Turnarea betonului sau „Ah, de ce nu mi-am citit eu azi horoscopul?”

Eroii povestii suntem eu, mama si tata. Umf a scapat. E in Dubai. Pramatia!

E simbata.
Trezirea la 6:30.
Nu, nu plec la munte.
Se toarna placa la casa si trebuie luat mesterul de unde locuieste, fiindca i s-a stricat masina. Ai mei ma „ridica” de acasa la 7. Ajungem la casa cu tot cu mester la 8.
Mesterul vine singur. Fara alti muncitori.
Singur? Poate si singur, zice el. Nu-i problema. Doar tine de furtunul de la pompa cat toarna, apoi intinde si finiseaza.
Bun, comandam cimentul. Cat a zis mesterul ca trebuie, 22 de metri cubi.
Vine la 10 pompa, zice nenea de la betoane.
Pina vine trebuie sa curatam un pic frunzele uscate care au cazut pe casa. Ne grabim, curatam cu furtunul de apa cat se poate, apoi cu mina ghemotoacele de frunze strinse cu furtunul printre fiarele cu care se armeaza placa. Cu ocazia asta capat niste zgarieturi frumusele, fiindca mainile mele aratau prea banal de cand nu ma mai zgariase nici pisica. Acum sunt „interesante” din nou.
La 10 telefon, vine la 11 pompa. Pompa e chestia aia care toarna betonul sus. Uite asta:

Ok, mai avem timp, verificam sa fie mustatile si stalpisorii drepti, calaretii legati, sa nu fie gauri in cofraj, sa fie popii bine aliniati (ce terminologie stiu? santierist ma face mama!). Pina la 11 totul e ok, mesterul inca mai leaga la calareti. Bine ca a avut vreme.
La 11 telefon, intr-un sfert de ora vine pompa.
La 11:30 eu si mama mergem la Tanti Anica sa ne dea struguri. Buni strugurii. Tanti Anica e viitoarea mea vecina.
La 12 vine pompa. Si cele 3 cife de beton.
Incepem turnarea, totul decurge minunat.
Dupa ce se termina doua cife ridic (metaforic vorbind, ca fizic nu pot, fir-ar sa fie!) o sprinceana: ajunge ultima cifa?
Dupa ce se termina si a treia cifa e deja clar: nu ajunge!
Ne mai trebuie un pic. Un pic e ceva relativ. Pina-ntr-un metru cub. Un metru cub e o gramada de beton, dar totusi putin, relativ la dimensiunile unei cife.
Un metru cub nu se poate comanda, fiindca nu-ti aduce nimeni. Mai ales simbata la 1. Ce facem?
In primul rind golim pompa si urcam tot ce a ramas cu galetile.
Chinuitor, si pe deasupra n-am nici poze de la momentul asta fiindca nimeni n-avea chef sa faca. Nici timp: mama incarca galeti, tata le transporta, eu – cocotata sus pe casa – le descarcam.
Noroc cu vremea. Grozava pentru noi: nici ploaie, nici soare. Nor, cu cateva picaturi ocazional, cat sa nu se intareasca betonul prea repede.
In timpul asta mesterul intindea placa si mai tragea din betonul turnat prea gros, spre locul unde lipsea. Se vede coltul gol? Stinga in plan apropiat.

La un moment dat s-a terminat si betonul ramas din pompa, si surplusul din alte parti ale placii, si am ramas cu o singura solutie: facem beton!
Tata trimis dupa saci de ciment.
Mama se cocoata sus pe casa, eu cobor si fac cateva poze. (Aveam o singura pereche de cizme de cauciuc in familie, marimea 38, deci faceam cu schimbul.:))
E deja ora 3.
Vine tata, ne apucam de facut ciment – cu ocazia asta am invatat reteta. Stiu cate lopeti de nisip si pietris si ciment, ba chiar stiu si din ochi cata apa intra.
Caram din nou cu galetile pina sus pe casa. De data asta e implicata si o roaba. Se face 5.
Ne mai trebuie ciment.
Repetam operatiunea „tata, du-te si ia doi saci”.
Continuam pina la epuizare totala.
E ora 7 si un pic.
Ne semnam pe betonul inca moale. Am uitat sa-mi fac stea ca pe Hollywood Boulevard.
Am terminat.
Culmea, am reusit! Si suntem inca in viata!

Ne retragem, ducem mesterul la maxi taxi, eu ajung acasa, direct in cada, iar ai mei, dupa o curatire rapida, se duc la un botez.
Incheiere glorioasa de zi magnifica.
Ca sa citez un clasic in viata, si anume Marian faiantarul, „de ce nu mi-am citit eu horoscopu’ azi, ca stateam acasa!!”

Mai multe poze de la turnare si de a doua zi, de la udatul placii si udatul ierbii (apropo, a rasarit iarba! sunt tare mindra de ea), aici, pe photobucket.