Posts Tagged ‘craciun’

Am strans bradul tarziu

10 Ianuarie 2012

Anul asta am strans bradul tarziu (si numai pe jumatate). Nu stiu daca de lene sau fiindca nu aveam chef sa se termine sarbatorile de iarna. Si-asa, fara zapada parca au fost doar pe jumatate sarbatori. As fi propus sa il lasam pana la prima ninsoare, dar consiliul de familie n-a vrut sa auda de asa ceva si ordinele au fost clare: se strange bradul!

Doar ca inainte sa-l strang i-am facut niste poze, sa-l tin minte. La anul e alt brad, mereu altul, si asta a fost unul simpatic.

Va spun toate astea fiindca sigur va veti intreba de ce naibii pun poze cu bradul de craciun la mijloc de ianuarie? Ei uite de-aia, fiindca am strans bradul si nu puteam sa-l strang fara sa-l trec in eternitate (si in galeria fostilor brazi de craciun) prin cateva poze.

Ah, si sania asteapta ninsoarea. Sta, la casa, sprijinita de-un gard, si rugineste incet, nostalgica. Eh… timpurile de-alta data, cand ningea… – Cu ea n-am poze. Doar cu bradul. 🙂

Fiindca mi-ar placea sa fie tot timpul…

27 Iunie 2008

Ma mai intreaba unul, altul, de ce pastrez tema asta cu brazi si craciun si sania mosului si acum, cand este miezul verii. Altii, mai smecherasi, imi zic ca nici nu mai e nevoie s-o schimb, ca mai am un pic si trec de jumatatea anului si se incadreaza deja. Nu m-a intrebat inca nimeni daca traiesc in Laponia sau daca e iarna permanent la mine acasa, dar ma astept si la asta.

Dar nu schimb tema blogului fiindca imi place. Imi place scrisul mare, imi plac culorile, imi place asezarea in pagina si m-am obisnuit cu ea. Si pe deasupra… mi-ar placea sa fie craciun tot timpul anului 🙂 Nu zapada tot timpul, ci sentimentul festiv, anticiparea unui eveniment placut, micile podoabe agatzate, cate un cadou pe ici pe colo, veselia…

Si… am incercat, de fapt, dar nu mi-a iesit 😀 Am vrut sa schimb bannerul cu brazi si sa pastrez totusi culorile de prin martie, cand a venit primavara – aveam un banner frumos facut de mine… -, dar nu ma lasa sa schimb nimic la tema aleasa, asa ca you’re stuck with christmas all year ‘round la mine pe blog! live with it!

(uite ce frumusica imagine facusem, de 1 martie)

blog de primavara

Petrecerea de Craciun

22 Decembrie 2007

Si a venit si petrecerea de Craciun. N-a venit inca Craciunul (in caz ca nu stiati si credeati ca s-a furisat asa, fara sa-l vedeti – n-a venit; mai sunt doua zile jumatate), dar petrecerea a fost asa, mai precoce. Si-a zis sa vina acum, ca apoi se duce si ea acasa sa il astepte pe Mosu’ cu cadourile. Si petrecerile primesc cadouri, nu inteleg de ce va mirati!

Bine, sarmana noastra petrecere cred ca va avea o durere de cap toata saptamana viitoare, dupa cum au cantat baietii la karaoke, dar cel putin cred ca s-a amuzat teribil la I’m A Virgin cantata in duet de Andrei si Catalin 😀 Sau… sa-si fi tinut degetele in urechi ca mine?… Oricum, s-a simtit o petrecere implinita. S-a dansat, s-a cantat, s-a ris, s-a pozat, s-a mancat… Si se simte si o petrecere putin vedeta, cu atatia fotografi surprinzand-o din fiece unghi. Abia asteapta pozele sa vada daca luminile ii picau bine si daca ii sedea frumos in look-ul marinaresc pe care si l-a ‘tras’.

De fapt, din cate am auzit, Petrecerea de Craciun s-a simtit atat de bine pe la noi incat se gandeste sa revina mai des 🙂 Poate… incearca si de revelion.. daca nu e ocupata pe altundeva 🙂

Dor de casa…

17 Decembrie 2007

Acasa e un concept ciudat. Am observat recent ca „acasa” asta isi schimba forma si intelesul pe masura ce te indepartezi de el. La mine de exemplu, acasa e in doua locuri. Acasa e la mine, dar tot acasa e si la mama. Cand spun cuiva care ma cunoaste ca sunt acasa, ma intreaba acasa unde? 🙂 Dar daca „acasa” s-ar rezuma la atat ar fi simplu. Insa nu, „acasa” se poate intinde cat vrea el si nu se rupe. Cum am iesit din oras, cand zic acasa vreau sa spun intregul oras. Cel mai ciudat insa e cand „acasa” e o tara intreaga 🙂

Si daca as putea sa plec de pe planeta s-ar extinde si mai mult 🙂

Dorul de acasa trebuie sa fie cam la fel de mare cat si conceptul de acasa, ca doar il cuprinde… Si cand „acasa” e o tara intreaga, va inchipuiti voi cat e dorul 🙂 Si dorul asta are o chestie… se transmite. Ca pojarul. Mai ales cand impodobesti bradul sau cand asculti colinde.

Las’ ca vine vineri si ajunge toata lumea de sarbatori acasa. Sau aproape toata lumea…

Bradul nostru-i cel mai tare, mai dorule mai!

9 Decembrie 2007

Vine Craciunul si isi cere drepturile, asa ca ne-am apucat de impodobit brazii. Adica bradul. Vorbesc de bradul de la serviciu.
Am hotarit in echipa ca noi trebuie sa facem brad mai frumos decat celelalte departamente, asa ca am facut un plan de razboi. Mai intai am asteptat in transee sa adunam informatii despre miscarile inamicului. Am vazut brazii lor si apoi am hotarit ca se poate. Al nostru o sa fie mai mare si mai frumos. Ne trebuie brad de 2 metri.

O saptamana mai tarziu, dupa prezentarea mai multor tendinte si idei creative pentru impodobirea Pomilor de Craciun si cu fonduri speciale de la UNESCO si ONU pentru departamente lipsite de brazi in preajma sarbatorilor in buzunar, am plecat in misiune de capturat globuri. Numele secret al misiunii: „Bradul nostru-i cel mai tare, mai dorule mai!”

Echipa formata din trei infanteriste de asalt si un pilot de elicopter a ajuns cu bine, evitand zonele fierbinti, pana intr-una din junglele producatoare de globuri. Acolo am adoptat o tactica expectativa si de cautare, dandu-ne drept „localnici” si incercand sa pacalim globurile sa vina singure in cosul nostru. Datorita experientei echipei tactica ne-a reusit pe deplin, astfel incat nici un glob n-a opus rezistenta. Au venit mai multe decat ne asteptam chiar, dar am eliberat inapoi pe rafturi pe cele de care nu aveam nevoie inapoi la baza.

Cu bradul a fost ceva mai dificil. S-a impotrivit punerii in cos, sub cos, pe cos si unde am mai vrut noi sa-l punem. Dar anii de practica ai echipei in astfel de lupte corp la corp cu obiectele rauvoitoare si-au spus cuvantul si aici si bradul a fost bine inchis in cutie si legat fedeles. A fost greu sa-l facem sa inteleaga ca noi vrem de fapt sa-l eliberam de sub tirania sub care nici nu stia ca traise pana atunci, dupa bunul model al trupelor americane de eliberare, dar dupa ce a inteles a venit de bunavoie. Din pacate ne-am dat seama cand a iesit din cutie ca nici vorba de 2 metri si 10, cat ni se prezentase el in CV. La privirile noastre uimite ne-a raspuns de la inaltimea lui de 190 de cm cu tot cu suport ca brazii de 2 si 10 au fost deja racolati si ca probabil ca vor mai veni din alte provincii, dar maine. Fiindca nu puteam risca inca o misiune sub acoperire doar pentru 20 de centimetri de brad, si fiindca ne-a placut prea tare dispunerea acelor lui, l-am luat pe el si l-am numit Teh Brad.
(asta pentru cine nu stie e un fel de limbaj incult intentionat de internauti care in loc de The scriu Teh si dintr-un typo marunt dar frecvent a devenit lege ca Teh Brad e mai smecher de 10 ori decat The Brad – ca sa stiti de ce se numeste Teh Brad)

Pe drumul inapoi spre baza, elicopterul a facut o scurta escala pentru a elibera cateva funde mari si rosii de sub dominatia altor tirani care le tineau pe rafturi. Cu o mica intarziere si dupa o binemeritata si absolut necesara trecere pe la popota unitatii, echipa s-a intors la baza cu misiunea indeplinita. Avem brad, globuri, banda aurie, funde rosii si mari, fundite rosii si mici, beteala subtire, agrafe colorate si bomboane de pom. Si cu un efort de echipa am reusit si contopirea tuturor obiectelor mentionate in aceasta chintesenta de semnificatie si culoare care este Teh Brad Impodobit.

Teh Brad Impodobit este acum obiectiv turistic, pentru moment gratuit, si care are si misiunea grea de a supraveghea buna desfasurare a turneului de tenis de masa care a debutat cu un meci de mare exceptie si devotament intre mine, Teribilisimo, si necrutatorul Nemo. Nu va mai povestesc meciul fiindca deja am scris prea mult, dar va spun ca dupa o crincena, lunga si obositoare migratie continua a ghiulelei albe intre cele doua palete (aici mi-am asumat licenta poetica, fiindca mingea de tenis era portocalie), Nemo a reusit sa castige al 5-lea set cu doua puncte avans si s-a calificat mai departe in meciul cu Cocostircul Trifazat.

Hai Cocostircul !  (Trifazat, desigur)

PS: Am vrut sa scriu despre „tarile calde” acum ca tocmai am ajuns, dar a iesit postul asta in loc. Urmatorul va fi despre ajungerea in „tarile calde”