Exterior -16, interior frig.

Ca să mă joc cu titlul anterior și pentru că se potrivește „mânușă”, azi vorbim despre frig. E o apatie și-o somnolență acum în birou de mă mir că nu aud capete căzând pe mese. E de la frig. Frigul face somn. Somnul face și mai frig. De fapt, poate nici nu e așa de frig, dar odată amorțeala instalată, se simte mai frig decât e.

Ba nu. E frig. Atîta lucru știu sigur. E luni și lunea e frig. Și e alb, și albul e frig. Și e soare cu dinți si dinții e frig. E frig. Al naibii de frig. Bine că-s înăuntru. Azi dimneață când am venit la birou, în fața clădirii era o movilă de gheață. M-am uitat la ea strâmb. Gheață murdară. Ce e cu atîta gheață? S-a spart o țeavă. De frig. Și fiindcă-i frig, nu se mai face baltă când se sparge țeava. În loc să curgă apă, crește gheață.

Nu știu capetele celorlalți cum s-or fi ținând, dar al meu rezistă greu tentației de a se culca pe o mînă. Și tot așteptând să se deschidă un fișier mi-e teamă c-o să pice. Pînă și programele merg greu și cu întârziere. Tot de frig. Îngheață și internetul dacă stă la umbră.

Ger…

//////////

Ieri am fost sa ne dăm cu sania. Bad idea. Odată fiindcă n-avem sanie. Avem fărașe și lighean. Și altă dată pentru că s-ar putea să fi fost singurii care n-au venit cu părinții pe pârtie. (Deși, am văzut eu, unii părinți se mai dădeau și ei cu săniuța copiilor) Greu de dirijat fărașul. Tot mă chinuiam să nu intru în oameni și ajungeam să alunec cu spatele. Și mai greu de dirijat era ligheanul. Ala e rotund si merge numai cum vrea el.

Cel mai înfricoșător este când vezi că te îndrepți cu viteză spre picioarele bine înfipte in pământ ale panoului publicitar montat mai într-o margine a derdelușului. Ba nu, și mai rău e să nu vezi, dar să știi că te îndrepți, cu spatele inainte, spre acelasi loc. Sau, dacă ai norocul sa nimeresti un culoar liber si să nu pui frână si să nu te răsucesti ca titirezul, ai putea să te oprești cu talent în căsoiul construit de câtiva ani fix la poalele dealului de săniuș. Zid solid, bine construit. Nu l-am încercat eu, dar am vazut câțiva care l-au testat. La 10-12 ani ai curaj, încerci chestii temerare, cum ar fi oprirea de urgență în zid. La bătrânețile mele parca n-ai mai vrea să testezi pe fundul tău.

Apropo de fund, fărașele de săniuș ar trebui montate cu niste perne moi, ceva, pentru cei cu vârste mai inaintate… Un pic de considerație acolo, n-ar fi stricat. Lasă că mă dădeam eu si cu folia de plastic odată, dar parcă prea-s multe dâmburi acum pe pârtie. Zapada din zilele astea… 😀 (Da, cârcotesc exagerat, dar mi s-a părut amuzant.)

Si totuși, minus cate grade or fi fost, cele trei-patru alunecari cu fărașul (de mai multe n-am fost in stare in lipsa mănușilor pe care le-am uitat acasă) si ciocolata caldă de după au fost momentul pe care l-am așteptat toată iarna. Acum pot sa zic că a fost o iarnă superbă.

Ger, dar derdeluș!

La camisa nera si alte obiecte de vestimentatie

Articolul ce urmeaza va fi despre camasi negre si sosete roz si pisici si frig si nunti si varsovia. Sau.. poate doar despre cumparat vopsea de interior verde. Sau… despre benzile desenate care nu m-au lasat sa mai scriu pe blog. Diabolice, domnule, benzile astea desenate. Cum am si eu un moment liber, hop sar ele in fatza mea si nu mai pot sa ma duc nici sa maninc de ele. Nu mai pot face altceva si pace! E numai vina lor ca n-am mai scris pe blog de o vesnicie. Daca incepeam si eu la o virsta normala, de 6-7 ani, sa citesc benzile desenate, pina acum sigur dezvoltam o oarecare rezistenta organica la ele, dar cum sunt novice, doar de vreo juma’ de an am inceput, nu ma pot apara in nici un fel. Cred ca-mi pun ceva in apa…

De-aia nici nu mi-am mai cumparat apa la serviciu de vreo doua zile. Mi-a fost cam sete, ce-i drept, dar uite, acum am ajuns sa scriu pe blog. Aha! Deci Q.E.D.* cum zic matematicienii, sigur ieseau noaptea cand imi lasam laptopul la serviciu si-mi puneau ceva in sticla de apa de linga birou.

(* asta insemnind, in limbaj modern de pustan de 15 ani, Qlar si Evi’dent, Duh! sau, daca va place mai mult, am inteles ca se foloseste si sub forma C.Q.F.D,  sau W.Z.B.W, sau, poate cel mai simplu, ὅπερ ἔδει δεῖξαι, asa cum spunea si Arhimede, dragul de el… sau sa fi fost Euclid?)

Ei, dar nu pot fi sigura ca e de la apa: poate fi si de la faptul ca am ajuns la data curenta. Stiti cum e cu benzile desenate? Au prostul obicei sa se mai si termine si sa trebuiasca sa astepti pina cand autorul mai adauga una pe site. Si majoritatea autorilor le dau asa, cu tzaraita, una azi, alta peste 2-3 zile, mai trece o saptamina… Asta dupa ce am citit toata arhiva din 2002 incoace in 3 zile. Acum eu ce fac, trebuie sa astept urmatoarul episod, nu? Care e problema aici? Ca asteptind urmatorul episod mai incep o banda desenata. Sau doua. (ca diabolicele benzi desenate au linkuri si reclame la alte benzi desenate) Si cand ajung si cu astea la zi… Stiti cum se face bulgarele de zapada, daca-i dai drumul sa se rostogoleasca de sus? De ajunge de la un bulgaras normal, cat pumnul, la unul cat casa? Cam asa si cu problema mea cu benzile desenate!

Si.. cam asa mi-am petrecut timpul la serviciu, cand nu aveam treaba. Iar acasa… pai acasa nu mi-am mai carat laptopul, fiindca oricum nu ajungeam sa-l deschid. Intre jucat cu pixica, mincat, pus poze in albume, citit Jules Verne si vazut doua sezoane de Dr. House, nu prea am mai avut timp de nimic. A, ba da, a mai fost un weekend la nunta, la munte, unde am dansat jumatate de noapte si jumatatea cealalta a fost muzica populara. Nu stiu ce-a fost cu Umf de care de obicei trag eu sa danseze, dar acum n-a stat locului o clipa. Bine ca umf nu vrea sa joace hore si sirbe. Inca. De fapt, ce spun eu, ca s-a prins si intr-o hora. Din proprie initiativa. Hmmm… acum daca ma gandesc mai bine… cred ca i-a pus si lui cineva ceva in apa! Ia sa vedem cum se comporta la urmatoarea nunta, duminica asta. Poate am noroc si a ramas asa, dantzuitor. 😀 Stiti cum zic unii, cand te strimbi, ca daca o mai faci mult, ramai asa? 😉 Asa o fi si cu dansul? Sau o fi de la camasa neagra? Am auzit eu ca s-au facut si cantece despre camasa asta… Trebuie ca are ceva calitati speciale, nu?

Am bagat-o la spalat ieri si am decis ca se imbraca tot cu ea si duminica la nunta. Daca nu era nimic in apa si era de la camasa? Mai bine sa nu risc. Vreau sa dansez mult si duminica asta. De fapt, se prea poate sa fie o camasa magica. Am constatat ca nu s-a sifonat la spalat. Minunata camasa asta. Unde gasesc mai multe ca ea? Camasi magice si negre despre care se scriu cantece… O fi vreun raion in Carrefour?

Vorbind de haine magice, stiti vreun cantec, legenda, poveste, poem, orice, care vorbeste de niste sosete roz? Or avea si ele vreo insusire? Nu de alta, dar nu-mi vine sa cred ca au aparut asa, din senin, fara sa aiba nici un sens. Unde ieri era o pereche de sosete albe umficesti, acum atirna pe sirma o pereche de sosete roz. L-am intrebat pe Umf daca are un costumas de zina capsunica, sau ceva la care sa potriveasca sosetele roz si mi-a spus, sigur pe el, ca el n-are sosete roz. Auzi la el! Bineinteles, voia sa spuna ca nu avea sosete roz. Acum s-a remediat aceasta lipsa din garderoba lui. El spune ca explicatia ar fi una simpla, anume ca ar fi pus ceva grena in masina, cu rufele albe, dar eu sunt sigura ca exista un scop maret in aparitia sosetelor roz, asa ca voi continua sa caut intre basme si legende, sa vad unde gasesc vreo mentiune despre puterile lor.

Despre ce mai ziceam ca vorbesc? Despre frig si vopsea verde A, si varsovia. Se potrivesc astea trei. Doua incep cu „v” si a treia e peste tot. Adica si inauntru, si afara, numai sub plapuma scap de frig. Sunt 19,3 grade acum in casa. Asta intr-o garsoniera bine izolata unde iarna sunt 27-28 de grade, de obicei. Acum este gerul de pe lume. Si nici afara nu mi-e rusine. De doua saptamani tot ma intreb daca maine va ninge. Fix acum doua saptamani, daca nu ma lasa memoria, au fost 34 de grade. De atunci soarele face greva si frigul e la putere. Si ca sa pun bomboana pe coliva, maine ma duc si mai la nord: la Varsovia. Oare… se poate ca, prin absurd, sa fie acolo mai cald? Oricum, nu mizez pe asta 🙂 Imi iau geaca de iarna la mine.

De vopseaua verde va spun alta data. Ca sa nu ramin fara subiecte de tot 😛 Si va povestesc si cum e in varsovia cand ma intorc. Daca am noroc si nu ploua, va arat si poze 🙂

ganduri razlete

 s-a facut frig…

n-am avut chef de scris zilele astea, dar acum ca s-a facut frig trebuie sa protestez. s-au trecut florile de primavara, au inflorit copacii si infrunzeste padurea. asta am observat-o zilele trecute cand am fost la ai mei la casa. le-am dat sticlele de iarna jos lui ingeras si veronicai, cele doua magnolii ale mele – nu mai rideti, daca asa ii cheama pe ei, e nepoliticos sa rideti! au fost „imbuteliate” peste iarna si abia au apucat sa se bucure de vintul de primavara ca s-a facut frig la loc. ieri chiar au cazut cativa fulgi, i-am vazut! am citit ieri intr-un ziar online ca la bucuresti a nins cateva ore peste noapte si m-am uitat la data: nu cumva s-a facut 1 aprilie fara sa stiu eu si se tin astia de bancuri? poate totusi e o problem si cu calendarul gregorian asta, si s-a mutat 1 aprilie mai devreme cu o saptamana, si se tine natura de shotii. am scris cu sh, ca sa nu scriu sotii si sa intelegeti sotzii. nu ca natura ar avea sotzii, dar eu stiu ce vreti voi sa intelegeti?

si ca sa fie totul bine si frumos, ca nu e destul de frig in oras acum, ma duc la munte. nu a fost alegerea mea, dar ma las dusa. imensitatile de gheata si liniste mi se par imbietoare pentru moment. poate imi vine iar cheful de scris. sau cheful de viata, de orice altceva. pare sa-mi lipseasca orice urma in ultimele zile. ba ma intreaba lumea daca mi s-au inecat corabiile. heh, ce sa le explici ca traim intr-un secol de siliciu si metal, corabiile s-au scufundat de mult, nu mai le gasesti decat in reportaje despre comori pe discovery civilisation.

dar nu, ale mele nu s-au scufundat, sunt bine-mersi, cu magellan in jurul lumii, cred ca au ajuns prin pacific ocolind americile pe la sud (ultima data cand am vorbit erau in patagonia), dar se cam plictisesc; acum cu sistemele de ghidare prin satelit si harti meteo avansate si avertizari de furtuni cu mult inainte, nu prea au periocle de infruntat si li se pare prea calm totul. nici macar o razvratire, toti se simt asa de bine ca zici ca sunt in croaziera, nu intr-o expeditie periculoasa in jurul lumii necunoscute, prin zonele unde-s dragoni si navigand cu teama sa nu cada de pe marginea pamintului. si-atunci, cu toata tehnica moderna, cum sa se scufunde corabiile? decat poate de prea mult aur aztec la bord, dar capitanii mei au scopuri nobile, nu jefuiesc bastinasi, asa ca nici macar asta nu se poate intampla.

intotdeauna mi-a placut cum suna patagonia. era prin jules verne, nu-i asa? in copiii capitanului grant, sau in altceva? era, sau ma lasa memoria? sa ma ajute cineva c-o informatie… (imi trebuie serviciu de informatori. cand il dezvolt destul de bine ma iau la intrecere cu sri-ul)

am dus pisica la doctor s-o sterilizeze, vinerea trecuta. acum ma uraste jumatate din familie. cealalta jumatate ma aproba. sau un sfert macar, celalalt sfert pare indiferent la situatie. pisica n-a avut vreo problema cu ideea ca nu va continua arborele genealogic. doar cu firele de la operatie a avut ea probleme. si cu hainuta pe care i-am facut-o ca sa nu poata sa si le scoata. a evadat cumva din hainuta si tot si le-a scos pana la urma, dar trecuse destula vreme incat sa fie ok. si acum zburda de fericire ca nu trebuie sa mai poarte hainuta. zburda asa de tare si asa de fericita incat azi m-a trezit de vreo 4 ori intre… o ora nedefinita din noapte (cand era bezna afara si nu vedeam ceasul ca sa stiu cat e) si ora 7 dimineata. alea 3 zile cat a stat imbracata se(ma) trezea la 7-8, asa ca incep sa ma gandesc daca n-ar fi o idee s-o imbrac seara la culcare… s-o vedeti ce interpretare de moonwalk al lui michael jackson face cand e imbracata, cadeti pe jos de ris. ar trebui sa dea reprezentatii pe scena.

si cum luni eram deprimata ca pixica era nefericita, imbracata (inca), si mai era si cerul innorat asa ca fiecare lucru parea si mai deprimant, s-a nimerit sa fie si ziua fara episod nou din serialul meu web, doza zilnica de fantasy de care am nevoie. si lipsa a continuat si marti, din motive tehnice. si a fost innorat si marti. si mai era si ziua in sine: maaaarti. ca un scartzait lugubru cand deschide Lurch usa casei familiei Addams. pana si pomii infloriti, in loc sa ma faca sa zimbesc ma umpleau de nostalgie si un dor ingrozitor de tara si de bunici. dar miercuri si-a revenit spectaculos. si chiar neasteptat, fiind miercuri si mijloc de saptamana. si frig al naibii, dar a debutat cu soare. chiar daca a fulguit la prinz. si cum tot fac retrospectiva meteo a saptamanii, sa va spun ca azi e soare. cel putin in coltul meu de lume. 🙂

am ajuns cumva pe blogul lui cabral ieri. si am pierdut aproape o ora pe acolo. de fapt gresesc, n-am pierdut-o, chiar mi-a placut s-o petrec frunzarindu-i articolele. si scrie mult, des, bine… o sa am motiv sa trec des pe la el pe blog.

daca tot vorbeam de bloguri, si-a facut blonda blog. tot andrei i-a nashit blogul. ca si pe al meu adica. tot el. cred ca-si face armata de bloguri, andrei asta. dar al meu nu-i prea razboinic, iar al blondei abia are 3 zile. halal armata! si oricum, la frecventa asta de 2-3 pe an, pana isi permite sa dea lovitura de stat si sa se instaureze conducator suprem, eheeeee! nu va faceti griji, nu se intampla mileniul asta! poate ca totusi are alte scopuri…?

a venit pauza de prinz. stomacul dicteaza actiune imediata, asa ca inchei aiurelile aici. pa-pa

Viena. Episodul 1. Cifre si date.

Am plecat. Pe 2 ianuarie. La 3 dimineata. Am ajuns. La 5 dupamasa. La ei era 4. Sunt cu o ora in urma. Toata europa e cu o ora in urma noastra. Cine tot spune ca sunt cu zeci de ani inainte? Domle, cred ca ori sunt ignoranti ori sunt incapabili sa inteleaga cum e cu soarele si zonele astea orare. Eu una am priceput. N-a fost greu. Ceasul meu spune ca e 5. Ma uit la ei la ceas si spune ca e 4. Ei gresesc, evident, dar e alegerea lor. Rusii sunt mai smecheri. S-au invartit ei cumva si s-au facut cu cateve ore inaintea noastra. Ei au stiut inainte ca a venit anul nou zilele trecute. Pana sa ajunga la noi se fumase deja…

La Viena, frig. Termometrul cred ca inghetzase la 1-2 grade, sau asa ceva, ca sigur era mai frig, dar nu mai era capabil sa arate. Sau… poate si gradele sunt in urma la ei? Cand am plecat, acasa erau -2 grade, dar sigur mai cald. Pe la Sibiu erau -5. Si cred ca si acolo era mai cald. I-or fi dat ei ceva lui Celsius sa spuna mai multe la ei?

De la Pitesti la Nadlac sunt 495 km, 8 ore, 3 reporniri de GPS idiot care pierde semnal, 2 sandwichuri si multe lichide, plus doua opriri de pipi.

De la Nadlac la Viena sunt 455 km, 5 ore, inca 4 reporniri de GPS idiot si trei amenintari cu moartea la adresa lui, alte doua sandwichuri, niste ciocolata, ceva lichide, un pipi, un plin de benzina (40 de litri, 12 mii jumate de forinti).

GPS-ul ne-a mintit. Au fost 960 de km in total, nu 950, cum ne-a spus el. A patra amenintare cu moartea la adresa GPS-ului. Am ajuns totusi la hotel. Etap. Parcare ieftina, 11 euro pe zi, primele 2 ore gratis. 90% din masinile din parcare erau cu numar de Romania. Nici nu te mai stresai sa incerci sa vorbesti englezeste daca voiai sa zici ceva unui vecin de palier, ca 90% era roman. Vecinii nostri de la camera din stanga erau englezi, totusi. Si vecinii de la masa de dimineata italieni. Si cei de la masa vecina… polonezi? Ok, exista si exceptii. Dar in mare erau romani.

Cum am ajuns devreme in viena, am zis sa mergem la un mall, ceva, sa aruncam un ochi, sa mancam ceva… vedem noi. Am ajuns la mall, am mancat, si apoi s-a inchis mallul. Ne-am uitat cu stupoare la ceas – era aproape 7. A doua zi ne-am incercat norocul pe seara in alt mall. Aceeasi poveste. Suntem curiosi daca vinerea e zi scurta si se inchide totul la ora 2. Aici ca sa iti cumperi ceva trebuie sa-ti iei zi libera, ca dupa ce iesi de la serviciu e totul inchis. Pana si buticul de la colt cred ca se inchide. Am verificat si marketul de langa hotel. Inchis.

Am fost la zoo. Am inconjurat un bloc si am gasit parcarea subterana. 3,50 euro ora. Departe de zoo, daca luam in considerare cat de frig era afara. 15 minute de mers pe jos si aveam deja fatza imobila. Cand am incercat sa zambesc am auzit un obraz crapandu-se si m-am oprit inainte sa se sparga. Am ajuns la zoo. Mare zoo. Frig zoo. Am vazut girafe. Si furnicari. Si elefanti. Si pinguini. Si  koala. Si foci. Si ursi. Si pauni. Si tigri. Si leu. Si pantere. Si leoparzi. Si maimute. Si hipopotami. Si crocodili. Si panda. Si lilieci. Si zimbri. Si capre. Si magar. Si flamingo. Si iar foci. Si altele, dar le-am uitat. Si 4 ore mai tarziu n-am terminat de vazut toate animalele, ca m-au luat pe sus cei cu care eram. Kicking and screaming.

Am vazut si muzeul/palatul Schönbrunn. Zoo mi-a placut mai mult. Animale mai simpatice. Oricum, si eu si umf am fost de acord ca Pelesul e mult mai frumos si inauntru si in afara decat Schönbrunnul. Totusi mi-am luat un magnet cu vioara lui Mozart. Oare la Peles sunt magneti de frigider? Daca nu-s, ar trebui sa fie!

Cam atat. O sa transcriu jurnalul de bord, ala cu kilometri si ore pe care l-am promis, dar nu acum. Si o sa pun si poze. Dar tot nu acum.