O viata de om

Poze vechi si amintiri. Degete nesigure si imbatranite mangaie pozele si isi aduc aminte. Era o vreme cand erau tineri, vai, cat e de atunci…

Povesti despre Bucurestiul de odinioara, despre nunta printesei, despre camera mica unde stateau cand s-au luat, despre calestile cu cai ce se plimbau pe strazile pietruite. Era a treia casa de pe strada, la sosea, iar noi stateam la etaj. S-a darimat de atunci, s-a mutat strada, s-a largit… Acolo am nascut-o pe fetita noastra. Tata-su, sotul meu, era croitor si a lucrat si pentru … inainte de razboi, atunci. La cateva case de noi statea Zelea Codreanu. Ai auzit de el? Era legionar. Imi aduc aminte cand avea garda la poarta – nu avea voie sa iasa, era in arest. Asta dupa ce legionarii devastasera tot prin Bucuresti. Erau vremuri tulburi, cu razboiul, cu toate, dar eram tineri…

A fost un razboi… Au fost chiar doua… au trecut. Din 1911 incoace s-au schimbat atatea lucruri… Ne-au condus 4 regi, un maresal, dictatori comunisti, plus presedinti democratici-post-comunisti. Granitele tarii s-au schimbat de cateva ori, in cele doua razboaie si dupa, calestile au murit, la fel si tramvaiul cu cai… Da, era si ala pe vremea cand erau tineri. Bucurestiul s-a marit de vreo 4-5 ori pe cat era atunci. S-a darimat, s-a construit, s-a mutat, s-a extins, s-a innoit, s-a schimbat, s-a demodat, a revenit la moda si s-a demodat din nou… Fetita ei s-a facut mare, a facut copii, care au facut si ei copii, acum si ea e batrana. Cum trece vremea… Si pozele astea cate amintiri… Sotul ei a murit acum multa vreme. Cu multa vreme inainte sa ma nasc eu, dar atatea lucruri s-au petrecut cu si mai multa vreme inainte sa ma nasc eu. Atatea lucruri care mie imi par istorie indepartata ei ii sunt amintiri.

Cand mi-a spus ca a mers cu tramvaiul cu cai am ras, pentru ca eu credeam ca rade de mine. Contemporana cu tramvaiul cu cai?! hehe… Da, contemporana cu tramvaiul cu cai. Si cu charleston si swing… S-a nascut pe vremea cand n-aveau drept de vot decat cei cu avere. Adica erau mosieri…? Erau… Si eu m-am nascut la tara, mergeam la hora.. Apoi am plecat la Bucuresti.. Aveam 15 ani. Ehe, cat a trecut de atunci… O viata de om.

 

 

Am scris asta acum mult timp, cativa ani, nu mai stiu unde si cand, dar tineam minte ca am scris-o si am cautat-o. Era salvata intre documentele vechi. Matusa mea despre care vorbeam a murit. Avea 97 de ani. Imi era draga. O sa-i simt lipsa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: