Zacusca si vals :)

De cand ma stiu eu pe lume, cea mai buna zacusca o face Mary, iar cea mai buna ciocolata de casa o face Mimi. Asta e o axioma general acceptata si pe care n-a reusit s-o conteste nimeni (nici macar mama, fiindca ea nu face nici zacusca nici ciocolata de casa, altfel, bineinteles, ale ei ar fi fost cele mai bune :P). Desi, ce-i drept, sunt multi ani de cand n-am mai mancat nici zacusca de la Mary si nici ciocolata de la Mimi, imi aduc aminte gusturile la fel de bine cum imi amintesc mirosul de mere coapte pe soba sau de cozonaci din ajunul Craciunului de la tara. Sunt niste senzatii ingropate adanc in şănţuleţele creierului meu.

Sau.. poate gresesc cand spun ca mi le aduc aminte, fiindca amintirea unui gust sau a unui miros nu se manifesta pana nu il intalnim din nou. E un fel de memorie de recunoastere si de comparatie. Pot sa compar cu toate zacushtile pe care le-am mancat pana acum, nici una nu e mai buna decat a lui Mary. Nici macar aia cumparata de la supermarket acum 2 seri, care a fost grozava. Dar cred ca ii lipsea ceva important, fiindca era buna, dar nu se apropia de regina zacushtilor ca gust.

Ma gandesc sa incerc eu ciocolata de casa. Adica.. vrea sa spun sa incerc s-o fac. Desi, am o idee si mai buna, acum ca stau sa ma gandesc: poate reusesc sa pacalesc pe cineva sa-mi faca o demonstratie. Ba si mai bine, gasesc mai multi ciocolatisti din astia si-i pun la intrecere, care-i cea mai buna ciocolata de casa? Iar eu, juriu consacrat, degust in voie.

Hmm… e un punct slab si aici. N-ar trebui sa fac asta inainte de nunta, fiindca mi-a luat deja masurile pentru rochie – daca nu mai incap in ea apoi?!🙂 Si-asa nu mai am silueta de acum 5 ani, cand aceeasi doamna imi facea alta rochie sofisticata. (Se pare ca are doamna o memorie… mama-mama!!!)

Am fost la a doua sedinta de dans. Profesorul ne-a spus ca vede ceva potential. Nu mai suntem asa de tolomaci ca prima data😀 Ne-am simtit mandri de noi si am dansat ca niste cizme in continuare😀 Ba l-am si calcat pe profesor, in semn de multumire pentru aprecieri, cand a vrut sa-mi arate nu stiu ce pas, fiindca am plecat cu piciorul gresit😛 Si acum am febra musculara la o gamba. Dupa o ora jumate de stat pe varfuri, mi se pare si normal; de ce numai la piciorul stang insa… nu stiu. Dar pana la urma eforturile par sa merite. Am invatat ca e mai simplu cand stim ce pasi urmeaza :P  fiindca nu ne mai ciocnim intre noi😀 Si daca repetam destul, adica vreo ora jumate, la sfarsit ne si ies trei grupuri de pasi legate, fara sa ne calcam. Ceea ce e minunat.

Si pentru ca am invatat in sfarsit sa ne miscam in pasi de vals, dupa o secunda de gandire, proful ne-a zis sa nu ne incarcam capsoarele si cu tango-ul pe care l-a pus la sfarsit, nu cumva sa  uitam valsul, ca de, e o limita de informatie pe care o poate invata un om odata.🙂

1 Comment »

  1. 1
    nlive Says:

    bineanteles ca mama ta ar face cele mai bune zacusti si ciocolate de casa daca ar face asa ceva.mery si mimi ar crapa de invidie daca ar gusta. odata, candava, in viitor, poate pentru o nepotica peltica…va face ea. nu din alt motiv, dar trebuie sa ramana copilul cu amintirea gustului(o fi existand?)de ciocolata si de zacusca facuta de buni, nu?


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: