„Spargatorul”

E a doua oara in ultimele 4-5 zile cand visez ca incearca cineva sa-mi descuie usa si sa intre in casa, in timp ce eu nu reusesc sa montez telefonul mobil si sa sun la politie. Imi e total necunoscut de ce telefonul meu e demontat, sau de ce nu incerc de pe telefonul fix, dar cert e ca nu reusesc sa sun si ca, spre deosebire de intimplarea reala pe care visul asta o reproduce in linii mari, cineva chiar intra in casa, moment in care eu ma trezesc.

Eu nu prea visez urit. Adica nici nu-mi aduc aminte de cand n-am mai visat urit, si cum n-am nici vreun stres major, nici evenimente naspa, presupun ca de vina e dormitul singura, deci pina la urma umf e vinovat ca nu vine odata acasa, sa pot dormi si eu bine.

Intimplarea s-a petrecut acum vreo 3-4 ani si acum e deja cumva amuzanta, desi atunci a fost destul de ciudata. Nu stiu de ce m-a apucat visatul acum despre ea. Stiu ca am povestit-o pe undeva atunci, dar pe vremea aia nu aveam blog, asa ca nu cred ca v-am zis de acea frumoasa noapte de primavara sau ce anotimp o fi fost, cand cineva a incercat sa intre peste noi in garsoniera. 🙂

Era pe la 3-4 dimineata si dintr-un motiv sau altul eu nu puteam sa dorm. Mi s-a parut ca aud o cheie in iala, si am ciulit urechile. Chiar se auzea ceva, nu visam. M-am dus in virful picioarelor pina la usa si m-am uitat prin vizor: cineva, aplecat in dreptul broastei, incerca sa bage o cheie (sau bine, ce facea el acolo, asa se auzea). Mintea mea incepe sa se loveasca de pereti – ce fac acum? E un moment din ala in care pur si simplu ramai blocat. Pina la urma totusi am reusit sa leg un gand, si zic, ok, aprind lumina si fac zgomot, ca sa vada ca e cineva acasa. Si am purces la apasat intrerupatorul si pocnit usa de la baie, apoi am bagat ochiul la loc pe vizor. Constiincios, omul umbla in continuare la cheie.

Ok, acum ce fac, zice vocea mea interioara care-si capatase in sfarsit glasul inapoi dupa blocajul ‘telectual. Hai sa-l trezesc pe Umf. (Nu il chema Umf pe atunci, ca il cheama Umf numai de cand am blog, ca sa ii zic cumva aici, dar tot de Umf e vorba, ca sa nu existe confuzii, ca-l fac de ris in continuare, ca doarme de poti taia lemne pe el). Ok, ma duc la el si ii zic suav „Umf, trezeste-te!”. Ei as! Nimic. „Trezeste-te”, il zgaltai pe Umf, ascultand la usa. Nici un rezultat. Ok, ridic vocea un pic, ca de, ala de usa insista, nu puteam sa nu insist si eu, dar tot nimic. Nu se trezeste. Mai am cateva incercari esuate de zgaltait si tras si zbierat la el, dar fara sa il deranjez catusi de putin.

Atunci am alt moment de blocaj: acuma ce fac, ca nu se trezeste? Dar vocea interioara nu se da batuta; mai incerc. Asa ca ma urc in pat si incep sa-l imping cu picioarele pe Umf. Poate cazand o sa se trezeasca. Nu zic ca era usor, dar alta solutie n-aveam. Pina sa ajunga pe podea s-a trezit, totusi, bulversat, si m-a intrebat foarte uimit ce-am cu el de-l imping? E cineva la usa. M-a privit intrebator, in stilul „asa, si ce daca?”. Nu ma exprimasem bine. E cineva la usa si incearca sa intre in casa.

Cred ca la un moment dat a inteles mai repede starea mea decat ce ii ziceam, ca s-a dus la usa sa vada ce e, in timp ce eu cautam telefonul sa sun la politie. De ce n-am luat pur si simplu telefonul fix nu stiu, dar eu cautam mobilul meu care era stins. I-am dat drumul si am sunat la 112. A raspuns o tanti, i-am zis pe scurt situatia si adresa si m-a transferat la politie.

La 3-4 dimineata probabil politistul dormea, ca in receptor am auzit un mormait lugubru si am tacut. Cand s-a repetat mi s-a parut ca-l inteleg. Cred ca a zis „alo”. I-am zis si lui cine sunt, unde stau si care-i problema mea. M-a intrebat daca sunt singura, i-am zis ca nu, a mormait ceva absolut imposibil de inteles si a inchis. Am ramas cu telefonul in mina si privind in gol. „Ce-a ziiiis…?”

Am sunat din nou la 112. Ma scuzati, sunt tot eu de acum 3 minute, imi dati va rog din nou la poltie, ca n-am inteles ce-a zis. O fi facut ochii mari tanti, o fi inteles disperarea din glasul meu, nu stiu, dar mi-a dat la politist din nou. Tot eu sunt. Ce-ati zis adineauri? Ca trimit echipa, domnisoara. A, multumesc. Cand… A inchis din nou. Lasa, astept si vad eu cand vine echipa. Trec vreo 5 minute.

Il sun si pe tata. Discutie scurta de genul: – alo, mama? – mmmbmb… – da-mi-l pe tata. tata? – mmmbda? – e unul la mine la usa si incearca sa intre in casa. – cum adica? – nu stiu, se chinuie sa desfaca yala. – bine, vin acuma. Asta a fost tot.

