trei pasi mici pentru om…

Trei salturi pentru mine 🙂

In ultimul timp s-au ingramadit multe intamplari, evenimente, programari si detalii marunte in viata mea, dar trei s-au diferentiat de celelalte, ca fiind deosebite si importante. Pe langa coafuri, invitatii, machiaje, torturi, meniuri, cursuri de dans, rochii, pantofi, costume, jartiere, diademe si multe alte nebunii, pe langa nuntile prietenilor, iesirile cu parintii, zapaceniile pisicii si un milion de alte lucruri, sunt trei hopuri care au fost marcate in vietile noastre.

Unul este momentul cand eu si umf ne-am cumparat prima sticla de rom cu intentia de a o deschide. 🙂 Ca sa intelegeti mai bine, nici eu nici umf nu depasim 3 pahare de orice alcoolic pe an. 😀 Noi suntem aia care, daca am deschis o sticla de vin cand a venit cineva pe la noi, peste o luna inca ne uitam la sticla aia deschisa din frigider si ne intrebam ce sa facem cu ea. Aceiasi care, deschizand o cutie de bere ca s-o bem impreuna, aruncam 3 sferturi din ea fiindca nu mai putem. Ei bine, noi ne-am cumparat o sticla de rom. Pentru noi, nu ca s-o dam cuiva.

Smecheria e ca am cumparat-o pentru a face lapte cald cu rom si scortisoara, care e mai bun decat ciocolata calda. (si cu putin zahar si mult lapte praf, ca sa fie gros) 😀 Dar oricum, asta nu conteaza, nu? Important e ca ne-am cumparat o sticla de rom pentru noi. Cum ziceam, un mare hop.

Un altul, si cel mai recent, sunt ochelarii mei. S-au crapat. 😦 Elefantul gratios s-a asezat pe ei. Bine, si eu ii lasasem pe canapea, dar nu ma asteptam sa se cantareasca pe ei. Astia sunt primii mei ochelari si imi plac tare mult, asa ca spargerea primilor mei ochelari e o chestie ingrozitoare. Va trebui sa faca penitente o saptamana pentru ei. Din fericire ramele n-au suferit foarte tare, doar s-au cracanat putin, si le-a aranjat la loc. Trebuie doar sa-mi schimb lentilele si vor fi ca noi. Dar totusi… mi-a spart ochelarii!!

Din fericire pot vedea destuld e bine prin ei, crapatura fiind sus…
Din nefericire e fix lentila cu dioptrii (am una de plastic simplu, fara dioptrii, si una cu -0,75).
Din fericire pot vedea bine si fara ochelari, nu e grav.
Din nefericire nu pre pot lucra la computer fara ei, ca obosesc.

In principiu… trebuie sa-i schimb, dar nu e urgent.

Oricum, sa va spun de al treilea hop, si cel mai important din punct de vedere psihologic. (nu stiu daca romul si ochelarii se pot califica drept hopuri psihologice… se pot? ca altfel e singurul psihologic, dar ce conteaza semantica?)

Ei bine, ne-am luat bilete de avion pentru la toamna, cand va trebui sa ajungem in varsovia la o nunta, si… completa campurile ca sa cumpere biletele online si ajunge la numele meu. Ma intreaba nehotarit: pe tine cum te trec aici? Am un moment de pauza ca nu pricep ce intreaba, in care ma uit la el cu o privire goala. Ce vrei de la mine? Pai, stii, zice el, o sa fie dupa nunta noastra… cu ce nume te trec pe bilet ? Aaaa…!

Nu discutasem acest… amanunt. Ce fac? Trebuie sa decid in astea 3 secunde pana sa treaca numele. Pai… nu pot eu sa decid de 2 luni ce melodie vreau ca sa ne faca videoclip din filmul de la nunta si in 3 secunde sa hotarasc daca-mi schimb numele?! Noroc ca a fost timpul atat de scurt, incat n-am avut timp nici sa ma gandesc, nici sa ma razgandesc, nici sa imi gasesc argumente pro si contra, nimic. Am hotarit fara sa stiu de ce, sa ma treaca cu numele lui.

Nu l-am pronuntat, ca imi vine tare greu. Parca vorbesc de altcineva. Parca odata ce pronunt devine adevarat… si parca ma schimba pe mine. Inca ma intreb de ce am spus ca imi schimb numele? Nu ca nu vreau sa port numele lui, doar ca nu vreau sa renunt la al meu. E al meu!

Asa ca asta ma framanta acum. O sa ma obisnuiesc cu ideea?

Anunțuri

7 Comments »

  1. 1
    Gabitza Says:

    O sa-ti ia ceva vreme pina sa faci asocierea dintre numele nou si persoana ta. Nu o sa raspunzi cand te striga, o sa raspunzi la telefon cu numele vechi, o sa ai de umblat dupa preschimbat acte si parca nu e vorba despre tine. Mie mai nasol mi s-a parul sa trec de la „domnisoara” la „doamna”. Ca „dna. X” pina atunci era doar soacra ta :))

  2. Dap, problemă mare cu numele ăsta. Dar îți poți păstra numele de fată și după căsatorie, sau le poți lua pe amândouă. Adică îl păstrezi pe cel de fată și se adaugă și cel al soțului.

  3. 3
    teribilisimo Says:

    Imi pot pastra numele, teoretic, treaba e ca i-am zis deja ca il iau pe al lui… Pare ceva mai reala si mai cu sens casatoria asta daca apoi vom avea amandoi acelasi nume.
    Si nici nu ma deranjeaza ca il iau pe al lui, ce ma intristeaza e ca nu-l voi mai avea pe al meu.
    Nu pot sa le iau pe amandoua fiindca apoi as obosi pana sa spun cum ma cheama, si el la fel.

  4. 4
    Cristina Says:

    Si eu spun ca o sa te obisnuiesti si … ca o sa-ti placa ideea 😉
    Asta cu numele pe biletul de avion e insa o treaba serioasa, pentru ca presupune sa iti schimbi buletinul si / sau pasaportul pana atunci.
    Daca nu ai timp sa schimbi nimic si ai un pasaport pe vechiul nume, cred ca ar fi mai intelept sa il pui pe asta pe biletul de avion (mi se pare ca la buletin iti fac ei ceva la starea civila, sa nu il mai poti folosi prea mult si sa te oblige sa il schimbi cat mai repede).
    Depinde acum cat timp e intre nunta ta si nunta prietenilor din Polonia …

  5. 5
    teribilisimo Says:

    avem vreo luna jumate pana la plecarea in polonia, n-o sa fie problema sa imi schimb buletinul.. sa vedem cat de in scurt va fi voiajul de nunta, si daca am timp sa-l schimb pana in el. oricum, daca zici ca merge si pasaportul vechi… n-am probleme 🙂

    acum astept raspuns de la agentia de voiaj cu croazierele…

  6. 6
    Cristina Says:

    Merge si cu pasaportul vechi daca biletul e luat pe numele vechi, sa coincida numele. Cred eu …

    Bafta si cu voiajul de nunta! 🙂 Aici chiar e important sa fii atenta pe ce nume iei biletul, pentru ca, daca depasiti granitile UE, nu mai merge si cu buletinul 😉

  7. 7
    oana Says:

    la mine a fost mai simplu: avem amandoi acelasi nume de familie. 🙂

    a fost dragut cand ne-am dus sa ne bagam actele la primarie si doamna de acolo, in virtutea inertiei, m-a intrebat: va schimbati numele dupa al sotului? si pe mine ma busit rasul. doamna s-a uitat foarte sever la mine (ceva de genul, domnisoara, maritisul e treaba serioasa si tie-ti arde de glume!) si abia apoi a remarcat ca nu va fi nevoie de schimbarea numelui.


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: