Posts Tagged ‘brad’

Am strans bradul tarziu

10 Ianuarie 2012

Anul asta am strans bradul tarziu (si numai pe jumatate). Nu stiu daca de lene sau fiindca nu aveam chef sa se termine sarbatorile de iarna. Si-asa, fara zapada parca au fost doar pe jumatate sarbatori. As fi propus sa il lasam pana la prima ninsoare, dar consiliul de familie n-a vrut sa auda de asa ceva si ordinele au fost clare: se strange bradul!

Doar ca inainte sa-l strang i-am facut niste poze, sa-l tin minte. La anul e alt brad, mereu altul, si asta a fost unul simpatic.

Va spun toate astea fiindca sigur va veti intreba de ce naibii pun poze cu bradul de craciun la mijloc de ianuarie? Ei uite de-aia, fiindca am strans bradul si nu puteam sa-l strang fara sa-l trec in eternitate (si in galeria fostilor brazi de craciun) prin cateva poze.

Ah, si sania asteapta ninsoarea. Sta, la casa, sprijinita de-un gard, si rugineste incet, nostalgica. Eh… timpurile de-alta data, cand ningea… – Cu ea n-am poze. Doar cu bradul. 🙂

Bradutul de craciun

21 Decembrie 2009

brad craciun impodobit

Da, am facut bradul. Am scos bradul artificial, l-am montat, i-am desfacut crengutele, si am luat o pauza. Mai tarziu am scos toate globurile si ornamentele pe care le aveam, m-am uitat la ele, m-am uitat si la cele nou cumparate si am decis ca am prea multe ornamente de brad. Am facut alta pauza in timp ce ma gandeam ca daca as mai avea doi brazi as avea cu ce sa-i impodobesc si pe aia.

Ornamentele noi au intaietate, desigur, asa ca am gasit cele mai potrivite 7 crengute de care sa le agat. Apoi mi-am amintit si de al 8-lea. Apoi am dat peste inca doua ornamente noi. Deja-s aproape destule sa umple singure bradul. Fiindca nu decorez decat jumatatea vizibila din brad, desigur. [acum ca ma uit la poza imi dau seama ca trebuie sa fac niste permutari, pentru ca cel mai frumos fulg stralucitor e pus lateral si nu se vede] Am mai scos 4 globuri si 6 „cizmulite” rosii, plus o gramada de fundite si toata beteala, si am zis ca ajunge. Nu pun instalatie, nu pun siruri de margele/stelute atirnatoare si enervante, nu agatz bomboane si jucarii, anul asta il vreau simplu. Am pus insa doua ciupercute si un mos craciun de ceramica, sa-i tina de urit omului de zapada din tabla cu matura si fular, pe care l-am luat saptamina asta. Restul de ornamente le-am bagat la loc in sifonier si m-am apucat, cu multe pauze, de infasurat beteala si agatzat globuri.

brad craciun ornamente

Pixica m-a urmarit cu atentie, si-a notat unde am pus fiecare glob, ca sa vada pe care le poate da jos si la care va trebui sa faca un efort sa ajunga. Dupa ce am pus moscraciunul ceramic am avut brusc un flash-forward (ca tot e serialul asta la tv) cu pomul culcat si cioburi de moscraciun pe parchet, asa ca am decis sa ancorez bradul de calorifer. Ba am pus si un scaun aproape, in caz ca nu tine beteala legata de calorifer, macar sa nu cada de tot. Cum am terminat cu bradul, Pixica si-a parasit postul de observator neutru si s-a aruncat in lupta: si-a ascutit ghearele pe tulpina bradutului, a efectuat derapari controlate pe beteala pusa jos, a antrenat la joaca toate globurile neinspirat puse atit de jos incat sa le atinga fara efort si apoi… aspiratiile ei au inceput sa tinda mai sus. In tot timpul asta stapina-sa era prea ocupata sa faca poze si sa rida, incat a uitat sa certe Pixica fiindca agresa globurile.

pisica si bradul de craciun

Aici isi facea planul cum sa ajunga la globurile de sus.

ochi de pisica in brad

Vedeti cele doua luminite verzi din dreapta globului rosu? Nu, n-am pus instalatie. Erau doi ochi uimiti de Pixica. Am prins-o in brad!

Asta-i al meu! Am pus gheara pe el, nu-l mai scap!

Pisica agata ornamentul de brad

Mai de aproape, Pixica cu gheara pe ornament.

Bradul nostru-i cel mai tare, mai dorule mai!

9 Decembrie 2007

Vine Craciunul si isi cere drepturile, asa ca ne-am apucat de impodobit brazii. Adica bradul. Vorbesc de bradul de la serviciu.
Am hotarit in echipa ca noi trebuie sa facem brad mai frumos decat celelalte departamente, asa ca am facut un plan de razboi. Mai intai am asteptat in transee sa adunam informatii despre miscarile inamicului. Am vazut brazii lor si apoi am hotarit ca se poate. Al nostru o sa fie mai mare si mai frumos. Ne trebuie brad de 2 metri.

O saptamana mai tarziu, dupa prezentarea mai multor tendinte si idei creative pentru impodobirea Pomilor de Craciun si cu fonduri speciale de la UNESCO si ONU pentru departamente lipsite de brazi in preajma sarbatorilor in buzunar, am plecat in misiune de capturat globuri. Numele secret al misiunii: „Bradul nostru-i cel mai tare, mai dorule mai!”

Echipa formata din trei infanteriste de asalt si un pilot de elicopter a ajuns cu bine, evitand zonele fierbinti, pana intr-una din junglele producatoare de globuri. Acolo am adoptat o tactica expectativa si de cautare, dandu-ne drept „localnici” si incercand sa pacalim globurile sa vina singure in cosul nostru. Datorita experientei echipei tactica ne-a reusit pe deplin, astfel incat nici un glob n-a opus rezistenta. Au venit mai multe decat ne asteptam chiar, dar am eliberat inapoi pe rafturi pe cele de care nu aveam nevoie inapoi la baza.

Cu bradul a fost ceva mai dificil. S-a impotrivit punerii in cos, sub cos, pe cos si unde am mai vrut noi sa-l punem. Dar anii de practica ai echipei in astfel de lupte corp la corp cu obiectele rauvoitoare si-au spus cuvantul si aici si bradul a fost bine inchis in cutie si legat fedeles. A fost greu sa-l facem sa inteleaga ca noi vrem de fapt sa-l eliberam de sub tirania sub care nici nu stia ca traise pana atunci, dupa bunul model al trupelor americane de eliberare, dar dupa ce a inteles a venit de bunavoie. Din pacate ne-am dat seama cand a iesit din cutie ca nici vorba de 2 metri si 10, cat ni se prezentase el in CV. La privirile noastre uimite ne-a raspuns de la inaltimea lui de 190 de cm cu tot cu suport ca brazii de 2 si 10 au fost deja racolati si ca probabil ca vor mai veni din alte provincii, dar maine. Fiindca nu puteam risca inca o misiune sub acoperire doar pentru 20 de centimetri de brad, si fiindca ne-a placut prea tare dispunerea acelor lui, l-am luat pe el si l-am numit Teh Brad.
(asta pentru cine nu stie e un fel de limbaj incult intentionat de internauti care in loc de The scriu Teh si dintr-un typo marunt dar frecvent a devenit lege ca Teh Brad e mai smecher de 10 ori decat The Brad – ca sa stiti de ce se numeste Teh Brad)

Pe drumul inapoi spre baza, elicopterul a facut o scurta escala pentru a elibera cateva funde mari si rosii de sub dominatia altor tirani care le tineau pe rafturi. Cu o mica intarziere si dupa o binemeritata si absolut necesara trecere pe la popota unitatii, echipa s-a intors la baza cu misiunea indeplinita. Avem brad, globuri, banda aurie, funde rosii si mari, fundite rosii si mici, beteala subtire, agrafe colorate si bomboane de pom. Si cu un efort de echipa am reusit si contopirea tuturor obiectelor mentionate in aceasta chintesenta de semnificatie si culoare care este Teh Brad Impodobit.

Teh Brad Impodobit este acum obiectiv turistic, pentru moment gratuit, si care are si misiunea grea de a supraveghea buna desfasurare a turneului de tenis de masa care a debutat cu un meci de mare exceptie si devotament intre mine, Teribilisimo, si necrutatorul Nemo. Nu va mai povestesc meciul fiindca deja am scris prea mult, dar va spun ca dupa o crincena, lunga si obositoare migratie continua a ghiulelei albe intre cele doua palete (aici mi-am asumat licenta poetica, fiindca mingea de tenis era portocalie), Nemo a reusit sa castige al 5-lea set cu doua puncte avans si s-a calificat mai departe in meciul cu Cocostircul Trifazat.

Hai Cocostircul !  (Trifazat, desigur)

PS: Am vrut sa scriu despre „tarile calde” acum ca tocmai am ajuns, dar a iesit postul asta in loc. Urmatorul va fi despre ajungerea in „tarile calde”