Matusii mele Livia

*nota: articol total cretin si contraindicat inainte de culcare. cred ca e cel mai incoerent articol pe care l-am scris vreodata… desi n-as pune pariu 😀
**nota 2: acest articol trebuie citit dimineata dupa cafea si/sau micul dejun, fiindca e necesara o minte odihnita pentru a-l parcurge.

„mele” e un cuvant ciudat, nu-i asa? Sau poate e doar ora de vina, la 12 fara 16 minute unele cuvinte suna ciudat. E o ora propice pentru asa ceva. Dar tot nu il las in pace, „mele” e prea aiurea. Rimeaza cu Pele. Ce cauta cuvantul asta in vocabular? Si ce cauta in titlul articolului meu? („meu”, a se observa, suna absolut natural, nu-i asa? Doar la feminin dativ ajunge sa ma sacaie. Dativ e atunci cand intrebi „cui?” nu? N-am mai facut gramatica din clasa a 8-a, sa-mi fie cu iertare daca gresesc…)

Dar stiu de ce e in titlu! (adica sa termin cu parantezele prea lungi, scurte si dese or fi mai bune?) (imi plac parantezele, se observa? :P) Fiindca daca as fi scris „matusii mea Livia” n-ar fi fost corect. Nu mai erau acordate. Deci nu scap de „mele” oricum, asa ca ar trebui sa ma fac ca nu-l observ si sa trec mai departe, ca am scris deja doua paragrafe despre un singur cuvant. Banuiesc ca va intrebati ce e cu celelalte doua cuvinte din titlul articolului. (Sper doar ca nu vreti sa cititi si articolul in sine, fiindca ar fi prea mult! Mi-e teama ca, in ritmul asta, as ajunge sa scriu un roman in trei volume! Cine a mai auzit, doua paragrafe doar fiindca nu-mi place cum suna un cuvintel din titlu! Sunt imposibila, asa-i. Avea Geo un motiv cand ma numea „sperietoare lexicala”.)

Revenind la matusa Livia, in caz ca nu v-am plictisit, am aflat acum o vreme (mi-a zis mama) ca imi citeste blogul, si mi-am propus de mult sa ii scriu ceva, numai ca am tot uitat. Apropo, recent am aflat de mai multe persoane cunoscute care-mi citesc blogul ocazional, si am ramas surprinsa. Pina acum eram de capul meu si puteam sa fac ce vreau pe blog. Damn! A trecut timpul ala! Acum trebuie sa am grija ce scriu, ca am cititori. Ha! M-am surprins, iar divaghez de la subiect! Bine ca mi-am dat seama la timp, imi dau un avertisment. Data viitoare imi dau si amenda! (Daca as tine minte care e subiectul ar fi mai usor) Am memoria scurta… Dar sunt si avantaje aici, ca pina ajung la „data viitoare” uit ca trebuie sa imi dau amenda si primesc doar avertisment, din nou. 😀 Hihi, am pacalit sistemul!

Aaa… ce spuneam?

A, da, de Livia. Livia imi citeste blogul. Presupun ca inca il mai citeste, n-am de unde sa stiu, asa ca am numit articolul tocmai ca sa vad, poate imi lasa vreun comentariu… Vreti sa ma intrebati cine e Livia, nu-i asa? Vad privirile intrebatoare si parca nu va vine sa intrebati ca doar am zis clar si de la inceput ca e matusa mea. Cel putin asa am dedus eu, stand si gandind gradele de rudenie. Treaba e ca am familie numeroasa si nu o prea cunosc. Parintii mei au fost produsi in editie limitata, n-au frati, insa au veri. Si verii lor imi sunt unchi si matusi, nu-i asa? Insa oricat as incerca sa-mi aduc aminte (si va ziceam ca stau prost cu memoria oricum, nu?) nu reusesc sa-mi dau seama daca am vazut-o vreodata pe Livia. Inclin sa cred ca nu, dar daca ma insel astept comentariu. Presupun ca as fi putut-o intreba pe mama, doar ca e tarziu si probabil doarme. Nu mai bine scriu eu un articol pe blog si vad ce se intimpla? 🙂 Poate – cine stie? – ajung sa-mi cunosc o matusa! 😀

Asa-i ca ar fi frumos? De fapt, as risca o intrebare… hmm… sa-mi fac curaj…

Mai e cineva din familia mea pe aici? Poate punem de-o reuniune de familie! 😀

Sau poate nu… Cate rude si neamuri ar putea sta ascunse la mine pe blog, sa fim seriosi! Iar incep sa caut cocostarci pe sub cuvinte? Nu-ntelegeti ce spun? Nu conteaza, oricum coerenta am pierdut-o pe undeva… sau au ciugulit-o cocostarcii? Era ceva intr-un articol vechi pe care l-am uitat. Nu mai stiu ce cautam pe sub cuvintele din blog si ce legatura aveau cocostarcii cu asta. Trebuie sa recitesc. Un moment va rog, sa dau un Search la mine pe blog, ca deja m-am facut curioasa.

Aha! Am gasit! Am citit trei articole dar am gasit! Cautam cocostarci sub cuvinte intr-un comentariu de la articolul asta. Fantastic! Deci nu stau chiar asa de rau cu memoria! Am sanse oare sa-mi amintesc unde am pus cartile pe care i le cumparasem lui Umf craciunul trecut? Le-am pus „bine”, desigur, si nu le mai gasesc de atunci… Le-am cautat o gramada. Nimic! Craciunul asta trebuie sa-i iau ceva mai voluminos, ca sa nu-l pot ascunde la fel de bine.

Mai e ceva vreme pina la craciun. Dar deja m-am gandit ca as vrea un trepied pentru camera foto. Pina in decembrie o sa-mi vina si alte idei, asa ca trebuie sa incep sa notez, sa nu uit ceva. De fapt…

Va las, pina n-adorm, ma duc sa incep scrisoarea catre Mosul de pe acum, sa am timp sa adaug tot… 😀

PS: presimt ca daca Livia chiar imi citeste blogul va ajunge la concluzia ca are o ruda tare nesanatoasa, mai ales dupa articolul asta… eh, asta e, asa fac eu impresie buna de la inceput 😛