M-am mutat la casa

Adicatelea, inca sunt „in mutari” as zice, ca n-am despachetat tot, dar de o saptamana jumate locuiesc la casa. Dorm aleator, intr-unul dintre dormitoarele de sus, in functie de cine vreau sa imi zica primul „buna dimineata”: daca dorm in camera rosie, primul e soarele care intra pe geam; daca dorm in cea verde, e Tudor, stejarul. In dormitorul care da spre padure n-am dormit, ca pana ieri era plin de pungi nedesfacute cu haine. Acum mai sunt doar vreo 3 pungi si 2 cutii, deci in sfarsit as avea loc si-acolo, daca as vrea.

Fac uneori drumul de la autobuz spre casa pe jos si e tare frumos, intai printre case si curti, salutand cand treci pe langa oameni – ca-n sat, cum altfel! -, apoi prin padure, cu ochii dupa flori (sunt multe acum, albe si galbene) si dupa caprioare (si ele-s multe, dar nu mereu se arata). Abia imi intru in rutina, dar am impresia ca drumul asta lung si linistit e tare bun la adus zambete si linistit psihice dupa zile grele. 🙂

In plus, o sa avem gradinita cu legume. Acum e cam frig, dimineata asta a dat bruma, iar, (si mi-e tare teama pentru caisul care incepe sa infloreasca – l-o fi deranjat tare bruma?) dar de indata ce se incalzesc noptile vom planta rasadurile care stau acum in tavite la fereastra.

Suna idilic, nu-i asa? Numai de-as termina odata cu despachetatul ca sa ma bucur de idilic! Mai vine si Pastele in cateva zile!

A, sa va zic sportul preferat la Pixicii la casa? Sigur ca s-a mutat si ea cu mine, doar nu era s-o abandonez! Dimineata, cand ma trezesc, Pixica se duce pe geam, la parter, si cauta cainii. Pe Cedric in mod special. Daca nu e la un geam se duce la altul, pana il gaseste. Si cand il gaseste, sta acolo si-l priveste fix, eventual se umfla, ba uneori chiar da cu gheara pe geam.

Sportul preferat al lui Cedric? Sa latre prin geam la Pixica de cate ori o vede acolo. Aseara, fiindca Pixica nu se urca pe geam si nu se infoia la el, a inceput sa dea si el cu laba in geam si sa latre nerabdator. Si daca nu stiti, laba lui Cedric e mare! Mult mai mare decat a pixicii. Si … mai e si murdar pe picioare… 🙂

Nu se prea inteleg ei doi. De-aia cand Pixica iese pe afara cainii sunt inchisi, iar cand sunt ei pe afara, pixica sta in casa. Nu cred ca ajuta la diminuarea animozitatii, dar cel putin nu au loc urmariri ca-n desene animate.

Cam atat pentru azi, presimt ca o sa am mai mult de povestit cand o sa intre bestiile canine peste viitoarele rasaduri de rosii si ardei grasi plantate in gradina, iar eu o sa scot fum pe urechi, dar pana atunci mai sunt cateva zile. Pentru alte subeicte, ma inspir din padure. 🙂

 

Anunțuri

1 Comment »

  1. 1
    sofia Says:

    Ma bucur ca ti-e bine la casa.


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: