Catelul a facut un an

A fost ziua lui Cedric, lunea asta. A facut catzelul un an. Acum vreo 11 luni, cand ne-am vazut prima data, eu si cu Cedric, eu eram ca de obicei, un om nici prea mare nici prea mic, iar el era un botz de catzel. Mai mic decat pisica. Si nici pisica nu era mare pe vremea aia. Abia avea juma’ de an ea. Acum in schimb, eu am ramas la fel, Pixica n-a crescut prea mult nici pe latime, nici pe lungime nici pe inaltime, insa juniorul s-a facut asa de mare ca nu-l mai recunosti. E de vreo 40-50 de ori mai mare in greutate, si aproape la fel si in dimensiuni, parte importanta din dimensiunile astea fiind formata din muschi si dintzi. 😀 (o sa fac o poza, zilele astea, sa vi-l arat asa mare)

Ultima data cand am fost la el (luni n-am ajuns, de ziua lui, dar trec in weekend sa-l scot la un suc, ceva…) am iesit la plimbare prin padure si in primele 30 de secunde dupa ce am iesit pe poarta eram pe jos, tarash de lesa. Entuziasmat nevoie mare, Cedric nu se gandea ca mai sunt si eu agatzata de lesa aia; el sarea, tragea, se alerga cu Zuza (Zuza e catzelul catzelului nostru; ca sa intzelegeti: noi nu avem doi catzei, noi avem unul, iar catzelul are si el un catzel). Asa deci, si prin urmare, dupa miscari dificil de explicat in care juniorul a luat prin invaluire cei doi catzei care-si fac veacul pe la noi prin fatza portzii si a sarit peste Zuza, dupa care s-a smucit in fatza cu mine agatzata de lesa lui, am executat o semi-intoarcere sa nu calc pe zuza si am plonjat direct pe burta. Fleoshc. Fleoshc si nu zdranc pentru ca am cazut pe moale: pe jos era noroi. Din fericire am reusit sa nu cad nici pe Zuza nici pe vreunul din ceilalti doi catei de la poarta. Cand creierul meu a reusit sa rationeze un pic situatia am dat drumul si la lesa, dar era cam tarziu. 🙂 Deja eram la orizontala.

Si ziceam ca e ziua lu’ musiu’ asta musculos si dintzos si negru si blanos, si ar trebui sa-i iau un cadou. Dar ce cadou sa-i iau eu lui? Ce isi doreste un catel de un an, stie cineva? E tare dificil sa gasesti ceva care chiar sa-l intereseze. Nu citeste carti, nu se uita la filme, nu poarta haine… dar ii place sa se joace. Numai ca si asta e o problema. E ca la bebelusi, stiti, cand stai trei zile sa le alegi un cadou si cand in sfarsit te hotarasti si le iei jucaria, le duci cadoul si constati ca lor le place hartia de ambalaj fiindca fosneste si o pot rupe cu dintzii. Cam asa e si la catzei. Si la pisici de altfel.

Uite donsuara Pixica Mitzescu, paregzampl, este cazul clasic de fenomen felin care prefera orice altceva decat jucaria ei. I-am luat acum vreo saptamina un mic paianjen pufos agatzat de un elastic subtire. Ideea generala a producatorului jucariei ar fi ca jucaria este paianjenul. Eu cand i-am luat-o stiam mai bine insa, fiindca pixica prefera atzele si snururile, si banuiam ca o va incanta elasticul. Care-i problema? Pai a ignorat complet jucaria si eforturile mele de a i-o fatzai prin fatza si a fost total absorbita de peria verde de wc ambalata in plastic pe care o cumparasem pentru cu totul alte scopuri (evidente de altfel, din numele obiectului). I-a dat ture, a ros plasticul, si-a infipt ghearele, si in tot timpul asta eu ii aratam cum se poate juca cu paianjenului cu atza. N-a interesat-o deloc. Mai apoi a inceput sa roada cutia de carton de la cele doua kile jumate de carti cumparate de mine. (asa cumpar mai nou, carti la kilogram 🙂 )

Asa ca inca sunt nehotarita… ce sa-i iau lui Cedric de ziua lui?

Anunțuri

3 Comments »

  1. 1
    nlive Says:

    catelul si catelul catelului ar fi foarte fericiti daca te-ai duce sa te joci cu ei,sa ii plimbi, sa ii mangai, sau mai bine incearca o minge care sa reziste mai mult de 3 secunde. poate reusesti

  2. 2
    nlive Says:

    sau ai putea sa il duci pe florin , cadou, pentru o zi?
    sa ii lasi pe ei, ca baietii?
    sa alerge prin padure amandoi dupa caprioare?
    e un cadou inedit, lui Cedric cred ca i-ar placea si sunt sigura ca Florin ar fi incantat

  3. 3
    teribilisimo Says:

    Din pacate nici n-am ajuns sa vad catzelul weekendul asta. Am fost la botez si la bucuresti, asa ca ramine pe alta data plimbatul cateilor si alergatul dupa caprioare. 🙂


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: