Scooby Doo si Stafia Sobolanului

Sa va spun o poveste cu doi oameni, un catel si un personaj pe cat de misterios pe atit de inspaimintator. Datorita unor vagi asemanari si pentru a nu dezvalui numele protagonistilor, ii vom numi Shaggy, Velma, Scooby (aka Scubi) si Stafia Sobolanului.

Shaggy se plimba linistit prin curte cand deodata „Zoinks!” vede in iarba un individ roscat si dubios care nu se misca. Presupunind ca personajul ar fi pus pe rele se catzara pe un stilp de la prispa si o cheama repede pe Velma in ajutor: „Velma, Velma, vino repede, Stafia Sobolanului Roscat e aici! Vino repede!”. Individul nimic. Se preface ca nu-l aude, sau doarme de-a binelea?

Velma se apropie privind intrigata peste ochelari. Cauta un indiciu dar nu gaseste nimic, asa ca nu poate spune daca, deghizat in sobolan, este Mr Mupples, proprietarul magazinului de sucuri care voia sa sperie competitia, sau The Amazing Jimminy, trapezistul ramas fara slujba si in cautarea razbunarii. Si nici nu-i vine sa se duca prea aproape fiindca ii este frica de sobolani. Parca totusi nu seamana cu un sobolan… Prea e roscat si rotund. Parca vede ca e Miss Larousse, profesoara de franceza care -cine stie!- vrea sa caute Comoara din Balta Namoloasa. Si daca totusi … daca e un sobolan?

Vedeai cum ochisorii Velmei se miscau de la stinga la dreapta si inapoi in spatele ochelarilor in timp ce cauta solutia optima, cand deodata: „Jinkies! Am gasit! Scubi poate sa verifice. Scubi! Scubi!”

Scubi vine tzopaind. Se pare ca tocmai mincase vreun Scooby-Snack – prea era voios. Cand o vede pe Velma gesticulind crede ca vrea sa se joace (aici iesiti un pic din caracter, fiindca Scooby adevarat nu are 7 luni si nu are chef de joaca mereu, si pe deasupra si pricepe ce-i spui, spre deosebire de personajul de fata). Incepe Scubi sa sara in jurul Velmei si sa latre. „Te joci cu mine? Te joci cu mine? Ham-ham! Hai sa ne jucam! Mai da tu din mina ca eu incerc s-o prind cu dintii!”

„Nu, scubi, nu, lasa mina mea! Uite Stafia Sobolanului, uite! Cred ca doarme, ia vezi tu, asa e? Ce face? Tu esti un caine curajos.”

„Ham-ham, ne jucam? Ne jucam? Ce faci cu mina intinsa?”

„Iti arat sobolanul, caine prost!!!! Uite-l! Sta nemiscat dar mi-e frica sa ma duc linga el sa vad daca doarme sau nu, du-te tu!”

„Hai, hai, alearga cu mine, uite fac ture in jurul tau! Ham-ham!”

„Grrrr! Scubi, dragule, nu ne jucam! Nu! Jos!”

„Aaaa… ia uite! Ala nu e ursuletul meu maro de plus in iarba! Ce face acolo? Ia sa ma duc sa-l salut, poate el se joaca cu mine, ca Velma e ciudata rau azi.”

Si Velma si Shaggy rasufla usurati cand vad ca [in sfarsit] Scubi si-a inteles misiunea si se apropie tiptil de Stafia Sobolanului adormit. Ce curajos e Scubi! Cum intimpina el necunoscutul, pericolul! In sir indian, cu Scubi in fata, gashca prinde curaj si se apropie cu pasi mici de misteriosul personaj nemiscat. Chiar si Shaggy se daduse jos de pe stilpul prispei si era in spatele Velmei.

Scubi ajunge la Stafia Sobolanului si cu un curaj de nedescris se apleaca sa-l miroasa pentru a deconspira cine se ascunde in spatele mastii. „Trebuie sa fie o masca”, isi spune Velma in gand, „Cum ar putea fi un sobolan adevarat? Sobolanii nu dorm in iarba! O sa vedem in sfarsit cine e!”

„Hmm… miroase ciudat ursuletul. Oare e bolnav? Ia sa-i luam temperatura…”  pune nasul lui umed pe blana roscata din iarba.

Scubi atinge cu nasul Stafia Sobolanului amenintator, asteptindu-se sa fie jucaria lui de plush. Sobolanul se trezeste cu un monstru de caine adulmecandu-l si, speriat, scoate un chitzait ingrozit.

Speriat de jucaria transformata in chestie chitzaitoare care se si misca, Scubi schelalaie si face un salt artistic inapoi nimerind aproape in bratele Velmei care era la doi metri in spatele lui. Demn de acrobatii de circ!

Shaggy o ia la sanatoasa. La fel si sobolanul, trezit acum din somnul linistit de dupaamiaza.

Scubi se ridica de pe Velma si incearca sa-si recupereze din mindria ranita alergind dupa sobolan, dar fara nici un succes.

Velma concluzioneaza dezamagita: …era chiar un sobolan! roscat!

 

[nota povestitoarei: aceste evenimente chiar s-au intimplat (zau!), dar pentru a pastra ascunsa identitatea participantilor am schimbat numele lor cu unele imaginare – cu o singura exceptie: sobolanul chiar era un sobolan si chiar dormea… (presupun, fiindca n-a avut nimeni ocazia sa-l intrebe ce facea el in iarba)]

Anunțuri

3 Comments »

  1. 1
    Alex Says:

    certific ca e adevarata..eu am avut parte si de povestirea fara cenzura:d

  2. 2
    oana Says:

    ce caine curajos are familia Umf!!!!
    sau am inteles eu gresit? 😉

  3. 3
    teribilisimo Says:

    n-ai inteles gresit, e foarte curajos 😛

    nu era vorba de noi 🙂 vorbesc de personajele umane. catelul este insa… in familie, ca sa zic asa. nu chiar al nostru, dar pe aproape.


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: