Archive for the ‘Reviews’ Category

Am draci pe CEZ Vanzare x-(

12 aprilie 2012

Pre-scriptum: o sa fie un articol mai lung – e de explicat!

~

De curand m-am mutat cu familia la casa, la care casa nu exista gaze (nu ca m-as plange), deci totul e „pe curent”. Totul inseamna ca pe langa „lumina”, mai e si plita si cuptorul, dar si centrala. Si fiindca tot ne-am mutat noi, am reevaluat contractul pe care-l aveam cu CEZ, singurul furnizor de electricitate din judet.

Casa fiind initial goala, aveam un tip de tarifare propus de ei pentru casele „de vacanta”, numit codat ca nu-nteleaga mandea, tarif CD tip monom. Cum am vazut noi ca e puuuutintel depasit tariful asta, care era bun sub 50 de Kwh pe luna cand noi consumam cam 1000, am zis sa-l schimbam. Asa ca am facut eu un calcul estimativ, in functie de celelalte tipuri de tarife de la CEZ, „descriptiv” numite tarif CR tip monom, CR2, CR3, CI si CTP – toate „tip monom” (wtf is monom? nevermind, e retorica.), sa vad care-i cea mai buna optiune. Singurul pe care am priceput ca trebuie sa-l elimin din estimari era cel numit CS fiindca la ala au scris in cuvinte pe care le-ntelege si omu’ obisnuit (adica eu), „de tip social” (iar eu clar in momentul ala eram de tip anti-social, deci nu mergea 😛 )

Am dedus apoi ca nici CI nu ma intereseaza, desi inca nu stiu sigur ce e ala consum inchis, se pare ca n-am asa ceva. Clar.

Raman deci CR, CR2, CR3 si CTP. Si inca ceva care se numeste contract temporar, care pare sa fie pentru constructii in desfasurare, sau unde ai nevoie de curent pentru perioade mai mici de un an. Hmm… am mers eu cu deductiile mai departe si am zis ca asta temporar o fi codul pentru CTP? Dar mersesem prea departe, am aflat cand am sunat la numarul lor de relatii cu clientii ca nu, CTP e cu transe de putere. Deci nu e temporar, asa ca intra in calcule.

Si m-am apucat de calcule.

Pentru ca nu vrem sa facem cald numai noaptea sau sa gatim dupa ora 10 seara, am decis ca tarifele diferentiate pe ore CR2 si CR3 nu ma intereseaza. Au ramas doua – CR si CTP – pe care le-am comparat la un consum rotund de 1000 Kwh, cu banii pe care i-as da la tariful curent, CD, sa vad care-i diferenta.

Boon, fiindca deja v-am plictisit destul nu va mai explic procesul de calcul, doar rezultatul. 🙂

La CR am plati mai putin cu vreo 100 de lei pe luna fata de CD, iar la CTP cu inca vreo 60 mai putin de atat, adica in jur de 160 de lei pe luna mai ieftin decat CD, fara sa adaug accizele si tva care ar mari diferenta si mai mult.

Decizia era deci clara, CTP. Dar pana sa ajunga mama la CEZ sa le ceara sa schimbe tariful din CD in CTP am dat si un telefon la serviciul clienti, sa fiu sigura ca e ok si apoi search pe net, ca sa fiu sigura ca nu m-am inselat.

La serviciul clienti domnisoara mi-a recomandat din start CR, nu era prea sigura ce e CTP, a avut un moment de pauza cand am intrebat, a gasit pana la urma informatia pe calculator si mi-a zis nesigura ca daca puterea e mai mica de 6KW trebuie refacut memoriul tehnic si instalate ceva echipamente. I-am confirmat ca e mai mare de 6KW si nu-i nevoie de asta, dar cum altceva nu prea stia despre tipula sta de tarifare mi-a confirmat doar ca e probabil sa pot opta pentru tipul asta de tarif, daca e asa, dar sa intreb la reprezentanta CEZ din orasul meu daca am totusi peste 6KW in contract, ca altfel trebuie echipament instalat care sa intrerupa curentul cand treci de treapta de putere scrisa in contract. Si fiindca m-a lamurit bustean, am dat si search-ul pe net.

Pe net am vazut ce zice lumea. Anume ca angajatii de le electrica nu prea stiu ce e ala CTP si in concluzie, desi ofera tipul asta de tarif, nu ti-l vor recomanda, cu toate ca e mai avantajos. Cel putin pentru cazul meu. Si-am decis ca gata, e clar acum, vreau CTP.

Am sunat parintele asignat sa mearga la electrica – anume mama – si am dadacit-o cum si ce trebuie sa faca si sa ceara. I-am dat chiar si estimarile de consum si cati bani e diferenta, ca sa inteleaga de ce trebuie sa fie CTP. Apoi, fiindca m-am documentat de pe net, am zis sa-i subliniez ca „aia de la electrica o sa-ti spuna sa iei CR, dar ignora-i si zi-le ca mai au si un alt tarif, CTP, care se potriveste mai bine cu nevoile tale. O sa descopere ca il au si tu insisti pana inteleg ca pe ala il vrei. Mai ales ca ai voie sa-l schimbi doar o singura data pe an (am subliniat eu informatia esentiala, ca sa inteleaga cat de importanta e misiunea ei 😛 ).”

Linistita ca mi-am facut datoria de documentare si informare am inchis toate cele si mi-am vazut de ziua mea, pana cand s-a intors mama acasa. Am sa redau o discutie imaginara aici, cu o stransa legatura cu realitatea dar pentru ca nu mai stiu exact cum a sunat o refac asa cum mi se pare mie ca a fost:

x-(   (mutra asta e post-discutie, ca acum stiu ce urmeaza)

„Stii”, incepe ea ezitant cand intreb daca a rezolvat cu electrica, „pana la urma am zis ca e ok si cu tariful CR”. (Stia ca bestia din mine o sa faca urit…)

„Ceee?!!!” zic eu sarind 2 metri in sus. „Pai nu am zis CTP? Cum adica e ok si CR? N-am facut calcule, mai aveam un pic si desenam si grafice. Cum adica CR?”

„Pai stai sa-ti zic cum a fost… Am ajuns la ghiseu si i-am zis aleia ca vreau CTP. Ea a zis CR. Eu iar CTP. I-am aratat pana si calculele pe care le-ai facut. I-am zis ca avem peste 6KW puterea. A ridicat o spranceana si a chemat un electrician.”

(Eu deja maraiam in minte. Doar stiam si o avertizasem ca asa va fi, ca habar n-au si sa insiste. Cum a putut sa renunte la misiunea nobila de a schimba la CTP si a acceptat compromisul oferit de ei?!!!)

„Si a venit electricianul” continua mama, „cu tot cu memoriul tehnic, sa vada ca am peste 6KW, si s-a uitat lung si asta, apoi a zis ca stiti, doamna, ca dureaza muult sa va trecem la CTP, ca trebuie sa schimbam niste siguraaaante.”

Da, zic eu, ca e greu al dracului sa schimbe niste sigurante, chestie de 2 luni jumate numai sa se gandeasca in ce parte le insurubeaza! mai ales ca din ce citisem pe net e una singura, o amarata de siguranta. Dar bine, nu ma pricep deloc la electronica sau electricitate – o las sa povesteasca mai departe in timp ce simt cum imi creste, metaforic, tensiunea. 🙂

„Si-apoi, zice electricianul, pe langa ca dureaza vreo luna sau doua, sigurantele astea trebuie schimbate la 6 luni ca se ard.”

Mama lor de sigurante! Sa schimbe furnizorul! Ce treaba am eu cu sigurantele lor?!

„Ca stiti, doamna, a mai vrut un client odata sa puna CTP, da’ pan’ la urma a renuntat… Ca asa, stiti, nu e bine, la 6 luni sa se arda, sa se ia curentul, ca dureaza sa schimbam sigurantele, mai bine alegeti dumneavoastra CR ca toata lumea.”

CUM MA?!! A mai vrut UNU’!, ODATA! si s-a razgandit, deci pan’ la urma el habar n-are daca se ard sau nu, nu-i asa? Ca nu-i nici picior de client cu CTP in tot judetul??? pe motiv de electricieni incompetenti, zvonuri si lipsa de informare??!!

Uaaah, deja nervii mei au depasit limita in care puteam sa ii mentin tacuti. Adica stiu ca mama n-avea nici o vina, si ca odata ce ii spui omului ca ii va cadea curentul cam o data la 6 luni minim, si ca dureaza pana se repara si ca e nesigur, atunci il sperii si renunta, dar deja vizualizam un electrician tras in tzeapa. Nu mai redau restul, ca deja ar trebui sa va inchipuiti cum ma innegream la fatza si-mi juram in barba ca n-o sa-mi scape omuletul asta incompetent, si ca ii caut pe toti, de la madam de la ghiseu si domnisoara de la telefon pana la sefu’ electricienilor si ii pun pe fiecare sa schimbe sigurante de 40A la fiecare 5 minute, ca sa invete cum se face si sa fie siguri ca nu se vor arde in 6 luni!!!!

Acuma, asa-i ca am dreptate? Zau, ziceti voi! Pai e frumos sa ofere o optiune numai pe hartie si cand te duci la ei si le ceri aia ca e mai ieftina sa iti spuna ca nu se poate? Nu mai zic ca oamenii prosti sau incompetenti imi macina mie nervii si ca imi trebuie compensatie pentru cati draci mi-au facut, dar macar peste 1 an, cand o sa pot schimba tariful, dati-mi o idee cum sa fac sa-i conving ca daca scrie ca am optiunea asta, e cazul sa mi-o si instaleze cand le-o cer, nu sa imi explice ca nu-i buna si ca nu au mai facut niciodata.

Grrrrrrrrrrr. CEZ sucks!

x-(

 

[editare tarzie, din iunie:]

heh. update, ca uitasem…  luna trecuta,  la inceput de mai, printr-o intamplare fericita cineva de la birourile cez s-a nimerit sa fie bine intentionat si s-a mai nimerit sa fie si competent si mai ales dispus sa faca un minim efort sa printeze un contract si sa-l redateze ca incepand din aprilie – ca tot o data pe an poti schimba contractul – si s-a rezolvat. nu era nevoie de nici o siguranta saritoare si de nimic schimbat nicaieri.
ca sa vezi… de fapt se poate…

Reclame

Mi-au ajuns jucariile!

17 martie 2010

Acum vreo luna scriam ca vreau sa-mi iau „jucarii” noi. Vorbeam de o camera foto ce poate fi folosita si in apa la care visez de o vreme si de o camera de filmat de buzunar care nu-i mai mare ca un telefon. Ieri le-am primit (3 saptamani au facut intre america si romania, cu USPS strandard, plus vreo 4-5 zile inainte de asta – drumul de la Amazon la amicul care mi le-a trimis mai departe) si sunt tare incantata de ele. Amandoua sunt exact cum ma asteptam si deja au facut doua noi victime, adica tata vrea camera de filmat ca a mea si mama vrea camera foto ca a mea 😀

 Creative Vado HD

N-am avut timp sa le testez la „capacitate maxima” dar pina acum se comporta foarte bine. Camera de filmat, Creative Vado HD 8GB model vechi, a fost prima testata, fiindca avea acumulatorul incarcat. 😉 Pina sa-i pun bateria inauntru aveam senzatia ca e o carcasa, o jucarie… Nici cu bateria nu e grea deloc, e mai mica dar mai groasa decat telefonul meu Nokia E71, si e asa de usor de folosit ca cred ca si un strabunic ar invata in 2 minute. La fel de usor e si sa descarci filmuletele de pe ea, cel putin in Windows, ca numai acolo am incercat. Doar am legat-o pe USB si mi-a aparut softul de pe ea si am putut vedea clipurile sau face copy sau pune pe YouTube – dar n-am cont. Nu ma pricep sa fac review-uri, las pe altii sa faca asta, eu doar zic ca-s incantata de Vado.

Camera foto, Canon PowerShot D10, inca n-a primit botezul apei. Ca si point&shoot se comporta binisor, daca ma uit dupa cele 10-15 poze pe care le-am facut pe automat, ca si design ne place si mie si mamei, asa rotofeie si bombata cum e. Si nici asta nu e mare. Tot mai scurta decat telefonul meu e. 🙂 Nu m-am prins din prima cum se schimba modul de fotografiat de pe automat pe alte setari, asa ca am cautat in carticica, dar in rest functiile sunt usor de dedus si schimbat, butoanele usor de folosit si timpul in care se deschide camera e asa de scurt ca am facut demonstratii repetate prin birou fiindca eram incantata. Asta inseamna ca nu pierd timpul cand am vazut ceva ce merita fotografiat. Si e simpla, daca ne raportam la strabunic din nou, i-as da vreo 5 minute sa invete si fotograf as face din el. Camera stie singura, daca o tii pe automat, sa isi seteze modul macro sau modul portret sau mai stiu eu ce moduri mai sunt, in functie de ce si cat de aproape fotografiezi, si zice ca recunoaste fetze, dar eu pina acum n-am pozat decat pixica, asa ca n-am testat nici asta. Dar urmeaza…

Peste vreo luna am o saptamina de vacanta, cred ca atunci o sa le gasesc utilitate jucariilor. Dar si pina atunci, vine Pastele si Simfonia Lalelelor… cred ca vor avea treaba din belsug. 🙂

Si daca tot am comparat dimensiunile cu telefonul meu, sa va arat si poze comparative:

Canon D10, Nokia E71 si Vado HD

Canon D10, Nokia E71 si Vado HD in husa de protectie. Telefonul e mai lung si decat canon si decat vado, dar cel putin e mai subtire. 🙂

canon d10

Se vede un pic din telefon in spatele camerei foto 🙂

Filme, alfabetic

6 februarie 2010

Vreau sa vad filmele nominalizate la Oscar. Sunt 10. Am insa doua probleme pina acum. Unul e cu Irak si razboi, si pe mine astea ma plictisesc – mai grav e ca pare sa aiba sanse sa ia oscarul, deci ce fac? Il vad?

A doua problema e o drama cu o negresa grasa si gravida din harlem. Iarasi o categorie de filme care ma face sa ma incrunt si sa ma strimb ca de un gust amar. Din fericire nu ma astept sa castige asta, asa ca sunt hotarita sa nu-l vad. Dar cred ca mai bine va zic de filmele pe care le-am vazut deja, fie ca-s nominalizate la oscar sau nu.

A serious man

Ingrozitor de plictisitor. Atit de plictisitor ca singurul motiv pentru care am rezistat pina la minutul 45 este pentru ca pisica doarme pe piciorul meu si nu vreau s-o deranjez. Intre timp fac chestii pe calculator si ascult masina cum spala rufe. Scriu asta in timp ce filmul merge inainte si ma intreb de ce nu-l opresc. S-a oprit si masina… Pisica inca doarme pe piciorul meu, dar cred ca nu voi mai rezista mult. Filmul e naspa. Cum a ajuns sa fie nominalizat la oscar? Ok, minutul 47, nu mai pot! Scuze, Pixi! Ma duc sa fac ceva mai amuzant. Orice. Ma duc sa intind rufele!

Intre timp s-a terminat cd-ul 1 si s-a oprit singur. Parca nu-mi venea sa-l opresc eu, ca ma gandeam, cine stie, poate in timp ce eu intind rufele se intimpla ceva amuzant. Pe imdb scrie ca e comedie. Comedie neagra. A inceput cu o scena de comedie neagra, ce-i drept, dar scena se petrecea undeva in europa, la inceputul anilor 1900, intr-o comunitate de evrei, si nu are nici o legatura cu restul filmului, plasat in america, prin 1960 cred, tot intr-o comunitate de evrei. Da, e foarte evreiesc filmul, dar nu e amuzant. E chiar depresiv. Oricat as incerca nu ma pot convinge sa ma uit la a doua jumatate.

I-as fi dat nota 5, pentru scena de la inceput, care a fost vag amuzanta, dar cum n-am putut vedea mai mult de jumatate, asta e, impartim pe jumatate, primeste 2,5.

An education

L-am vazut aseara. Bine jucat, bun film. Nu ma asteptam sa-mi placa. De fapt, aveam un dinte impotriva lui de cand am vazut ca a fost nominalizat la BAFTA si preferatul meu, Inglourious Basterds, a ramas pe dinafara. Mi-am zis ca de, britanicii astia, normal ca-si nominalizeaza filmele lor, oricum ar fi, dar culmea, e chiar bun. E… diferit. E despre viata unei eleve de liceu, in londra in anii ’60, care viseaza la libertatea de a citi ce-i place si a asculta ce muzica vrea, de a merge la concerte si la galerii de arta… Poate nu suna interesant, dar e un film bine jucat si placut de urmarit, actiunea te prinde si te tine, chiar daca nu poti s-o definesti in nici un fel drept palpitanta. Chiar e diferit. (Sa mai scriu o data ca actorii joaca superb, in caz ca n-ati observat primele doua dati cand am zis-o? Toti actorii, nu doar actrita principala.)

Nota? As merge spre un 8,5 sau poate chiar mai mult. Eu zic sa-l vedeti.

Avatar

Un film de fantasy reusit. Povestea e clasica si nu prea complicata, eu o numesc „pocahontas invers, in varianta uriasilor albastri” – albii rai invadeaza planeta si vor sa alunge bastinasii, unul dintre ei se indragosteste de o bastinasa si ii ajuta sa lupte impotriva albilor rai – dar filmul nu se axeaza pe scenariu, care e previzibil, o poveste romantica intre printesa na’vi si soldatul uman, batalii epice intre oamenii cu tehnologie si strumfii uriasi traind in legatura cu planeta, cu niste trimiteri de mare actualitate la miscarea ecologica globala. Filmul se axeaza pe imagine si exceleaza in asta. Nu e musai sa fie 3d, zic eu, dar oricum ar fi merita vazut pe un ecran mare, pentru ca imaginile si efectele sunt superbe. Mai mult nu stiu ce sa spun, fiindca filmul cam asta e tot, o poveste frumusica si niste efecte speciale de animatie grozave.

Ca nota, i-as da un 8, fiindca mi-au placut imaginile, dar nu si scenariul. Cum de obicei imaginea mi se pare mai putin importanta decat povestea, inteligenta vine inaintea esteticii, as zice ca e o nota mare din partea mea, dar… totusi asta merita vazut pentru estetica. 🙂

The Blind Side

L-am vazut acum vreo cateva saptamani, si a fost ok. E o poveste reala, una din povestile de succes americane, cum le place lor mai mult, „from zero to hero”, cu un actual jucator de fotbal american care a pornit de la un baiat al nimanui si de nicaieri, si marea lui sansa in viata. Da, e o poveste impresionanta, si da, actorii sunt buni si e un film ok, doar ca nu e chiar genul meu. Si Sandra Bullock e blonda in film. Nu stiu daca va intereseaza, dar e… Nu stiu daca am mai vazut-o blonda in vreun film. Si n-am mai vazut-o de mult in altceva decat comedii, asa ca a fost si asta un motiv sa vad filmul. A mai luat si un glob de aur parca, pentru rol, asta ca sa gasesc un alt motiv de vazut filmul.

Daca as fi la cinema si as avea de ales intre filmul asta si o comedie, cred ca as merge pe comedie… insa e un film ok. Sa zicem un 7,5. Evident, nu-s IMDB. Daca vreti punctaje obiective uitati-va acolo. 🙂

Charlotte’s Web

Da, asta nici macar nu e de anul asta. E din 2007 parca, sau poate 2006, nici nu stiu. Doar ca eu l-am vazut acum 3 zile, asa ca zic si despre el. E un fel de Babe. Mai tineti minte filmul cu porcusorul? Si asta tot cu un porcusor. Un porc, un cal, doua vaci, cateva oi, doua gaste, un paianjan destept si Dakota Fanning. A, si am uitat sobolanul! Paianjanul are vocea Juliei Roberts, Kathy Bates e una dintre vaci, Robert Redford e calul, si-s multe alte voci celebre. E… dragut… De copii…

Pentru mine ajunge cam de un 7…

The Hangover

Marea Mahmureala. Dupa titlu clar o comedie strict masculina care n-are cum sa-mi placa, nu? 4 barbati dupa o betie in Vegas. Hm… Ei bine… m-a surprins si pe mine. E o comedie buna. Si mai ales, asta e clar un film la care sa mergi cu partenerul, ca nu se va plange ca iar l-ai dus la o comedie romantica. Pe scurt, filmul e amuzant si plin de situatii complet cretine si imposibile pe care personajele trebuie sa le descurce. Oare unde l-au pierdut pe viitorul mire? Sa-i spuna logodnicei lui ca nu-l mai gasesc? Mai ales ca… poimaine-i nunta…

Are un 9 ca nota, pentru ca azi dau numai note mari, dar mai sus mi se pare ca se apropie prea tare de lista mea de filme preferate din toate timpurile, si nu pot sa spun ca l-as mai vedea de cateva ori. E totusi un film bun de vazut.

Inglourious Basterds

De basterzi zic doar doua cuvinte, ca am zis deja cand l-am vazut, acum cateva luni, ca e cel mai bun film pe care l-am vazut in ultimii ani. Basterzii si cu Mamma Mia sunt filmele mele preferate din ultimii ani. E imprevizibil, inteligent, amuzant noir, cu exagerari de personaje duse pina la comic, foarte bine jucat, cu actiunea in valuri, cand calma si statica, dar incarcata de suspans, cand rapida si neasteptata, si cu un final grozav pe care nu-l credeai posibil. Asta desigur, daca n-a stricat cineva surpriza inainte si ti-a zis ce se intimpla. Si un post-final comic in acelasi stil noir caracteristic.

Am zis ca asta-i preferatul meu, nu? Mi-as dori sa castige oscarul, fiindca e un film inteligent si nu te lasa sa ghicesti mai nimic din ce se intimpla. In plus, m-a tinut cu sufletul la gura in atitea momente, incat merita nota 11. 🙂

It’s Complicated

E un film cu Meryl Streep. E o comedie cu Mery Streep, Alec Baldwin si Steve Martin intr-un rol necaracteristic. E bun. Comedie cu oameni mari si pentru oameni mari. Toti trei actorii joaca grozav, si e o comedie la care poti ride bine. Meryl Streep devine, cu fiecare nou film, din ce in ce mai mult, noua mea actrita preferata.

Filmul chiar e un mod placut si confortabil sa-ti petreci o seara – axat mai mult pe publicul feminin post-adolescentin, dar cum fac parte din publicul asta are nota mare de la mine si il recomand cu caldura. 9 ca sa fie egalitate intre asta si cel cu mahmureala de mai sus. Egalitate intre sexe! 🙂

Sherlock Holmes

Nu e detectivul la care ma asteptam, calm si gentleman, cu umbrela si papion, ci un personaj de actiune care rezolva mistere din dependenta si care participa la lupte libere. Insa filmul e bun, holiudian dar bun. Interactiunea dintre personaje, replicile destepte si atmosfera bine redata il fac un film care merita vazut chiar daca esti fan al unui alt fel de sherlock holmes, mai prafuit si mai britanic. Imi place sherlock cel nou al lui downey jr, care-i sclipitor dar totusi naiv, efervescent si putin scrantit, mai aproape de un infractor cautat de politie decat de un detectiv care ajuta in mod oficial scotland yard-ul.

Filmul e clar orice numai plictisitor nu e. E haios, amuzant, exploziv, romantic, cu personaje care se potrivesc si cu accente de romantism. Primeste si el un 9, ba chiar un 9,3.

Up in the air

Cu George Clooney, lucrand pentru o firma care e angajata sa dea afara angajatii altor companii. Un om fara nici o legatura, toata viata lui e intr-un rucsac, iar visul lui suprem e sa ajunga la 10 milioane de mile zburate cu avionul. Pacat ca pina ajunge acolo isi da seama de goliciunea vietii purtate intr-un rucsac.

E ok, dar nu asa de grozav. 7.

Cam astea-s filmele pe care le-am vazut in ultimul timp… A, ba nu! Mai e Planeta 51. Sa nu scap ocazia…

Planeta 51

Ideea e promitatoare. Pe o planeta in care viata decurge cam in stadiul anilor ’50 din america, aterizeaza o nava spatiala si un extraterestru. Situatia insa e cam invers de cum ne asteptam, ca extraterestrul e tocmai un astronaut american trimis sa puna steagul pe o planeta crezuta nelocuita, dar plina de omuleti verzi care vorbeau engleza. Deci… extraterestrii suntem noi…

Cum ziceam, ideea e buna, imi aminteste cumva ciudat de Monsters Inc. – cred ca e filmul meu preferat de animatie – in care situatia e cam invers de cum te astepti, monstrilor le e mai frica de copii decat copiilor de ei. Ei bine, si plecand cu o idee buna, Planeta 51 reuseste sa fie un film sub-mediocru. Locuitorii planetei sunt atit de prosti incat la un moment dat ti se cam ia cheful de vazut film. Sunt momente amuzante, dar per ansamblu am ramas cu o enervare crescuta dupa film. Prea multi oameni prea prosti si prea multe clisee ma calca fix pe nervii care nu trebuie, chiar si intr-o animatie. Nota? -6. Are totusi momente amuzante cu robotelul-catel, altfel i-as fi dat mai putin.

A, si mai e unul…

500 Days of Summer

E un film despre Summer si cele 500 de zile in care Tom o iubeste pe Summer. Nu neaparat si reciproca. E bunicel filmul. E ceva intre comedie romantica si comico-tragic, dar e totusi un film usor, vag amuzant, cu personaje frumusele.

Ii dau un -8. Nu strica sa-l vezi.

Quiche Lorraine de la Betty Crocker

3 februarie 2010

Am zis ca va zic de quich-a pe care am facut-o luni si pe care am uitat s-o pozez in fazele de conceptie, asa ca azi am luat cele cateva poze pe care le-am facut, sa vi le arat si sa va fac pofta, dar ca sa nu imi fac treaba prea usoara, am uitat reteta scrisa acasa. Noroc ca am scris-o dupa o reteta de pe net, de pe bettycrocker.com, ghinion ca acolo cantitatile sunt date in „cups” si „oz”. Sper ca imi amintesc cat si ce am pus, sa nu ma apuc sa calculez iar cat inseamna „3/4 cup + o lingura”  de unt, ca ma las pagubasa.

Asta e a doua oara cand am facut quiche, dar fiindca prima data mi-a iesit cam dezastruos am cautat alta retzeta, si in asta erau si niste smecherii, cum ar fi coacerea blatului vreo 10 minute, inainte sa pui chestii in el, ca sa fie deja rumenit un pic, si niste chestii explicate ca pentru incepatori ca mine, anume ca baconul se prajeste inainte, sau ca ciupercile, daca tii musai sa le adaugi, ar fi bine sa fie putine si sa fie din borcan si stoarse bine de tot, sa nu lase un kil’ de zeama cand se fac. Bine, nu zice asta cu ciupercile, asta e invatzata pe pielea mea de la anterioara. Tot pe pielea mea am invatzat ca blatul ala chiar trebuie intins cu rolofletzul, ca altfel e prea gros si cu cocoloase si nu iese bun.

Acuma sa incepem cu finalul si sa va arat poze de cand am scos-o din cuptor.

Quiche lorraine

Quiche lorraine

Quiche lorraine

La 10 minute dupa ce am scos-o din cuptor, ca mai mult n-am reusit sa mai rezistam

Quiche

Si mai de aproape

Si sa revenim la reteta lui betty – care betty e un personaj imaginar, dar imi place cum gateste. Ne trebuie o tava de placinta/prajitura rotunda de vreo 20-22 de cm diametru, in care vom face quiche, un aragaz, un cuptor, un frigider, multe vase curate si vreo 2 ore libere. Ne mai trebuie si ingredientele, care-s cam asa…

Pentru blat:   125 g faina, jumatate de pachet de unt taiat marunt, 3 linguri de apa rece si un sfert de lingurita de sare. (la astea le-am facut poza, ca voiam sa pozez tot, dar apoi am uitat si urmatoarea poza e facuta abia cand bag totul in cuptor)

Ei, asa-i ca e un prim pas foarte bun? Doar ca urmatorii pasi lipsesc...

Pentru umplutura: 8 felii de bacon prajit crispy si taiat marunt, o ceapa mica (sau jumatate, dupa parerea mea) taiata si mai marunt, 150 de grame de cascaval sau brinza – eu am pus jumate mozarella si jumate brinza gruyere, care e o brinza fermentata, mai uscata – date pe razatoare, 4 oua mari, un pahar mare de smantina (de 400 ml ar trebui sa fie de ajuns), sare, piper, orice alte condimente va plac, si daca vreti si aveti, si un pumn de ciuperci feliate scoase din brocan, stoarse si taiate marunt.

Pasul 1, facem coca.

Faina si sarea se amesteca intr-un bol, se pune untul peste si se amesteca bine, ori cu mixerul, ori cum am facut eu, taind untul in bucatele mici cu furculita, dinainte, si apoi amestecand – cu aceeasi furculita – untul cu faina pina m-am plictisit. Apoi se pun pe rind cele 3 linguri de apa, si se tot amesteca sa se umezeasca un pic, si-apoi se baga mina si se aduna coca. Se face o minge de coca, se inveleste in plastic si se baga la frigider 45 de minute.

Pasul 2, cum sa ne ocupam cele 45 de minute…

Dupa ce coca e in frigider alegi o ceapa mica, sau o ceapa medie si iei doar jumatate, o tai marutn si-o pui deoparte. Pui in tigaie cele 8 felii de bacon si le lasi pina se prajesc bine si par crocante, desi ale mele nu erau crocante, ci doar lipicioase. Apoi le tai feliute, cat se poate, si le pui si pe astea deoparte. Iei brinza si o dai pe razatoare. Daca e vorba de mozarella nu prea ai sanse cu razatoarea, ca e prea moale, asa ca o tai cubulete cat mai mici. O pui si pe asta la o parte pentru mai tarziu.

Intr-un bol batzi cele 4 oua, rastorni cutia de smantina, sarea, piperul, si amesteci bine. Tot aici am pus si ciupercile, si un pic din mozarella, dar nu e musai. Lasi toata chestia intr-o parte, dai drumul la cuptor si te uiti la ceas, au trecut 45 de minute? Daca n-au trecut inca ia o pauza si asteapta sa treaca.

Pasul 3, intindem coca si o bagam un pic la cuptor

45 de minute sunt gata, se scoate coca de la frigider si se intinde ruland-o cu sticla de bacardi breezer, in cazul meu, sau cu ce aveti la indemina, pina cand are diametrul mai mare decat tava cu vreo 3-4 centimetri. Asta fiindca trebuie s-o punem in tava, sa se ridice pe peretii tavii, si sa iasa un pic si peste. Si dupa ce o intindem o punem in tava – procesul de pus in tava e cu schepsis: impaturim foaia intinsa in jumatate si iar in jumatate, o ridicam, o punem in tava si o despaturim acolo, fiindca daca incercam s-o luam intreaga si ne-mpaturita, face buba -, rulam marginile spre interior (cum eu am uitat sa fac si mi s-au ars marginile, de le-am taiat apoi!). Pe coca se pune acum folie de aluminiu, se preseaza folia de aluminiu sa fie exact lipita de coca, si pe fundul si pe marginile tavii, si se baga la cuptorul incins la 220 de grade timp de 10 minute. Eu n-am cuptor cu grade, asa ca am dat la treapta 7.

Dupa 10 minute se scoate folia de aluminiu si se lasa tava cu coca inca 2 minute la cuptor, dupa care se scoate ca sa punem umplutura. Coca ar trebui sa fie vag maronie acum, si daca se umfla pe fund apasam usor umflaturile cu dosul lingurii, sa scoatem aerul de acolo. Dupa ce o scoatem dam si cuptorul mai mic, la 160 de grade – eu aici am trecut la treapta 4, dar nu stiu daca e vreo corespondenta intre 160 de grade si treapta mea 4.

Pasul 4, punem umplutura si dam iar la cuptor

Cand am terminat-o mi-am amintit si de poze...

Punem baconul, ceapa, brinza, direct in placinta, apoi turnam deasupra ouale cu smantina si condimente (si ciuperci), pina umplem placinta. Din fericire a fost chiar la fix inaltimea tavii. Si apoi bagam la cuptor, la 160 de grade, 45-50 de minute, zice Betty, dar la mine au fost cam 30 de minute, deci probabil ca erau mai multe grade, nu stiu. Oricum, cand se maroneste pe deasupra o incercati cu un cutit, daca bagati cutitul in centru si iese curat atunci e gata.

Pasul 5, si asta e important….

Trebuie lasata sa se raceasca, macar 10-15 minute, oricat de bine ar mirosi si oricat de foame ti-ar fi! Asta am testat-o pe limba lui Umf.

Ies cam 6 portii. Depinde cat de foame iti e…

Pofta buna!

Ninge iar, ninge iar…

18 ianuarie 2010

Nu era odata o poezie cu un vers ca titlul? Sau poate e si-acum, doar ca n-o mai stiu eu. Daca nu e, facem. Doar am re-descoperit ca pot, ce mama naibii. 😀

Ca sa-mi folosesc niste neuroni lenesi si neantrenati, o sa bag aci niste cuvinte pe care le zic prea rar, si anume ca-s ambivalenta si am sentimente conflictuale cu privire la toata zapada asta. Acuma insa trebuie sa ma caut in dictionar ca sa ma inteleg. Vreau sa spun ca ma uit pe fereastra si trag un zimbet larg, a la julia roberts, de la o ureche la alta, ca uite dom’le ce zapada alba si frumoasa, si ce iarna cool, si se fac troiene si e pufoasa si zapada e o bucurie, si privesc zimbind cum cad fulgii, mici dar desi, si se pun peste tot orizontul… Asa e frumoasa iarna, cu zapada, cu ninsori, cu sanii si cu bulgari. Altfel nici nu s-ar numi iarna. Ce bine ca anul asta a nins…  Apoi, 10 minute mai tarziu arunc iar un ochi pe fereastra si ma incrunt: iar ninge?!!! Ce mama naibii, n-a nins destul?! Iar e frig, iar e ud, iar e noroi, iar ingheatza, si pe deasupra ma mai ninge si pe ochelari cand ies afara! Bine, bine, voiam eu zapezile de altadata, dar acum nu mai am timp sa ma dau cu sania, deci ce rost are zapada? Si mai trebuie sa ajung si la banca azi! Grrrr! Sa vina primavara!

Si sentimentele astea se succed aleator inca de aseara. Cand imi place zapada, cand ma enerveaza. Acum ca a venit prinzul si trebuie sa ies sa ma duc la banca sunt din ce in ce mai dese alea cu „yuck, ninsoare pe ochelari! frig! nu vreau afara!”, asa ca de vreo ora incoace ma uit intentionat pe geam din 5 in 5 minute, asteptand sa mi se schimbe atitudinea. Cum surprind un colt de zimbet si o picatura de nostalgie dupa sanii si batai cu bulgari, cum ma imbrac si plec, sa nu pierd momentul. Pina acum n-am avut succes.

Aseara s-a intors umf din elvetia, si dupa ce mi-a povestit ca Zurich era frig si ceata si ca daca vreu vreodata sa merg sa ma duc naibii vara, si ca Geneva e naspa, si ca nu mi-a facut nici o poza ca doar era ceata, si daca vreau poze sa ma duc tot vara, dar oricum nu i s-a parut ca merita pozat mare lucru din ce-a vazut, si ca elvetia e tare scumpa, i-am cautat in bagaje si i-am mincat ciocolata. (Tot aseara am facut si mincat -inainte de ciocolata- ciorba de rosii, care nu stiu din ce motiv mi se parea chestie complicata si tare greu de obtinut, dar se pare ca trebuie doar sa pui niste chestii si sa le lasi sa fiarba, si padabaaam! ieta ciorba! Bine ca exista mama si telefoanele. A iesit asa buna ca umf, anti-ciorbistul, a mincat doua portii.) 

Apoi ne-am asezat sa vedem filme, ca un cuplu de virsta a treia ce suntem. Voiam sa vedem Sherlock Holmes, ca e asa de controversat ca ne-a facut curiosi. Unii zic ca e super, altii ca e naspa rau. Noi, cu inima deschisa si neintinati de citirea povestirilor lui Conan Doyle, singura legatura cu sherlock si watson fiind niste seriale plictisitoare si sforaitoare la teve, am sperat doar sa nu fie plictisitor, ca daca respecta sau nu cartile nu prea avem de unde sti. Pina la urma am vazut doua filme, ca asteptand sa vina Sherlock Holmes de pe net, am dat drumul la altul, si daca tot a inceput, l-am vazut pina la capat.

Era „The Day the Earth Stood Still”, cu Keanu pe care il chema Klaatu – o fi fost a doua varianta aleasa de parinti? – si venea ca extraterestru transformat in om, intr-o sfera sa distruga omenirea si sa salveze planeta in felul asta. Eh, asta aflam abia mai incolo, ca la inceput e mai misterios si inca nu stim ce vrea de la noi, ce fac sferele si de ce tine mortis sa vorbeasca cu natiunile unite – da’ nu-l lasa o tanti mica si rea, care zicea ca e ochii si urechile maretului presedinte al americii. La debut ne dadeam cu presupusul ca e inca un film post-apocaliptic, dar ne-am inselat. E ceva intre Mars Attacks, E.T.-go-home, si Replicatorii din Stargate, cu final plin de feeling si de succesuri.

Adica, vine invazia de bile din spatiu, dar mai ales una mare si fremoasa, fix in Central Park din noul york, de unde iese un nene si pina sa faca vreun semn, sa zica vreo vorba, e impuscat -dar nu mortal- de unul din cei 20.000 de solati cu pustile/tunurile/mitralierele/tancurile/flintele/prastiile atintite spre bila. Bine ca n-a fost tragaciul mai sensibil la ala cu tancul, ca nu mai raminea nimic din nenea extraterestrul. Apoi vine tanti gagica single-mother-sensible-but-tough-chick-the-only-one-that-gets-him, salveaza extraterestrul de la guvernul rau, il plimba cu masina sa nu-l prinda guvernul naspa care vrea sa-l interogheze si sa-l tortureze, in loc sa-l lase sa vorbeasca singur. Intre timp gagica se mai cearta si cu fiul vitreg care e intr-o faza rebela si negativista si caruia trebuie sa-i arate ca-l iubeste nemarginit, si pe care-l tiraste peste tot dupa ea, dintr-un motiv obscur – ca asa o vrut scenaristu’ sef, na.

Iar asemanarea cu replicatorii vine cand robotul aparator al lui Klaatu/Keanu se transforma intr-un roi de insecte silic0-metalice care se inmulteau pe masura ce mincau, si mincau absolut tot ce nu era planta, se pare. Asta ar fi fost sfarsitul pamintenilor, daca alienul principal n-ar fi observat ca pamintenii e complecsi si ei si iubeste, nu numai distrug, si se pot schimba, si pot sa nu distruga planeta, daca ii sperii nitel mai tare, ca ecologistii aia care se tot chinuie sa-i sperie nu fac treaba buna. (fir-ar, uite nu ma prinsesem ca seamana aicisha si cu Al cincelea element! Stiti, cand s-a prins roscata ca Love > War si ca pamintul merita salvat.) Si atunci se chinuie, se opinteste, razbate, se tiraste, si in sfarsit opreste norul de insecte devoratoare si pleaca la el acasa. Pam-pam! Teh End.

Scenariu mediocru, personaje prea putin credibile si cu actiuni prea putin justificate, cam 2-3 clisee pe minut, intr-un cuvant, naspa. Dar Keanu e frumusel ca de obicei, (si mai vorbeste si chineza un pic)… La alte pro-uri nu ma pot gandi. Ma intreb ce nota are pe IMDB. Bine ca n-am fost la cinema sa-l vad. 😀 Asa, acasa fiind… am stat pina la capat, ca doar eram pe canapeaua mea confortabila, dar am carcotit tot timpul.

De Sherlock va zic data viitoare, ca m-am uitat pe fereastra si ninge fulgi mai mari si mai pufosi si tare dragalasi – si daca nu ies acum nu mai ies!