Intre timp ne uitam unul la celalalt, eu la umf si umf la mine. Ce facem, si ce vrea asta de la viata noastra? De ce vrea sa intre peste noi desi stie ca suntem aici? Cu ochiul pe vizor cand el cand eu, vedem ca omul pleaca. Ia liftul si se duce la parter. S-o fi saturat? O fi auzit ca am sunat la politie? A plecat? Se intoarce, tot cu liftul. Isi ia avint de la usa liftului si cu viteza vine si trage un picior la usa.

ZBANG!!

Ok, nu mai e timp de privit unul la altul, umf se impinge in usa, eu sun din nou la 112, omul de la usa se tine serios de treaba. Adica se da doi-trei pasi in spate si ZBANG! alt picior in usa.

Eu la tanti 112: tot eu sunt, imi dati va rog din nou la politie, ca acum incearca sa sparga usa cu picioarele. In timpul asta se tot auzea ZBANG! ZDRUM! ZBANG! Umf tinea usa. Usa, ca in reclama dry wetter taft sau cum ii zice, rezista. Vint, ploaie, soare, lovita cu picioarele, usa rezista. Il anunt pe politist ca n-a ajuns echipajul si ca nebunul incearca sa sparga usa. Inca vreo 10 minute se scurg si omul mai coboara odata pina la parter si se intoarce. Poate nu avea destul avint. Avea nevoie sa urce 4 etaje cu liftul si apoi sa dea in usa.

Mai se arunca in usa de vreo doua ori, apoi coboara pe scari. Atunci apare si dubita politiei jos. Eu eram cu ochii pe balcon, asa ca ii zic lui Umf ca a venit politia, suna la interfon, le deschid, dupa care ne punem pe asteptat. Si asteptam, asteptam, dupa care vad dubita politiei plecand.

A…. si… noi ce facem, mai tinem de usa, sau nu?

Cam pe atunci apar si ai mei in fata blocului. Heh! Hai sa mai sunam o data la 112, sa ni-l dea pe ala de l-am trezit la telefon, ca poate ne spune si noua ce s-a intimplat. Sun iar. Doamna de la 112 ma intreaba: n-au venit inca? Ba nu doamna, au venit, dar au si plecat, si vreau sa stiu si eu ce s-a intimplat, ca la mine n-au ajuns. Mi-l da iar pe operatorul politiei la telefon. Alo, domnu’, pai cum domle, a venit echipajul si a plecat fara sa verifice macar ca sunt bine sanatoasa? Sa imi zica daca l-au prins pe ala de incerca sa-mi sparga usa sau nu? A, pai era vecinul dumneavoastra de dedesubt, imi zice aceeasi voce morocanoasa, desi ceva mai coerenta acum. Era beat si a gresit etajul. De 3 ori?!!! Si daca muream aci, nici macar nu i-a interesat pe politistii de au venit? Nici n-au ajuns la etajul meu. E, pai l-au bagat in casa pe vecin, au rezolvat situatia. Na, ce sa mai zic? M-a lasat paf.

Cam pe atunci au ajuns si ai mei la usa, dupa ce verificasera fiecare colt si ghena de gunoi de la fiecare etaj, sa nu se ascunda „spargatorul” acolo. Spargatorul era probabil fericit ca intrase in casa si banuiesc ca deja dormea dus. A dracului usa, ce nu s-a deschis ea 20 de minute sau cat o fi incercat el!  Noua ba ne venea sa ridem, ba aveam draci, ba eram relaxati si fericiti. Nici nu stii cum sa te simti dupa o intimplare de-asta.

Oricum, pina am stat sa povestim, pina au plecat parintii mei inapoi acasa, s-a facut 5 dimineata si rasarea soarele. SI cu atita incarcatura nervoasa, cine mai putea dormi? Am stat pe balcon sa bem o cafea si sa vedem rasaritul. Totul s-a terminat in felul asta cu o dimineata romantica. 🙂 Si a ramas ca intimplare amuzanta de povestit pe la prieteni care se intreaba daca e pe bune sau ai citit prin vreo carte toata chestia asta? Nu, zau, chiar asa s-a intimplat!

Vecinul s-a mutat de mult, acum stau altii dedesubt, pe care-i chinuie pixica mea trantind in miez de noapte o telecomanda sau un telefon pe podea. Nici n-am mai avut alte probleme… Asa ca de ce am ajuns sa visez eu acum despre asta?

Anunțuri

5 Comments »

  1. 1
    sofia Says:

    Nu ma ucide, dar cred ca ai mai scris asta pe blog!
    De povestit stiu ca mi-ai povestit, dar parca ai si scris!

  2. 2
    sofia Says:

    vreau tort! Sper ca-mi pastrezi!

  3. 3
    Gabitza Says:

    Cred ca am mai citit si eu chestia asta, dar nu mai stiu daca pe blog sau pe un forum. Amuzant, asa citit, nefiind direct la fata locului 🙂
    Dar sa luati o tigaie, un facalet in mana, ceva, si sa deschideti, sau sa strigati la nenea ala sa plece de la usa nu v-ati gandit atunci?

  4. 4
    teribilisimo Says:

    Pe forum sigur am scris atunci, nu mai stiu daca si pe blog, se poate, n-am cautat in urma. 😀

    Nu ne-a venit ideea atunci sa iesim cu ceva la el, ca daca am vazut ca nu pleaca dupa ce facem zgomot, am zis ca e un pic dereglat si mai bine asteptam politia. Nu ne-a trecut prin minte ca ar fi beat, si nici ca ar fi putut gresi etajul de cateva ori la rind 😀 Dar dupa chestia asta ne-am luat o bita de baseball, sa o avem in hol 😀

  5. […] doua nopti am visat unul din rarele mele vise neplacute, similar-repetitive si aiurea, legat de incidentul cu “spargatorul“. Iar auzeam pe cineva la usa, voia sa intre, iar ma duc sa vad ce e, cine e, usa incuiata […]


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: