Posts Tagged ‘film’

Ninge iar, ninge iar…

18 Ianuarie 2010

Nu era odata o poezie cu un vers ca titlul? Sau poate e si-acum, doar ca n-o mai stiu eu. Daca nu e, facem. Doar am re-descoperit ca pot, ce mama naibii. 😀

Ca sa-mi folosesc niste neuroni lenesi si neantrenati, o sa bag aci niste cuvinte pe care le zic prea rar, si anume ca-s ambivalenta si am sentimente conflictuale cu privire la toata zapada asta. Acuma insa trebuie sa ma caut in dictionar ca sa ma inteleg. Vreau sa spun ca ma uit pe fereastra si trag un zimbet larg, a la julia roberts, de la o ureche la alta, ca uite dom’le ce zapada alba si frumoasa, si ce iarna cool, si se fac troiene si e pufoasa si zapada e o bucurie, si privesc zimbind cum cad fulgii, mici dar desi, si se pun peste tot orizontul… Asa e frumoasa iarna, cu zapada, cu ninsori, cu sanii si cu bulgari. Altfel nici nu s-ar numi iarna. Ce bine ca anul asta a nins…  Apoi, 10 minute mai tarziu arunc iar un ochi pe fereastra si ma incrunt: iar ninge?!!! Ce mama naibii, n-a nins destul?! Iar e frig, iar e ud, iar e noroi, iar ingheatza, si pe deasupra ma mai ninge si pe ochelari cand ies afara! Bine, bine, voiam eu zapezile de altadata, dar acum nu mai am timp sa ma dau cu sania, deci ce rost are zapada? Si mai trebuie sa ajung si la banca azi! Grrrr! Sa vina primavara!

Si sentimentele astea se succed aleator inca de aseara. Cand imi place zapada, cand ma enerveaza. Acum ca a venit prinzul si trebuie sa ies sa ma duc la banca sunt din ce in ce mai dese alea cu „yuck, ninsoare pe ochelari! frig! nu vreau afara!”, asa ca de vreo ora incoace ma uit intentionat pe geam din 5 in 5 minute, asteptand sa mi se schimbe atitudinea. Cum surprind un colt de zimbet si o picatura de nostalgie dupa sanii si batai cu bulgari, cum ma imbrac si plec, sa nu pierd momentul. Pina acum n-am avut succes.

Aseara s-a intors umf din elvetia, si dupa ce mi-a povestit ca Zurich era frig si ceata si ca daca vreu vreodata sa merg sa ma duc naibii vara, si ca Geneva e naspa, si ca nu mi-a facut nici o poza ca doar era ceata, si daca vreau poze sa ma duc tot vara, dar oricum nu i s-a parut ca merita pozat mare lucru din ce-a vazut, si ca elvetia e tare scumpa, i-am cautat in bagaje si i-am mincat ciocolata. (Tot aseara am facut si mincat -inainte de ciocolata- ciorba de rosii, care nu stiu din ce motiv mi se parea chestie complicata si tare greu de obtinut, dar se pare ca trebuie doar sa pui niste chestii si sa le lasi sa fiarba, si padabaaam! ieta ciorba! Bine ca exista mama si telefoanele. A iesit asa buna ca umf, anti-ciorbistul, a mincat doua portii.) 

Apoi ne-am asezat sa vedem filme, ca un cuplu de virsta a treia ce suntem. Voiam sa vedem Sherlock Holmes, ca e asa de controversat ca ne-a facut curiosi. Unii zic ca e super, altii ca e naspa rau. Noi, cu inima deschisa si neintinati de citirea povestirilor lui Conan Doyle, singura legatura cu sherlock si watson fiind niste seriale plictisitoare si sforaitoare la teve, am sperat doar sa nu fie plictisitor, ca daca respecta sau nu cartile nu prea avem de unde sti. Pina la urma am vazut doua filme, ca asteptand sa vina Sherlock Holmes de pe net, am dat drumul la altul, si daca tot a inceput, l-am vazut pina la capat.

Era „The Day the Earth Stood Still”, cu Keanu pe care il chema Klaatu – o fi fost a doua varianta aleasa de parinti? – si venea ca extraterestru transformat in om, intr-o sfera sa distruga omenirea si sa salveze planeta in felul asta. Eh, asta aflam abia mai incolo, ca la inceput e mai misterios si inca nu stim ce vrea de la noi, ce fac sferele si de ce tine mortis sa vorbeasca cu natiunile unite – da’ nu-l lasa o tanti mica si rea, care zicea ca e ochii si urechile maretului presedinte al americii. La debut ne dadeam cu presupusul ca e inca un film post-apocaliptic, dar ne-am inselat. E ceva intre Mars Attacks, E.T.-go-home, si Replicatorii din Stargate, cu final plin de feeling si de succesuri.

Adica, vine invazia de bile din spatiu, dar mai ales una mare si fremoasa, fix in Central Park din noul york, de unde iese un nene si pina sa faca vreun semn, sa zica vreo vorba, e impuscat -dar nu mortal- de unul din cei 20.000 de solati cu pustile/tunurile/mitralierele/tancurile/flintele/prastiile atintite spre bila. Bine ca n-a fost tragaciul mai sensibil la ala cu tancul, ca nu mai raminea nimic din nenea extraterestrul. Apoi vine tanti gagica single-mother-sensible-but-tough-chick-the-only-one-that-gets-him, salveaza extraterestrul de la guvernul rau, il plimba cu masina sa nu-l prinda guvernul naspa care vrea sa-l interogheze si sa-l tortureze, in loc sa-l lase sa vorbeasca singur. Intre timp gagica se mai cearta si cu fiul vitreg care e intr-o faza rebela si negativista si caruia trebuie sa-i arate ca-l iubeste nemarginit, si pe care-l tiraste peste tot dupa ea, dintr-un motiv obscur – ca asa o vrut scenaristu’ sef, na.

Iar asemanarea cu replicatorii vine cand robotul aparator al lui Klaatu/Keanu se transforma intr-un roi de insecte silic0-metalice care se inmulteau pe masura ce mincau, si mincau absolut tot ce nu era planta, se pare. Asta ar fi fost sfarsitul pamintenilor, daca alienul principal n-ar fi observat ca pamintenii e complecsi si ei si iubeste, nu numai distrug, si se pot schimba, si pot sa nu distruga planeta, daca ii sperii nitel mai tare, ca ecologistii aia care se tot chinuie sa-i sperie nu fac treaba buna. (fir-ar, uite nu ma prinsesem ca seamana aicisha si cu Al cincelea element! Stiti, cand s-a prins roscata ca Love > War si ca pamintul merita salvat.) Si atunci se chinuie, se opinteste, razbate, se tiraste, si in sfarsit opreste norul de insecte devoratoare si pleaca la el acasa. Pam-pam! Teh End.

Scenariu mediocru, personaje prea putin credibile si cu actiuni prea putin justificate, cam 2-3 clisee pe minut, intr-un cuvant, naspa. Dar Keanu e frumusel ca de obicei, (si mai vorbeste si chineza un pic)… La alte pro-uri nu ma pot gandi. Ma intreb ce nota are pe IMDB. Bine ca n-am fost la cinema sa-l vad. 😀 Asa, acasa fiind… am stat pina la capat, ca doar eram pe canapeaua mea confortabila, dar am carcotit tot timpul.

De Sherlock va zic data viitoare, ca m-am uitat pe fereastra si ninge fulgi mai mari si mai pufosi si tare dragalasi – si daca nu ies acum nu mai ies!

Anunțuri

Inglourious Basterds. Fuck yeah!

6 Septembrie 2009

Inglourious Basterds. Fuck yeah!” M-am tot gandit si razgandit daca sa schimb titlul asta de articol cu unul mai cumintel (fiindca mama imi citeste blogul!) dar pina la urma filmul merita un „FUCK YEAH!” tare si clar.

Este foarte bun si e imprevizibil – daca n-ai citit nimic despre el. Si eu n-am citit. La fiecare moment aveam sentimentul ca banuiesc ce se va intimpla si la fiecare moment reusea sa imi arate ca nu stiu nimic, ca se poate si altfel. Imi place cand un film face asta. E un film… nu, nu vreau sa spun ca e un film care trebuie vazut, vreau sa spun ca nu trebuie sa-ti scape. Asta e un film pe care nu vrei sa-l ratezi.

Are tensiune, actiune, umor, scenariu, personaje, actori si interpretare si pentru fiecare in parte ar merita vazut, fiindca toate sunt exceptionale in felul lor, insa puse la un loc fac un film magnific. Incerci sa ghicesti ce se va intimpla, iti infigi unghiile in scaun fiindca ai emotii pentru personaje, stii ca scena asta nu se poate termina bine, iti chinui creierii sa afli cum pot iesi de acolo, iar Tarantino iti incheie totul dandu-ti peste cap toate supozitiile, lasandu-te cu gura cascata si facandu-te sa razi in acelasi timp.

Am senzatia ca n-as fi un prea bun critic de film: nu gasesc cuvinte mai bune sa-l descriu – si mi-ar trebui! Nici nu pot spune nimic din el fiindca ti-as strica placerea cand l-ai vedea. Du-te la film, vezi-l, si apoi vorbim. Abia astept sa zicem „fuck yeah!” impreuna. 😀

ice age 3 – 3d

28 Iulie 2009

Am fost duminica la cinema la bucuresti, sa vad noul ice age. 3D. Nu m-a dezamagit, a fost amuzant si haios si simpatic si bine facut, doar ca 3d-ul nu i-a adus nimic in plus, dupa parerea mea. E un film la fel de bun si in 2d.

N-a fost nici un moment cand 3D-ul sa imi faca impresie. N-a trecut nici un bolovan pe linga mine, nu mi-a sarit nici un rinocer in cap, nu m-am leganat pe liane si nici macar n-am simtit nevoia sa ma dau mai spre stinga sa treaca vreun dinozaur.

Imi amintesc un(icul) alt film vazut 3d, beowulf, in care erau cateva secvente regizate special pentru 3d, si dadeau o impresie tare interesanta. Pai chiar imi venea sa intorc capul in spate, sa vad daca sageata aia care a trecut la doua scaune de mine s-a infipt undeva in fundal. Cand balaurul s-a asezat pe zid am avut senzatia ca bucata aia de zid care cadea va iesi acusica din ecran si cade pe noi, sau coada balaurului a trecut parca pe sub nasul meu. Pina si o scena de perspectiva in care priveai de la nivelul pietrisului de pe plaja unde ajunge o corabie era facuta intentionat pentru 3d si arata superb.

Nu vreau sa spun ca Ice Age 3 n-ar fi un film grozav, pentru ca este, doar ca avea dreptate un prieten care-mi spunea ca nu e facut pentru 3d. Nu e. E simpatic sa vezi orice film in 3d, de acord, dar cele care au efecte special create pentru 3d sunt chiar spectaculoase vazute 3d. Ice Age 3 poate fi vazut si 2d, chiar si pe ecranul de acasa, fara o pierdere imensa.

Dar apropo, trebuie vazut! 😀 Nu-l pierdeti, e grozav filmul.

Stiti cumva, se mai face inca unul? Eu il astept de pe acum. 🙂

Tache – comedie de-a-ndoaselea (romaneasca)

3 Aprilie 2009

Incep ca de obicei, pe dupa visin. Nu va descurajati, ajung si la subiect.

Am primit azi un mail de la myticket.ro in care imi zic ce concerte mai sunt zilele/lunilea astea. Ca tot ma duc la Pasion de Buena Vista marti, am dat sa ma uit si eu ce se mai canta.

Intai am dat peste Gogol Bordello. Mi-am adus aminte ca mi-a zis frate-meu ceva de ei odata si eu m-am uitat ca pisica-n calendar: „cineee?” Mda, un fel de rock tiganesc, sa zicem. Nu-s eu experta in clasificari muzicale, mai ales ca duc lipsa de ureche muzicala, asa ca na, cautati si voi singuri pe youtube si ascultati sa vedeti cum suna. Parca aduc cu unele melodii de la Zdob si Zdub, asa pe ici pe colo. Imi plac. Nu stiu daca destul cat sa ma duc la concert, dar pina pe 17 iunie am timp sa ma hotarasc.

Cum am ajuns la Tache insa, si ce e el? Pai dupa ce am trecut si de Tarja Turunen (pe care zau ca n-o stiam dupa nume, dar dupa poza stiam ca e de la Nightwish) si m-am gandit sa-i zic lui umf ca poate vrea sa mergem, am ajuns la unii Circa Sapte.

Am intrebat si eu in birou ce e circa sapte si ca sa vedeti ca lucrez intr-un birou de oameni spirituali mi s-a raspuns: e sase si ceva, spre sapte. Noroc ca nu mi-au dat adresa spre circa de politie, prefer aproximarile matematice…

Si m-am uitat si eu ce e cu circa sapte astia. Scot inca un album. Nu-s o mare consumatoare de muzica, asa ca nu-s la curent cu chestii de-astea. Mai ales ca nu-i stiu, habar n-aveam ca scot un album, dar am citit acolo ca 6 melodii din 11 sunt pe coloana sonora a filmului Tache care va avea premiera in curand.

Tache? Ce titlu! Suna a comedie. Mi-am adus aminte de articolul lui Cabral, filmul romanesc si mi-am zis ca trebuie sa aflu mai multe. Adica are Cabral dreptate, ne trebuie niste comedii romanesti noi. Si citind despre film, am aflat ca premiera a avut-o anul trecut, pe la festivaluri, dar nu si pentru public. Si am mai aflat o chestie care l-a facut de 5 ori mai interesant: e regizat de Igor Cobileanski.

Il stiti pe Igor Cobileanski, nu? Ala cu becul, ala cu Sasha, Grisha si Ion, ala cu primaru’, nu le stiti? Uite aci linkuri spre doua scurt metraje scrise si regizate de el: Cand se stinge lumina, Sasha, Grisha si Ion, iar altele le gasiti voi pe youtube. Deci „Tache” e primul lui lung metraj.

Ce inseamna „premiera in curind”? Am stat si am cautat si asta. Am gasit intr-un articol: vine pe ProTV, luni dupa Paste. Poate daca ma uitam mai mult la televizor aflam deja din promo-urile de la protv  🙂

Si in caz ca nici voi nu va uitati, a trebuit sa va scriu aici, sa nu cumva sa pierdeti un film care promite sa fie bun, o comedie neagra. Cu Mircea Diaconu in rol principal, de gropar batrin.

Mamma Mia!

9 Noiembrie 2008

Cand mi-a spus Umf ca a vazut filmul in Dubai m-am suparat asa, nitzel, ca s-a dus fara mine, dar am zis lasa, ca-l vad si eu. Si ba am aminat, ba am uitat, important e ca n-am ajuns sa-l vad pina azi. Acum sunt suparata din nou pe umf, fiindca mi-a zis doar ca e un film bun si o sa-mi placa, dar nu mi-a zis cat de grozav e, nu mi-a zis ca trebuie sa-l vad chiar atunci. Noroc ca umf e iar in dubai si nu pot sa-i trag un ghiont intre coaste pentru asta.

Ei bine, e superb. Nici nu mai pomenesc muzica, fiindca na, e evident, doar e ABBA, cum ar putea sa nu-mi fi placut muzica? Dar melodiile au facut parte din actiunea filmului si s-au integrat asa de bine incat nu pot sa zic ca e un musical, ci un film unde unele scene se canta. Se pare ca poti sa traiesti o viata intreaga in cantece de la ABBA. Au un cantec pentru orice situatie.

Iar filmul in sine, o comedie grozava. La toate filmele pe care le-am vazut anul asta, luate impreuna, n-am ris cat am ris acum. Si nu ma uit la filme de groaza de obicei, parol! Comediile sunt preferatele mele. Pacat ca sunt prea putine cele atit de bune. Am inceput cu cateva zimbete, dar la Chiquitita cantata de Christine Baranski (o mai stiti pe Maryann din Cybill?) si Julie Walters (Molly Weasley din Harry Potter) in timp ce erau catarate pe usa toaletei, am izbucnit in ris si cred ca n-am mai terminat pina la sfirsit.

Cum as fi putut sa ma opresc din ris, cand l-am vazut pe Pierce Brosnan, celebrul 007, cantand S.O.S.? 🙂 Sau pe Meryl Streep cocotata pe acoperis, cu capul in jos, cantand Mamma Mia? E grozav. Vreau sa-l vad din nou! Asta e un film la care nu pot sta jos pur si simplu. Am aplaudat, am cantat, am dansat, dar cel mai mult am ris. Ok, ok, a avut si momente sensibile, dragute, cantand Slipping Through My Fingers, sau Meryl Streep interpretand superb The Winners Takes It All ca pe o tragedie greceasca, dar unei comedii complete ii trebuie si un suspin mic, ceva 🙂

Ah, si trebuie sa vedeti finalul. Sau post-finalul. Nu stiu cum sa-i zic, dar pina nu i-ati vazut pe Colin Firth si Pierce Brosnan pe tocuri si imbracati ca in anii 70 n-ati vazut nimic. Si trio-ul feminin arata grozav. Si canta nemaipomenit.

Mai vreau sa vad filmul de cateva ori 🙂 Daca ar fi sa-i dau o nota ar depasi nota maxima posibila. De la 1 la 10 eu i-as da un 12 🙂

Nu pot sa mai zic decat Mamma Mia, ce film! 😀