printre altele…

Ma intreaba prietenii ce mai fac? De ce nu mai scriu nimic? Nu ca n-as mai face nimic, dar daca nu mai scriu nimic pe blog, e mai greu sa afle ce se mai intampla in viata mea. Si pe deasupra nici pe facebook nu prea mai scriu. Deja ma banuiesc de izolare totala. Comunic doar prin viu grai, direct sau la telefon? Asta e prea retro! Ce sunt eu, anti-tehnologie? Anti new-media? Ce se intampla aici?

Nu stiu nici eu sa zic. O vreme n-am scris ca n-am avut chef, alta vreme ca n-am avut timp, acum probabil ca m-am obisnuit asa. Dar zic sa incerc sa ma dezobisnuiesc, nu-i asa? Cateva posturi stangace, pana-mi intru in mana, pana gasesc ceva amuzant de povestit si reusesc sa va fac iara sa zambiti. Ca doar asta e tot sensul blogului si asta-mi place sa fac.

Ma luase acum doua zile un dor de mare, ca daca zicea cineva hai plecam fara sa pun alte intrebari. Ca sa imi treaca am inceput sa fac planuri. A trecut pentru moment. Mai grav va fi cand vine data pentru care faceam planuri. Mai aveam un pic si invatam sa conduc, numai ca sa ma duc la mare. – Teoretic eu stiu sa conduc, am si carnet, am si condus vreo doi ani dupa ce l-am luat, dar mi se parea asa complicat ca am renuntat si n-am prea mai condus decat in extrem de rare ocazii de atunci incoace. Dar pentru a merge la mare… cand te arde dorul… esti gata de chestii extreme. 😛 Planul era cam asa: am 2 saptamani, e timp sa ma obisnuiesc cu masina, apoi plec la mare cu oricine are curajul sa vina cu mine. 😀 Inca n-am renuntat cu totul la plan, doar ca inca nu m-am atins de masina. Poate gasesc pe cineva care se pricepe mai bine decat mine… 🙂

Apropo, e cineva care vrea sa mearga la mare 2-3 zile, plecand de azi in doua saptamani? Asta inseamna ca plecam intr-o miercuri… Si (sa-mi fortez un pic norocul) are cineva si carnet? Masina sper sa am eu… 😛

Cred ca mi-am ales data asta (1 iunie) ca sa nu gasesc cu cine sa merg si sa renunt la plan, dar inca mai pastrez speranta. 🙂

Intre timp mi-am descoperit o noua vocatie – am un talent natural in a ma plange de oase si incheieturi. Ma dor toate, inca n-am decis din ce motiv, poate se razbuna ca le-am neglijat. Si daca ma vedeti cum ma misc uneori, pun pariu ca m-ar invidia toti mosii artritici! E o arta! Ai jura ca am pe putin 75 de ani daca te-ai lua doar dupa miscari si au-au-au-uri. 🙂

Pentru acest minunat talent as vrea sa multumesc bunicii mele care m-a invatat „coregrafia” si arta de a te plange de oase. 😛 Si genunchilor mei care imi amintesc ca exista de cate ori trebuie sa iau ceva de jos. Astept cu interes ziua mea de vara asta, pentru a vedea daca implinesc 76 de ani, caz in care imi voi accepta situatia, ca doar de la o varsta incolo nu te mai astepti sa fie chiar toate in regula…

Pana atunci insa, daca nu ajung la mare, macar ajung la padure. Duminica am fost cu echipa la curatat gunoaie din padure (vreo ora jumate, pana ne-am plictisit) si apoi la gratar si plimbare. Plimbarea prin padure de la sfarsit a fost preferata mea – nu stiu de ce n-o fac mai des, ca e grozav. Sambata asta mergem la Draganu, sper sa ne amuzam si acolo. E placut sa ai echipa. Mai greu e sa ai chef de munca. Asta fiindca de la o vreme, odata ce proiectele de mediu pe care le fac avanseaza, se transforma din pasiune in munca, si incep sa-mi pierd entuziasmul un pic. E placut sentimentul ca pot face ceva sa schimb mersul lucrurilor, dar efortul depus incepe sa ma oboseasca. Si mai grav, incep sa imi pierd increderea ca se poate face, si asta e absolut necesara ca sa putem face. 😦

Cred ca tine de vara, totusi. A venit vara si nu-mi sta mintea acasa deloc. Asa, revenind, vine cineva la mare pe 1 iunie? Si cu cine ma mai intalnesc la Roxette la concert?

Si cateva poze de duminica, de la padure:

Cizma si adidas - le-am lasat acolo, faceau deja parte din ecosistem, dupa cum se vede

Iata padurea. Sa vedem gunoaiele.

Alt pantof creator de ecosistem. Sa ziceti mersi ca nu am pozat sticla de plastic in care-si facusera furnicile cuib. Nu ma stiu ce facem - strangem gunoaie sau demolam biotopuri noi? 🙂

10 saci, 3 cauciucuri, 3 lazi si o galeata - astea au ramas sa fie luate de aici de masina de gunoi, ca platforma era prea departe si obosisem.

la platforma alti 25 de saci, cateva lazi si inca o galeata sparta. cam la atat ne-am oprit duminica.

Si ne-am rasplatit generos...

iar apoi ne-am gasit "culcusuri" - unele mai haiducesti decat altele 😛

Anunțuri

6 Comments »

  1. 1
    Oana Says:

    Imi place foarte mult cum scrii! Si imi place cel putin la fel de mult si activitatea ta de weekend. 🙂

    PS: am eu carnet, dar asa am si o fobieee de condus, de numa numa! :))

    • 2
      teribilisimo Says:

      PS-raspuns: Nu mai mare decat a mea! Te invit sa ne masuram fobiile de condus, daca ai curajul. 😛

      Te (va) invit la urmatoarea activitate de weekend, doar ca nu stiu cand o sa fie. Probabil la inceput de iunie…

  2. 3
    vacitim Says:

    Hi-hi 😀 Bine ai revenit 🙂 eu dupa alergatura din noaptea asta te invit sa ne masuram vaietele: care se plange mai rau de oase 😛

    • 4
      teribilisimo Says:

      Si ne si premiem? 🙂 Oricum, cel putin tu stii de ce te dor oasele. Ale mele sunt un mister. Dar nici nu vreau sa le incurajez, mai bine refuz invitatia la concurs de vaiete. Poate daca le ignor trec mai repede.

      • 5
        vacitim Says:

        Ne premiem, sigur ca ne premiem 😀 Bine, mi-am notat refuzul :)) Da, sa ne rugam sa treaca mai repede. Daca nu trec, revenin la ideea concursului 😀

  3. […] așeze călduroasă gânduri gingașe pentru timpuri ce vin Să răcorească dureri, să doboare altare la care incă mă […]


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: