Archive for the ‘Doua vorbe’ Category

entrepreneurship zgzgzgzaaaa!!!

20 martie 2013

Ce sunt antreprenorii? Pirati francezi care vand fildes. De ce? Pentru ca nu-mi place cuvantul. Si pentru ca… Trebuie sa va spun toata povestea ca sa intelegeti. 🙂

Incepe de la Amanda Palmer. Stiti pasiunea mea pentru Amanda Palmer si muzica ei (in ordinea asta)? Daca ma cunoasteti probabil ca da. Daca nu, ei bine, imi place Amanda Palmer. E grozava, putin nebuna si foarte haioasa. In plus, admir legatura foarte stransa pe care o are cu fanii si felul in care ofera totul – de la muzica ei gratis sau platesti cat crezi, la toata viata ei personala, arta, idei, probleme, pe care le discuta si impartaseste cu multimea de oameni care o iubesc. Pe langa asta, imi place si muzica ei. 😀 Da, chiar imi place. Punk cabaret. Mai ales live. ❤

Revenind la sirul si-asa alambicat al gandurilor, pornim de la Amanda Palmer, sau discursul ei la TED. (Daca nu stiti ce e TED, cautati pe net, ca fac prea multe paranteze. TED rocks!).

Am vrut sa i-l arat mamei, fiindca imi place ce spune acolo. Doar ca, desi nivelul de engleza al mamei e bunicel, nu e suficient pentru a asculta un discurs rapid, asa ca ar avea nevoie de titrare. In romana. Asa ca am vrut sa intru sa fac titrarea la discursul asta de 12 minute. Oare se poate? Se poate sa ma inscriu voluntar sa traduc discursuri de la TED. M-am inscris.

O singura problema: la videoclipul asta deja e cineva inscris. Sunt traduse fix 3 cuvinte. Dar odata alocat cuiva, trebuie sa treaca 30 de zile pana se poate realoca, daca cineva-ul nu-l traduce. Asa ca mi-am facut nervi, dar degeaba. Am tradus pentru mine – mi-a luat vreo cateva ore – si acum astept sa treaca 30 de zile (mai sunt vreo 15), numai ca sa vad daca termina cineva traducerea sau ma inscriu eu. (tineti-mi pumnii!)

Intre timp, as putea sa traduc alte clipuri, ma gandesc. Doar ca nu am aceeasi pasiune. 🙂 Asa ca am zis ca, in loc sa aleg la intamplare, sa il caut pe unul pe care l-am vazut ieri distribuit pe facebook. L-am gasit, iar cuvintele cu care incepe sunt: „i want to talk about social innovation and social entrepreneurship”. Am deschis ochii larg. Inteleg cuvintele, in sensul ca le pot traduce in romana, dar ce naiba inseamna de fapt? 🙂

entrepreneurship.

Ok, entrepreneur inseamna antreprenor. Ce e ala antreprenor? Am cautat in dictionar. E un detinator de antrepriza. ce e antrepriza? 😛 😀

deja devine plictisitor, nu-i asa? deci va zic ce ar putea sa insemne daca aveti chef de un zambet – ori e bucata de perete dintre prize (si atunci, la cate prize am eu acasa, am la fel de multe antreprize, deci sunt multi-antreprenor!!!), ori e bucata de timp ante-repriza, adica atunci cand vezi publicitate inainte de repriza a doua din meciul de fotbal, inseamna ca ant-repriza aia a adus bani buni televiziunii care difuzeaza meciul. deci aia antreprenori! 😛

Totusi parca nu merge. Asta e un fel de traducere a cuvantului din romana. De la inceput, deci, din engleza.

en-tre-pre-neur-ship

Hmmm… deci e o corabie (ship). O corabie care se numeste Entre-Preneur. Asta e nume frantuzesc – cine mai are nume frantuzesc? Primul care-mi vine in minte e Cote D’Ivoire. Deci corabia asta vinde fildes (ivoire). Iar fildesul e marfa de contrabanda, deci nu poate sa fie decat o corabie de pirati, contrabandisti. Sa nu mai vorbim ca numele corabiei asteia tot la hoti ne duce cu gandul [entre = intre;  preneur (de la verbul prendre din franceza) = taker (in engleza) = unu’ care puna mana si ia (in romana nu are echivalent, oricat de traducator ma simt eu, ok?)].

Deci sa zicem ca e o corabie frantuzeasca, se numeste „Intre-Hoti”, si vinde fildes. E clar, nu? Entre-Preneur-Ship.

entre-preneur-ship

Entre-Preneur-Ship

Ce cuvinte, dom’le! De ce sa folosesti cuvinte de-astea pe care nu le intelege lumea? Nu-mi place entrepreneurship. Iti mai si plimba limba un pic. Si totusi… ar trebui sa mai traduc ceva, ca sa nu zic ca m-am inscris degeaba ca traducator voluntar… Antreprenoriat social. Ce conteaza ce inseamna? Poate inteleg din restul discursului.

Reclame

face nu sens deloc!

18 septembrie 2012

M-am hotarat! De azi, retaliez! Ah, pardon, verbul asta in romana inseamna cu totul altceva. Nu stiati? Ia uite definitie din dexonline:

RETALIÁ vb. tr. a croi din nou, a modela. (< fr. retailler)

Pardon deci, nu voiam sa zic nimic de croitorie, dar daca vorbim cu englezisme traduse mot-a-mot, atunci trebuie sa pricepeti ca incep sa raspund cu aceeasi moneda. „Cui?” ar fi normal sa va intrebati. Pai tuturor care imi zgarie creierii cu tot mai des intalnita engezicareala „face sens„.

Nu se poate folosi limba romana care are forma corecta si extrem de apropiata „are sens”, nuuu, fiindca traducem din engleza si acolo face sens, la fel cum fuck „fac” unii (pierduta) orice urma de gramatica.

Tocmai ce am citit o carte de copii in care, pe langa cele cateva cratime lipsa care deja incep sa treaca neobservate, am intalnit si frumoasa expresie de care ma plang mai sus. Imi amintesc de cartile de povesti pe care le aveam cand eram mica. Pot sa confirm ca nu era nici o greseala in ele. (nici o e intentionat dezlegat, nu va luati de mine ca stiu ca s-a schimbat, doar ca nu-s de acord) Nu de alta, dar sunt sigura ca eu de-acolo am invatat sa scriu, la fel de mult cat am invatat si la scoala. Ca de altfel astea sunt sursele de unde inveti, cand esti mic – ai incredere in invatatori, in profesori, in parinti si in carti, ca doar asa te invata toata lumea, ei stiu, acolo e invatatura si stiinta si adevarul. 🙂

Ce se intampla cand sursele tale gresesc, sunt neglijente, nu-si dau interesul? Pai simplu, avem multiple generatii de tineri care nu stiu sa scrie.

Erau mai atenti cei care corectau cartile pe vremuri? Cei care urmareau greselile de tipar si cele gramaticale? Erau mai rasariti traducatorii? Erau mai scrupulosi editorii? Sau poate pur si simplu acum sunt aceeasi generatie care a crescut cu povesti fara cratime si cu litere lipsa si asa cred ei ca e corect?

In orice caz, revenind la hotararea mea de mai sus, am un raspuns pentru oricine spune „face sens„. Si am sa-ncerc sa-l spun automat, in felul in care raspunzi „noroc” cand stranuta cineva: „FACE NU SENS DELOC!!!!!

De unde vine? Pai din traducerea mot-a-mot din engleza, desigur. Ca doar cui pe cui se scoate…

Makes no sense at all, does it? 🙂

Cateva zile acasa

9 septembrie 2012

Se intampla ca de vreo 4 zile am stat mai mult acasa acasa si constat cu o ridicare de spranceana ca nu m-am plictisit, ba chiar as putea sa mai petrec o saptamana lucrand de acasa, din fotoliu, imbracata in pijama pana la ora 5 dupa amiaza, cand se termina programul si inchid calculatorul.

Din nefericire au fost zile de regim alimentar strict, asa ca n-am putut lua pauza sa dau o raita prin gradina si sa mananc rosii cherry sau merele de sub geam. Apropo, cat orez credeti ca poate manca cineva inainte sa i se ingusteze ochii si sa inceapa sa inteleaga chinezeste? La un moment dat am aflat ca pot manca si morcov, friptura la gratar si banana. „Uite cate optiuni ai”, imi spune doctorita mea telefonica, Geo, pe un ton serios. O multime, raspund eu zambind si gandindu-ma cum oare mi-a placut candva orezul? Si cat de apetisant arata gogoselele alea date prin zahar pe farfurie… Ma duc sa mai beau un ceai de menta. :))

Nici macar semintele mele nu le-am mai mancat de vreo saptamana. Am vreo cateva feluri de seminte pe care le mananc la micul dejun, cu iaurt si fulgi de ovaz si fructe, de care mi se cam luase, dar acum mi s-a facut dor de ele. M-am hotarat ca macar o masa pe zi sa fie sanatoasa, asa ca mi-am luat seminte de tot felul – de in, de canepa, de amaranth, de floarea soarelui, cu samburi de piersici (sau caise ?) si alune de padure crude, plus merisoare confiate ca sa fie dulce. Toata lumea crede ca am luat-o un pic pe alaturi, ce atata grija de ce mananc? Dar ei nu stiu ca eu si Marin ne-am vorbit sa traim 120 de ani. El nu stiu cum face treaba asta, dar eu incep ziua cu seminte.

Ce-i drept, semintele de canepa au fost cel mai mare amuzament pentru prieteni care ma intrebau daca mi-am „fumat” semintele si daca pot sa vorbeasca cu mine acum sau sa-mi dea o vreme sa plutesc spre infint? 😛 Si bineinteles, se lasa cu gustat de seminte si se constata ca-s bune, dar daca-i opreste politia pe drum spre casa sa stiu ca ma dau in gat, ca nu risca ei sa proteje dealeri de seminte. 🙂 A, si am luat si ulei de canepa. De-asta uitasem. E bun ca are omegi de-aia de care indeasa astia la teve in margarina, si ii are natural si in combinatia perfecta, mai ceva ca pestele (pestele – animalul ala de inoata, in apa, iar carnea lui e plina de uleiuri bune, stiti, nu?). Doar ca ai mei in familie nu prea mananca salate, iar aia de rosii n-o vor cu nici un chip cu alt ulei decat de floarea soarelui, asa ca am ajuns sa-l folosim mai mult pe post de crema de seara pentru fata si maini. E grozav si in postura asta. 🙂

Azi am facut bulion. In familie, din rosiile din gradina. Ultima data cand am facut, acum vreo doua saptamani, am umplut o oala mare de rosii cherry, am dat prin masina, am scurs, am pus la fiert, iar la final aveam un borcanel. Unul. L-am mancat cu spaghete. 😀 Acum cred ca ies mai multe, fiindca am adunat toate rosiile din curte, tot ce nu mai era verde. Am avut rosii cherry rotunde si zemoase, cherry lunguiete si pline si dulci, rosii galbene (o multime si foarte zemoase), rosii trandafirii carnoase si rosii portocalii de suceava. Am pus la pastrare seminte de la toate, asa ca daca vreti vreun fel de rosie dati de veste. Cele trandafirii si cele portocalii sunt mari, sunt soiuri vechi romanesti si nu le am de la plic, ci de la banca de gene din Suceava. Dar fiind foarte mari au fost si cele care au mai avut pete si bube, ca dureaza prea mult pana sa se coaca. Insa toate mi-au placut si mai pun si la anul.

Din intamplare i-au placut si lui Cedric si era sa ne lase fara materie prima pentru bulion. In timp ce taiam rosiile trandafirii si le scoteam coditele si alte parti se tot invartea pe langa mine si incercam sa-l conving ca nu-i plac rosiile. Pana i-am dat una, sa vada. Si mi-a arata ca-i plac. Asa de mult ca a mancat vreo doua rosii, in timp ce eu ma tot minunam si ii tot dadeam, felie dupa felie. Apoi i-am dat numai partile pe care le scoteam, ca la gabaritul lui Cedric imi era teama ca pana se satura el de rosii o sa ramana iar un singur borcanel de bulion. Oricum, a mancat tot ce i-am dat si mai astept sa se mai coaca, sa vad daca era doar o toana de-o zi sau vrea sa se faca vegetarian…

Si-asa, ai mei tocmai si-au facut 3 cutii de plantat legume pentru la primavara – stiti cutia mea de legume, nu? aia in care mi-am incercat cele cateva idei prinse de prin permacultura -, macar sa stie de acum ce prefera cainele sa manance la anul. 🙂

„Mesajul nu poate fi considerat spam…” – oh really??

11 iulie 2012

Tot primesc in ultima vreme SPAM-uri (mesaje nesolicitate pe e-mail) care au tupeul sa spuna la sfarsit ca ele nu sunt spam. Si asta ma scoate din sarite. Pe bune.

Pot sa ignor spamurile, am experienta multor ani de ignorat spamurile in spatele meu, dar imi sare mustarul cand vine spamul si incepe sa afirme sus si tare ca el nu e spam nenica, iar eu n-am voie sa-l numesc asa. El e un mesaj comercial perfect legal si corect, primit de mine din pur ghinion, nu fiindca cei care-l trimit ar fi cumparat o baza de date cu adrese de e-mail furate de pe undeva pe net.

Am adresa mea de pe GEEA (asociatia eco) si acum vreo juma’ de an primeam saptamanal un mail care ma imbia sa cumpar ieftin baza de date cu adrese de e-mail, multe si numai bune de spamat. Evident, fiindca primeam mailul, era si adresa mea pe acolo, cine stie din ce articol online furata, fiindca-s sigura ca nu imi dadusem acordul sa fie folosita la asa ceva. Nu m-a interesat, dar se pare ca pe altii da, fiindca de cateva luni incoace tot primesc mailuri cu tot felul de oferte care nu ma intereseaza catusi de putin.

Paregzampl: „GoguDorelUatever Instal Grup, reprezentanta a mai multor producatori din Europa, va ofera solutii complete de inginerie in domeniul instalatiilor”. Asa, si? Ce treaba am eu?

Ce ma enerveaza insa este mesajul de la sfarsitul mailului:

Mesajul nu poate fi considerat spam, deoarece, in acord cu prevederile CANSPAM Act/2003 si Legea nr. 365/2002, contine toate informatiile de contact ale expeditorului precum si modalitatea de a refuza pe viitor receptionarea acestor mesaje. Apreciem si intelegem intimitatea dumneavoatra si ne cerem scuze daca acest mesaj a ajuns din greseala la dumneavoatra. Daca doriti sa nu mai fiti contactat de noi pe viitor  va rugam sa dat un reply acestui email cu subiectul DEZABONARE. Va multumim!

Si atat de tare m-au stresat ca am pus mana pe gugle si am cautat. Ce e aia CAN-SPAM act (e intentionat acronimul, nu? adica… traducere: Pot-Sa-Spamez 🙂 ). Si ce spune legea 365/2002. Et voila:

CAN-SPAM act se refera la o lege data in 2003 in America (SUA). Deci… nu reusesc sa imi dau seama cum si in ce parte ma priveste pe mine care locuiesc in Romania si de ce e invocata o lege americana intr-un mail din romania – in romania, scris in romaneste. Daca nu cumva am ajuns provincie americana si nu am aflat eu, trecem peste legea americana si ajungem la cea romaneasca.

Legea 365/2002, revizuita in 2006, spune in ce priveste „comunicarile comerciale”:

Articolul 6 – Comunicarile comerciale
(1) Efectuarea de comunicari comerciale prin posta electronica este interzisa, cu exceptia cazului in care destinatarul si-a exprimat in prealabil consimtamantul expres pentru a primi asemenea comunicari.

No, e clar, da? „si-a exprimat in prealabil consimtamantul expres„. Asa spune in legea pe care o invoca spam-ul. Iar eu nu mi-am exprimat acel consimtamant, nici expres nici altcumva. Nici macar nu m-a intrebat cineva, ca sa ma exprim. Nici n-am dat din cap ca da.

Si-atunci? Cat tupeu sa ai sa justifici un spam (contraventie) cu o lege americana fara relevanta si o lege romaneasca ce spune clar ca ceea ce faci e interzis si e contraventie?

O bucatica din Articolul 22 din aceeasi lege 365/2002 – Contraventii:
Constituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 50.000 lei fapta furnizorului de servicii care:
a) efectueaza comunicari comerciale incalcand conditiile stabilite la art. 6 alin. (1) si alin. (2) lit. a)-d);

 

Ia ziceti, ce-mi recomandati sa fac? Ca ignoratul nu prea mai functioneaza.

M-am mutat la casa

11 aprilie 2012

Adicatelea, inca sunt „in mutari” as zice, ca n-am despachetat tot, dar de o saptamana jumate locuiesc la casa. Dorm aleator, intr-unul dintre dormitoarele de sus, in functie de cine vreau sa imi zica primul „buna dimineata”: daca dorm in camera rosie, primul e soarele care intra pe geam; daca dorm in cea verde, e Tudor, stejarul. In dormitorul care da spre padure n-am dormit, ca pana ieri era plin de pungi nedesfacute cu haine. Acum mai sunt doar vreo 3 pungi si 2 cutii, deci in sfarsit as avea loc si-acolo, daca as vrea.

Fac uneori drumul de la autobuz spre casa pe jos si e tare frumos, intai printre case si curti, salutand cand treci pe langa oameni – ca-n sat, cum altfel! -, apoi prin padure, cu ochii dupa flori (sunt multe acum, albe si galbene) si dupa caprioare (si ele-s multe, dar nu mereu se arata). Abia imi intru in rutina, dar am impresia ca drumul asta lung si linistit e tare bun la adus zambete si linistit psihice dupa zile grele. 🙂

In plus, o sa avem gradinita cu legume. Acum e cam frig, dimineata asta a dat bruma, iar, (si mi-e tare teama pentru caisul care incepe sa infloreasca – l-o fi deranjat tare bruma?) dar de indata ce se incalzesc noptile vom planta rasadurile care stau acum in tavite la fereastra.

Suna idilic, nu-i asa? Numai de-as termina odata cu despachetatul ca sa ma bucur de idilic! Mai vine si Pastele in cateva zile!

A, sa va zic sportul preferat la Pixicii la casa? Sigur ca s-a mutat si ea cu mine, doar nu era s-o abandonez! Dimineata, cand ma trezesc, Pixica se duce pe geam, la parter, si cauta cainii. Pe Cedric in mod special. Daca nu e la un geam se duce la altul, pana il gaseste. Si cand il gaseste, sta acolo si-l priveste fix, eventual se umfla, ba uneori chiar da cu gheara pe geam.

Sportul preferat al lui Cedric? Sa latre prin geam la Pixica de cate ori o vede acolo. Aseara, fiindca Pixica nu se urca pe geam si nu se infoia la el, a inceput sa dea si el cu laba in geam si sa latre nerabdator. Si daca nu stiti, laba lui Cedric e mare! Mult mai mare decat a pixicii. Si … mai e si murdar pe picioare… 🙂

Nu se prea inteleg ei doi. De-aia cand Pixica iese pe afara cainii sunt inchisi, iar cand sunt ei pe afara, pixica sta in casa. Nu cred ca ajuta la diminuarea animozitatii, dar cel putin nu au loc urmariri ca-n desene animate.

Cam atat pentru azi, presimt ca o sa am mai mult de povestit cand o sa intre bestiile canine peste viitoarele rasaduri de rosii si ardei grasi plantate in gradina, iar eu o sa scot fum pe urechi, dar pana atunci mai sunt cateva zile. Pentru alte subeicte, ma inspir din padure. 🙂