À Paris

Je vais voir le moulin d’la Place Blanche,
Le tabac et le bistro du coin,
J’aurai l’voir la prochaine Dimanche
Avec mon homme, mon ami, mon copain.

Da, banuiesc ca va intrebati cum stau cu sanatatea mentala in momentul asta. M-am apucat sa parafrazez cantece de Frehel. (la mine in cap versurile de mai sus nu se aud decat pe fundal muzical de mars – ta-tatam, ta-tatam, ta-ta-taaa-ta – nu garantez ca asta era melodia, dar parca…)

Hihi, habar n-aveati ca e un cantec, cu atit mai putin cine e Frehel, nu? Ok, cantecul e veeeechi, de cand era bunica fata, deci inteleg daca nu-l stiti. Eu am melodia pe niste casete vechi, cu clasicii muzicii franceze, asa ca nu o puteti asculta decat daca veniti pe la mine si daca mai gasesc caseta. 🙂 Cred ca sunt cel putin 6-7 ani de cand n-am mai ascultat-o. Sigur e pe undeva, totusi…

Nici YouTube nu-l stie, asa ca nu va pot da decat link la cuvinte, sa le vedeti si voi, ca exista, nu-s nebuna. http://fr.lyrics-copy.com/frehel/ou-est-il-donc.htm vedeti refrenul – pe ala l-am parafrazat sa se potriveasca situatiei.

Cine nu stie franceza sa ridice mina. Pai e frumos? Eu ma chinui aici sa va vorbesc in versuri, sa gasesc cantece, sa va spun ce mare bucurie ma cuprinde, si voi nu stiti franceza?! IN-GRO-ZI-TOR!!

Cine stie franceza deja s-a prins ca ziceam ca ma duc sa vaz diverse locuri duminica viitoare, cu umfu’ meu. Alea diverse locuri se gasesc toate la Paris. Bine, eu ma duc simbata, dar cantecul era cu duminica si chiar rimeaza, asa ca nu puteam sa-l schimb. Duminica in schimb este o zi foaaaarte importanta. Sa va spun de ce.

Stiti ca va scriam despre vise si impliniri, si ca urmeaza sa-mi indeplinesc unul acum, la inceput de an? Ei bine, intotdeauna am visat ca se va inventa masina timpului si voi putea sa ma intorc in timp sa aflu marile intrebari care au framintat intotdeauna omenirea: daca Barba Albastra avea barba chiar albastra, daca Diogene chiar traia intr-un butoi, sau daca vorba „sa-ti fie frica si de umbra ta” vine de la Bucefal, calul lui Alexandru cel mare. Dar cum fiecare are pasaricile lui, ei bine eu, in primul si in primul rind, inainte de rezolvarea acestor mari mistere, m-as fi dus sa o ascult pe Edith Piaf cantand. La Olympia, sala ei favorita, sau oriunde altundeva, sa stau intr-un colt si sa imi umplu sufletul de muzica.

Nu va impacientati, masina timpului nu s-a inventat. Inca.

Dar ma voi duce, totusi, s-o vad pe Edith Piaf cantand. La Olympia. Duminica viitoare.

Nu e vorba de vreo tehnica moderna de holograme, de proiectie de filme sau de cine stie ce tehnologie de ultima ora, si nici nu mi-am pierdut mintile de tot. E pur si simplu vorba de un concert si o farima de imaginatie. Concertul e sustinut de Jil Aigrot, care interpreteaza pe scena si in film, cantecele lui Edith Piaf. Farima de imaginatie imi apartine, si e nevoie doar de o farima pentru a o vedea pe Edith pe scena cand ma voi duce la concert, in locul lui Jil Aigrot.

Asa ca weekendul viitor voi atinge o stea din universul meu. 😀 Poate ca nu are aceeasi magnitudine pentru restul omenirii ca primul pas pe luna, dar pentru mine numai gandul ca ajung la Paris, sa o vad pe Edith Piaf cantand, ma face sa plutesc pe nori de vreo luna incoace.

O zi jumate la Paris, cu Umf, plus un concert de vis. Cred ca am sa calc doar pe nori si pe curcubee inca multa vreme de-acum inainte. 🙂

Anunțuri

1 Comment »

  1. 1
    Roxana Says:

    Mais c’est magnifique… Felicitations! (sper ca asa se zice felicitari, ca tare imi suna a furculitions…)


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: