am gatat vara

buna… as zice buna ziua, dar cum incep sa salut o data pe sezon, parca mai degraba as zice „buna toamna!”🙂

beau un ciocolapte de la fulga si visez peste mari si tari la ce frumos ar fi fost sa am vacanta de vara. dar n-a fost sa fie. asa ca am avut vara, dar fara vacanta. de unde rezulta un om putin ursuz pe alocuri, care nu-si vede capul de treburi uneori, care compenseaza lipsa de concediu cu iesiri cu prietenii pe unde poate, si care suspina cand se gandeste la nisip si scoici. asta fiindca prietenii n-au putut weekend la mare cand aveam eu timp si bani.🙂

eh, dar a trecut vara, am intrat in forta in toamna si constat ca se simte. e mai racoare dimineata, dar mai ales seara, cand iesim „la picior” – noua noastra activitate saptamanala de grup, speed-walking pe distante de 10-12 km. acum ca e toamna trebuie sa reluam si gatitul+film acasa ca activitate de grup, ca se va intuneca din ce in ce mai devreme si mersul pe intuneric nu e cea mai grozava idee…  macar pe lumina vedem gropi, caini, stalpi, vaci, tot ce ne poate iesi pe negandite in drum🙂

oare exista far suficient de bun pentru bicicleta ca sa pot merge si pe intuneric? banuiesc ca si asta e tot activitate de lumina. si nici macar nu e pentru grupul meu, fiindca mai bine de jumatate nu stie sa pedaleze. cred ca e o ciudatenie la mijloc, mi se pare suspect de mare procentajul de necunoscatori ale biciclitului in grupul nostru. acuma serios, voi cati oameni mari stiti care sa nu fi invatat, ca si copii, sa mearga pe bitze? (zic bitza ca prescurtare de la bicicleta, fiindca bicla nu-mi place) nu e posibil ca din 5, trei sa nu stie, nu-i asa? la noi e. :)  si e asa frumos pe bitza… trebuie sa ii conving sa invete.

si ca sa subliniez sfarsitul verii, ai mei au strans piscina din curte acum cateva saptamani! cred ca ii anuntase cineva ca se termina vara… – acum sta la uscat, pe iarba din curte. dezolant. nici macar piscina nu mai e. chiar daca am folosit-o de maxim 4 ori toata vara. macar gandul ca exista era reconfortant. ma consoleaza cu mere din curte si pe ascuns mananca cele 5 prune productie proprie din unicul prun roditor. lasa ca ma razbun cand se coc gutuile! dar mai am de asteptat.

pana atunci am de gand sa cunosc padurile din jurul casei. nu planuiesc un asalt si asezari strategice de trupe, ci doar vreau sa stiu toate metodele de a ajunge, „la picior” sau cu bitza, spre casa, de oriunde as fi in jur. tot aud de pe la amici ca ar fi un drum pe acolo, altul pe dincolo, ca se poate traversa prin garla pe nu stiu unde… trebuie sa invat imprejurimile, apoi pot sa zic ca sunt din zona.🙂

si-asa sunt mandra de „functia” pe care o am in activitatea saptamanala, anume responsabil cu traseele si hartile. mi-au placut mereu hartile, deci asta e jobul perfect, l-as face tot timpul.😀 eu sunt vionvata de toate coclaurile pe care le aleg spre explorare „la picior”, fiindca nu avem niciodata exact acelasi traseu. descoperim colturi noi prin si pe langa pitesti, cautam drumuri noi, trecem peste campii si vedem tot felul de locuri minunate sau mai putin. pentru mine, care am trait toata viata in pitesti, e o chestie pe care voiam s-o fac de mult, ocazia sa cunosc orasul, pe jos, pe la toate periferiile, satucurile din jur, potecile din padure, aleile neumblate sau noile „zone rezidentiale”.

asa, ce sa va mai zic, dupa atata absenta? una mica de tot din ciclul aventurilor casnice: am spart dusul aseara… :”> asta asa, ca o treaba foarte noua, si care trebuie reparata urgent. pixica e grasa, poate chiar mai grasa. si-a revenit total dupa cele doua vieti pierdute acum cateva luni, mai are inca vreo 5 si ai impresia ca daca mananca mult se dubleaza si ea si vietile.😛 dar e la fel de haioasa si simpatica si jucausa. ne gandim sa o punem la regim. acum mananca un pliculet pe zi, plus ceva mancare uscata – boabe, vreo farfuriuta sau doua. sa vedem cum am putea supravietui miorlaiturilor daca ne hotarim sa ii scoatem pliculetul de mancare umeda din dieta zilnica…

m-am inscris pe CouchSurfing, care e un site unde exista surferi (turisti) si exista canapele (oameni care au un loc sau doua libere, de dormit, si care primesc surferii, daca vor, free, cateva zile/nopti), si se intalnesc in functie de nevoi. am gazduit doua cupluri de surferi pana acum, si a fost placut. si pe langa a fi gazda, poti fi si un mic ghid, prezentandu-le orasul, sau dandu-le sfaturi, sau mergand cu ei in mici excursii. amuzant e ca incepi sa te simti ca turist in propriul oras, si incepi si sa vorbesti cu ospataritele in engleza, ca de, vine natural sa zici thank you dupa ce povestesti 20 de minute in engleza cine stie ce istorie locala.

cam atat. trebuie sa fug, am intalnire la inghetata cu cineva.😉🙂

5 Comments »

  1. 1
    vacitim Says:

    Donsoara responsabila de traseu, ati uitat caprele…am dat si peste capre😛

    Cat despre restul, „inghetare” placuta a verii😀

  2. 2
    vacitim Says:

    P.S.: acum aud capre pe geam =))

    • 3
      teribilisimo Says:

      si vacile? ca n-am uitat doar caprele. dar vacile nu-ti sunt prietene, nu le promovezi.😛🙂

      • 4
        vacitim Says:

        Oare cine e de vina pt pasiunea mea pt capre? Si totusi, intr-un mod cat mai teribilistic cu putinta, ai mentionat si vacile😛

  3. 5

    Biciclete in noapte… solutia: ochi de Pixica. De Pixica, nu de pisica, hehehehe. Eventual vie, trasa de coada din cand in cand – sau din stanga in dreapta, invers merge numai la arabi si evrei – => ochii facuti mari si lumineaza de nervi


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: