La ochelari

Trebuia să trec pe la „doctorul de ochelari” de ceva vreme, ca sa respect indicația aia cu o dată pe an, deși cred că la mine e mai repede o dată la 2 ani, poate și mai mult, dar de data asta deja lentilele îmi sunt pline de zgârieturi, ramele decolorate pe la margini, și trebuie să fi trecut cel puțin doi ani. Numai că… nu era o prioritate. Asta până acum doua zile, când ochelarii mei au zis să-mi dea un impuls în direcția bună.

Inca mai stau pe nas și pe urechi, dar amenință să se rupă din moment în moment. În felul ăsta m-au făcut să fac marele pas – să-mi programez o consultație la oftalmolog.

Ca orice vizită la doctorul de ochelari, înainte să câștig privilegiul de a intra la medic, trebuie să trec prin două mașini care-mi verifică ochii, una cu peisaj verde cu balon, alta cu suflat în ochi. Aia cu peisajul nu e rea, doar privești pe găurică și vezi balonul în timp ce ea măsoară ce are de măsurat, dar de cealaltă m-aș lipsi cu drag.

După ce scot ochii din suflătoare, înlăcrimată, ajung la doctoră și mă pun pe citit rânduri de litere până hotărâm împreună care dioptrie mi-e mai bună și pe ce axă trebuie ea așezată. Treaba e că decizia asta e foarte complicată. Doctora schimba o lentilă cu alta.

– vedeți mai bine așa, sau înainte?

– ăăă…. puteți s-o puneți iar pe cea dinainte, că ați schimbat-o fără veste și nu îmi dau seama. [schimbă] și acum iar pe a doua, pentru comparație…

[schimbă iar. diferența e insesizabilă. ce fac? care e mai bună? dacă o pun să schimbe iar s-o supăra? cu voce tare:]

– nu-mi dau seama, sunt aproape la fel. mai puneți-o încă o dată pe prima

[schimbă lentilele. sigur nu-s identice, că pare om prea serios ca să facă glume de-astea cu mine. treaba e că nu-mi dau seama. ma simt ca la examen și îmi vine să dau cu banul între a și b. parcă… hai să zicem ca prima e mai bună. dar dacă greșesc? că asta nu e o chestie simplă, e responsabilitate serioasă, o sa port ochelarii ăștia! văzând că nu mă pot hotărî, mai pune o lentilă peste prima.]

mai bine așa?

– nu, mai rău.

[o scoate. ok, fie, iau o hotărâre. între timp doctora pune altă lentilă peste.]

– cred că e mai bine fără, doar cu prima lentilă.

[ma aștept să mă întrebe dacă e răspunsul final, dar se pare că nu vrea să-mi lase loc de întors – am zis asta, ramâne asta! rotește un pic de ea și întreabă iar:]

așa, sau ca mai înainte?

[ah nu! iar?!! e același lucru. rotește si mai mult, sta o secundă, apoi revine. hei! hei! hei! stai așa! acolo era o schimbare!]

– aaaa, ca mai înainte puțin! așa se vedea cel mai bine!

[rotește de câteva ori înainte și inapoi ca să fiu sigura. de data asta sunt. super! asta trebuie să fie! am găsit dioptria! yeeee! nu mai am cum să mă îndoiesc, clar văd mai bine – cu o fracțiune infimă, dar mai bine, nu am greșit, ăsta e răspunsul bun. :P]

Și când mă felicitam eu în gând pentru reușita ajungerii la răspunsul corect, tocmai ce îmi acoperă ochiul drept și trecem la stângul pentru a repeta întregul proces!😀

Rezultatul?

Am un ochi strâmb într-o parte și altul în alta. Nu puteau să fie și ei strâmbi amândoi la fel! Nuuuu! Unul hăis și altul cea! Unul pe o axă, altul pe alta. Asta adică e vorba de unghi cilindric și grade – chestii complicate monșer! Nu, ei în sine nu-s strâmbi, doar felul în care vede fiecare este, așa că împreună formează o imagine neclară și îmi stresează creierul, poftim bâzdâganie! În plus, ca să compenseze că nu vedea cum trebuie în unghi ascuțit cu floricele verzi, ochiul meu stâng tot făcea exerciții fizice, de zici ca e atlet, și obosea. De obosit știam și eu că obosea, numai că nu știam de ce. Se pare că se contracta prea des, ca să facă mușchi, numai că, prostul, nu știa că ochii nu fac mușchi.

Oricum, într-un final am aflat ca am doi ochi care văd prost, nu doar unul, cum știam, și că le trebuie vitamine, picături și ochelari noi. Și că trebuie să mă uit pe geam mai des. Serios!🙂

9 Comments »

  1. 1
    vacitim Says:

    Yey😀

    Dincolo de amuzamentul scrierii, e un lucru bun ce ti s-a intamplat azi🙂

    Deci, cand iti cumparam geam ca sa te uiti prin el ?😛

    • 2
      teribilisimo Says:

      😀😀 sper sa fie de dimensiuni reduse, daca trebuie sa-l car dupa mine peste tot.😛

      • 3
        vacitim Says:

        Fie, unul micut.😀 Promit sa te ajut si eu sa il cari…din cand in cand :)))))

  2. 4
    Adi Says:

    Diana, macar la tine cu niste ochelari noi, se poate rezolva. La mine nu ochii sunt problema …ci o chestie situata in spatele lor, pentru care,din pacate, nu exista remediu. Mi-a placut ce ai postat, o sa te citesc mai des. Te pup. .

    • 5
      teribilisimo Says:

      Adi dragule, remediul pentru chestia aia din spatele ochilor e sa inveti sa te amuzi cand vezi ca e defect.🙂 Daca n-ai ce-i face, macar ai de ce rade. Eu asa fac si functioneaza.😛

      • 6
        Adi Says:

        :))Da, e si asta o solutie. Promit s`o incerc. Dar daca vreau cu adevarat sa ma amuz, imi aduc aminte de tata Nelu jucand Mafia. :)) (asta e pt cunoscatori)

      • 7
        teribilisimo Says:

        „Hoasca batrana! Tu esti criminala!”😀😀😀
        bestial jocul ala.🙂

        am fost la tara acum, de mosi, si prima chestie care m-au intrebat, de la poarta: „mai jucam jocul ala?”😀😀

  3. 8
    Adi Says:

    🙂 Da, si pe mine ma intreaba mereu. Daca mai jucam de doua-trei ori cred ca atragem tot satul. Inclusiv popa Virgil.

  4. 9
    mami tau Says:

    scrie mai des, ne faci sa zambim si asta e bine


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: