Posts Tagged ‘cotidiene’

Cereale injuste!!! (revista presei si nedreptati cotidiene)

25 Februarie 2009

Printre „minunatiile” Romaniei de azi care te fac sa nu mai ridici din sprincene la nimic din ce se petrece in jur, sa ti se para ca n-are rost sa te mai miri de care e mai tampit decat cine fiindca oricum nu-i nimeni mai breaz, sa intelegi adevarata ratiune care sta in spatele truismului „life is a bith and then you die”, nu stiu cum mai am indrazneala sa spun ca: ma simt nedreptatita!!!! Ei bine printre miile de nedreptati intimplate in vietile noastre in ultimele cateva zile, a mea e sigur cea mai mare.

Nu, nu mi-au pus cip in pasaport – cu asta puteam trai. Apropo, cand am fost in Dubai ultima data mi-au scanat retina si am supravietuit. Nu am vazut semnul diavolului in asta. Ca imi pun sau nu cip in pasaport, de-aia mor eu? Am cip in cheia de la masina, in laptop, in mp3 player, e cu ceva mai grav daca am si in pasaport?

Nici nu mi-au respins numarul de telefon in parlament, cum am auzit eu ca se mai intimpla mai nou, mai ales parlamentarilor neatenti, cu voturile astea la gramada, en gros. Si daca mi-l respingeau ce? Doar nu voiam sa fi adoptat. Prefer sa ramina al meu, nu-l dau spre adoptie. Deci nu, nici asta nu e marea nedreptate.

Nici macar nu ma deranjeaza ca li se maresc salariile preotilor, fiindca habar nu am cat erau salariile alea, ca sa stiu daca trebuiau sau nu marite. Poate ca cineva asculta atit de rugaciuni cat si de interese politice, desi ma intreb eu ce au facut bun preotii ca sa merite sa ii platesc eu din taxele catre stat? A, dar stai ca eu sunt programator si nu platesc impozit. Deci nu din banii mei ii creste salariul popii. Mda, cum sa zic, o fi injust, dar nu se aplica la mine. Cel putin anul asta. 🙂

Ce m-ar mai putea deranja? General Motors care a venit la colindat si prin Europa dupa ce a vazut ca a capatat o bucatica buna de la guvernul american? Ma supara asa un pic, dar oricum nu ne cer noua, ca doar nu avem noi bani sa subventionam General Motors. Daca se gasesc fraierii sa le dea, apoi e problema lor. Ma intreb daca le iese, cat timp va trece pina se duc toti sa ceara de la guverne niste bani de buzunar? Ca doar n-or fi GM aia desteptii care primesc bani, iar restul niste prosti care tre’ sa se descurce singuri.

Cum am terminat scoala de mult timp, situatia cu scosul din manuale a marilor autori romani ma amuza. Mi se pare de plins, in sine, dar ma amuza absurdul situatiei. Pai… si-asa nici sa dai cu tunul nu mai gasesti pe cineva care sa citeasca (ma refer la carti, de-alea din hartie, da? nu la litere pe un ecran) – ok, exagerez, hai bine, mai sunt cativa, dar sunt prea putini; daca am face un partid n-am trece de limita de intrare in parlament 😉 -. Si atunci in loc sa lasi acolo un text sa afle si aia micii cine e Arghezi sau Goga, tu ii scoti din manuale pentru drepturi de autor? Pai fratele meu mai tampit, daca ii scoti din manuale si copilu’ de azi nu afla niciodata cine a fost scriitorul ala, cum te astepti sa mai castigi ceva vreodata din drepturi de autor, ca nu-ti mai cumpara nimeni cartea de poezii, ca habar n-are de existenta lui daca nu afla la scoala. Nu, zau, ati vazut voi parintii de acum? Credeti ca vecinul de la 9 ala burtos si nespalat ii citeste poezii lu’ fi-su seara? Ii recita piese de teatru! Vax! Abia asteapta sa treaca de virsta de 3-4 ani cand le dau voie la televizor, sa scape de citit pina si cartile cu povesti. Si-atunci daca nu afla la scoala, de unde sa afle? (Noroc ca Eminescu n-are urmasi sa ceara drepturi de autor, parol Mitzo! Apropo de „parol Mitzo!” Caragiale o avea?!)

Dar eu care stiu cine sunt macar pot sa ma duc sa-mi cumpar „Cartea cu jucarii” de Arghezi (daca o gasesc prin librarii) si sa uit ca Mitzu si Barutzu din povestile lui s-au facut mari si cer acum drepturi de autor. 🙂 Eu i-am studiat la scoala „pe gratis”. Mie mi i-a citit si mama acasa, de cand eram mica si nu stiam sa citesc si pina m-am facut mare si imi placea s-o ascult, chiar daca ii citeam si eu singura. Mi-a citit si Arghezi, si Cosbuc, si Topirceanu, si Minulescu, si Eminescu, si altii atatia. Iar ce nu-i stiam de acasa i-am aflat de la scoala. Ma intreb daca nu era macar un pic mai saraca viata mea fara sa fi auzit de Goga sau de Blaga… Uite, pe Nichita Stanescu nu l-am prea inteles… dar macar am aflat ca exista.

Ah, dar deviez de la subiect. Ati inteles toti ca, vai doamne, eu stie poezii si e culta de da pe dinafara, asa ca sa trecem peste ce ma calca pe mine pe nervi si ma face sa rid absurd si peste revista presei pe care tocmai v-am facut-o cu subiectele de saptamina trecuta de la televizor, si sa ajungem la marea mea nedreptate, ca aia voiam sa va povestesc. Nedreptatea aia monstruoasa care ar putea sa darime un om ceva mai slab psihiceste decat sunt eu.

Ei bine, dragi cititori ai blogului meu, ieri s-a intimplat sa incep o noua punga de cereale. Cini Mini. Si nu Cini Mini obisnuite, nuuuu. Erau Cini Mini cu surprize. Surprizele sunt diverse seturi de mini-carti de joc cu animalele din Madagascar. Cu un set poti juca domino (am gasit 3 seturi, vrea cineva sa faca schimb cu mine?), cu altul poti juca Memo, jocul ala de memorie in care intorci doua carti si daca-s la fel le iei, daca nu le intorci la loc cu spatele, al treilea set sunt cartile de la As la 7 – am doua si din astea, iar al patrulea… al patrulea il astept de 8 pungi incoace. Al patrulea ar trebui sa fie cartile de joc de la 8 la K (popa), doar ca nu e. Si eu tot sper.

Si cum ziceam, ieri am inceput o noua punga de Cini Mini, si cum surpriza nu era la suprafata, n-am insistat. Mi-am pus cerealele, m-am uitat un pic in punga dupa ea, n-am gasit-o si mi-am zis ca o gasesc azi. Ei bine azi am insistat! Si ce-am mai insistat… dar nu era nimic in punga (in afara de cini minis, desigur). Nici urma de surpriza! Injust! Eram sigura ca de data asta gasesc al patrulea set de carti! Mi l-au sustras! Banditii! E o nedreptate! Mi-au distrus increderea in Cini Minis. Erau pentru mine o institutie, un erou modern, reprezentant a tot ce e mai dulce si mai scortisoresc pe lume. Acum ce sa mai cred? Oare… la urmatoarea voi gasi surpriza? Oare… curtea pentru drepturile omului mi-ar primi cazul?

PS: am in formatie completa colectia precedenta de surprize cini mini (si dubluri de schimb), in caz ca e cineva interesat, dau doua discuri zburatoare batman la schimb cu set de carti madagascar de la 8 la popa. numai pentru cunoscatori. 😀

fila de jurnal

28 Noiembrie 2007

Intru amuzamentul lui geo care nu cred ca va citi vreodata asta dar care m-a chinuit citindu-mi bucati din jurnalul lui bridget jones si care oricum merita o mentiune in scrierile mele cotidiene, am sa fac un inventar succint al celor petrecute azi… sau mai degraba ieri, avand in vedere ora inaintata care licare pe ceasul digital acum.

Frig.
Grade afara: -274,5 ?
Frunze in copacul din fata blocului: 17
Masini parcate pe alee: 4
Hornuri din care iese fum: 8
Caini care latra: 2 ?
Numar de canale la televizor: 52
Dintre ele, unele cu emisiuni interesante: 0
Numar de alimente in frigider: 56
Apeluri telefonice catre el azi: 4
Conversatii telefonice cu raspunsuri plurisilabice din partea lui: 2
Scrisori primite: 1
Adresate mie: 0
Scrisori deschise: 1
Numar de alimente in frigider: 55
Exercitii fizice azi: da
Numar de zile cu exercitii fizice in ultima luna: 1
Numar de alimente in frigider: 53
Carti cumparate si necitite care zac prin casa: 12
Carti cumparate si necitite imprumutate la prieteni: 3
Carti citite: 1
Filme cu diverse dezastre si catastrofe vazute recent: 2
Plimbari prin natura: la primavara!
Cea mai frumoasa parte a zilei: a nins cu fulgi mari, dar era soare
Cea mai nesuferita parte a zilei: dorm singura 😦
Numar de alimente in frigider: 52…

Noapte buna.

Lazy sunday si Apa de par

26 Noiembrie 2007

De ceva vreme incercam, eu si umf, sa avem o lazy sunday adevarata, in care sa nu facem nimic, sa nu iesim din casa, sa stam degeaba, sa citim, sa stam pe net, sa ne uitam la tv, sa mancam, sa facem bai lungi si fierbinti, cu spuma multa si mirosind a lemn de santal si nu mai stiu ce… (bine, asta cu spuma multa si baie fierbinte cred ca numai eu o voiam, fiindca umf zice ca vreau sa-l oparesc cand vede ce fierbinte imi dau eu apa, dar in sfarsit, intelegeti voi ideea).

Ieri am reusit in sfarsit, dupa saptamani de incercari, ieri am lenevit. Toata ziua. Doar ca… pana seara. Pentru ca, din motive elucidate doar partial, am ramas fara paine. Okeeeey, okey! Era vina mea, eu am mancat toata painea! Mi-era foame, ce era sa fac?

Important e ca am ramas fara si asta a nascut o problema spinoasa: stam fara paine, sau mergem sa luam? Ne-am decis pana la urma sa mergem, si dupa 3 ore si vreo 25 de minute eram gata de plecare. (era lazy sunday totusi, nu se putea sa ne miscam mai repede…)

Am ajuns la un market din apropiere si am luat paine. Pe langa paine am mai luat si cateva nimicuri, acolo, astfel incat la iesire aveam doua sacose supraponderale, pline cu diverse chestii comestibile, si doua paini care abia mai incapeau deasupra.

Dar asta nu e vina mea. Abia cand am ajuns la market mi-am dat seama ca acasa nu aveam nici struguri, banane, prune rosii italiene, sarmalute cu carne la conserva, sarmalute de post la conserva, fasole de post si fasole cu costita, ciorba de pui, toate la conserva, deja facute, care nu mai cer nimic de la mine decat sa le incalzesc. Mai imi lipseau si vreo 15 cutii de iaurt cu variate fructe, inca o cutie de lapte, in caz ca se termina cel de acasa, si vreo 10-15 alte produse de stricta trebuinta despre care nu stiam ca imi lipsesc pana sa ajung acolo.

Intre raftul cu lactate si muntele cu apa minerala, in continuarea nou aparutului raft cu bomboane de pom (am reusit eroic sa evit sa-mi iau bomboane de pom de acum), am vazut ceva interesant. Apa cu aroma de mar, de piersica si de par. /:) „De par??!” ma intreb eu cu uimire, „Oare cu ce sampon o fi spalat parul ala? Daca avea matreata? Mai bine lasa, iau de-astea ‘cu iz natural’, de mar si de piersica”.

Am incercat apa cu aroma de mar. E.. dulce si putin acidulata, dar nu cu acid carbonic, scrie clar pe sticla, sa nu  cumva sa cred ca e carbonic, e acid citric. Tot vag acidulata e ca si cum nu s-au hotarit daca s-o faca plata sau nu.. Si are extract de aloe vera. Si… aroma de mar.

Oare ce ce mi s-a parut mie necesar sa incerc apa cu aroma si gust dulce? Si totusi… apa de par o fi mai buna…? 😀