si trebuie sa intri sa verifici, doar ca daca uiti virsta, cum iti amintesti parola?

Bine, asta am dedus eu din titlu si mi-am dat seama ca sigur nu ma intereseaza RealAge asta, dar totusi am citit mailul, ca de, asa sunt eu politicoasa. Am vazut pe parcurs ca nu e numai atit. Vai, e mult mai mult. E un adevarat miracol al stiintei. E o minunatie de site care iti prelungeste viata si iti da sanatate gratis prin mail! Pai nu pot sa dau cu piciorul la asa ceva, nu? Ia ascultati aici ce era sa fac:

„But doing so means that you’ll no longer have access to your RealAge results and your RealAge Plan. And if in the past you opted to get e-mails from us, you’ll no longer receive our free health newsletters (including the RealAge Tips) and other relevant messages or any other exciting life-extending info from RealAge. Regardless, the choice is yours.”

Deci nu mai am acces la rezultatele RealAge. Cum adica? Trebuie sa fie un fel de interogare sql, adica eu intreb pe site ce virsta am si el imi da rezultatul interogarii in baza de date. Si daca nu sunt de acord cu noul „privacy policy” n-o sa-mi mai spuna cati ani am?!!! O sa-mi pierd virsta? Nu mai am acces la ea, ba si mai rau, nici la RealAge Plan, adica nu stiu cum sa planific cati ani voi avea peste 3 ani! Sau cati ani sa zic ca am peste 3 ani? Nu stiu, aici imaginatia mea nu reuseste sa se edifice cam ce ar putea fi planul asta.

Mai grav e ca eu n-am primit niciodata mailuri cu sanatate gratis despre care vorbesc ei acolo. Nici cu sanatate pe bani. Nici macar spam! Spam din ala cu „sanatate, 50% reducere, cumparati de la noi, va dam si viagra ca bonus!”. Deci asa se rezolva cand esti bolnav? Primesti un „free health newsletter” si gata, te-ai facut bine. Ar trebui sa incerc. Eventual cu o boala mai nasoala, ca sa fiu sigura ca nu s-a vindecat de la sine… Si… tot eventual… pe altcineva, nu pe mine! Stie cineva unde gasesc un virus de ciuma bubonica sau asa ceva? Si un doritor pe care sa-l incerc?

Dar cea mai interesanta chestie din mail e aia cu „life-extending info„. Probabil ca te trezesti dimineata si ghicitoarea de serviciu, impreuna cu astrologul si cu vizionarul si cititorii in cafea iti spun sa nu cumva sa treci pe strada cutare, ca e un canal destupat si cazi si mori. Si mai misto cand te anunta sa pleci de acasa repede-repede, ca vine meteoritul fix pe casa ta. O fi existand si serviciu cu telefonul de urgenta? Ca sistemul ala de alarmare la cutremure? Pai nu-ti prelungesc viata asa? Cu informatie. E clar informatie prelungitoare-de-viata.

Deci as putea renunta la toate astea daca nu sunt de acord cu noua Privacy Policy. Nu ca ma intereseaza Privacy Policy, „the choice is mine” – renunt oricum! Noroc ca mi-au trimis mail, sa stiu si eu ca pot renunta, ca altfel nici nu stiam ca ma inscrisesem. De-acum inainte sa nu ma mai intrebati ce virsta am, ca n-am cum sa aflu, nu mai sunt abonata la RealAge…

Am visat ca visasem…

Cronologic vine cam asa: am visat o prietena, pe care n-am mai vazut-o de mult, si cand m-am trezit m-am gandit ca daca tot am visat-o poate inseamna ca ar trebui s-o sun sa vad ce mai face, numai ca apoi m-am trezit si mi-am dat seama ca visasem si asta.

Am visat ca visasem despre ea. Tot ce-mi amintesc e ca am visat ca m-am trezit si ca ma gandeam s-o sun sa-i spun ca am visat-o.

Mai are sens s-o sun, sau se anuleaza reciproc cumva? Si daca o sun, ce-i spun? Te-am sunat ca am visat ca te-am visat in vis si cand m-am trezit din visul din vis am vrut sa te sun…?! Totusi, nu ne-am mai vazut de-o vreme, n-as vrea sa creada ca m-am tampit de tot intre timp…

Data Execution Prevention Act

Stateam eu linistita si pierdeam vremea dezorganizat acum doua seri, zacand in pat in scopul si pentru beneficiul omenirii. Voiam pentru ca sa verific daca lenea ucide. N-am ajuns insa la sfarsitul studiului fiindca ceva mi-a furat atentia si am uitat ce incepusem. Hotzul era laptopul lui umf care se chinuia sa ia niste poze dintr-un telefon. Ceva nu-i convenea insa, ca de fiecare data cand Dinte-Albastru (sau blutut, cum ii zic englejii, dintr-un motiv care-mi scapa) trimitea cate o poza, se trezea o fereastra morocanoasa care mormaia ceva de Data Execution Prevention.

M-am gandit eu si m-am razgandit si sa va zic ce cred.

Cred ca e vreo lege de-aia de tot dau americanii, ca Terrorism Prevention Act, sau Usa Patriot Act. Astea doua stiu ca vor sa previna teroristii si patriotii sa nu uite usa deschisa cand se duc unii pe la altii, ca doar de-aia numesc asa, nu? Asa ca, zic eu, Data Execution Prevention Act asta trebuie ca e tot asa ceva. Numai ca asta previne executarea lui Data din StarTrek. Bine, Data nu exista inca, dar cand o sa existe, in data stelara 54514.4, e lege ca nu are voie sa fie executat. Dar… ce treaba are androidul cu pozele din telefon? N-am inteles, dar am o banuiala. Cred ca microsoft asta cand a facut Vista a incurcat putin anii si a crezut ca o sa fie mai in viitor, ca sigur acum lumea nu e pregatita pentru Vista, asa ca a bagat si legea asta in regulile de baza, si cum n-are inca la ce o aplica, o aplica asa, arbitrar, la ce ii vine. Eh, cam asa face Vista cu tot ce i se pune lui pata, oricum.

Cred ca de-aia s-a enervat si Umf pe el si a vrut sa-l booteze. Nu stiu de ce bootezul e ceva rau… Poate doar cand e scris cu doi de ‘o’? Si l-a bootezat fara apa sfintita, doar pomenind asa, trecator si nu chiar de bine, cativa sfinti. Dar ce m-a uimit si mai tare e ca dupa bootez tot Vista il cheama.

Nu vi se pare ceva dubios la bootezul asta?

Oricum, gandindu-ma sa actionez repede, inainte ca senatul american sa mai dea tot felul de legi din astea ciudate de prevenire a cine stie ce, m-am dus sa-mi tai unghiile. Le-am ghilotinat repede, dupa modelul francez. Ma grabeam, ca cine stie cand vad pe undeva mentionat Nail Execution Prevention Act si nici aia nu mai am voie sa fac…