ieri am inceput lista cu cine ma enerveaza

Somn. Dulce, somn. Suna telefonul. Scurt. Biiingggggg!

Dezlipesc juma’ de pleoapa. E intuneric bezna. Ce-are telefonul asta?! Era un mesaj. A ajuns umf in dubai. Nu e ora de trezit, abia adormisem de 20 de minute. Si mai bine. Ma trezesc destul cat sa ii si raspund la mesaj, desi nu stiu sigur ce i-am spus. (Nu-s nici sigura ca i-am raspuns, dar parca…) Si adorm la loc. Pisica incearca sa ma trezeasca. Suna iar telefonul, scurt: alt mesaj. Iar pisica. Si iar pisica. Nici n-o mai bag in seama, doar ma intorc pe partea cealalta. Cred ca e frustrata ca nu resuseste. De obicei ii e mult mai simplu sa ma trezeasca. Nu si azi. Trebuie sa dorm pentru doi, ca umf nu e acasa. Ii tin locul la dormit si lui.

Ieri, dupa serviciu, am mers cu el la aeroport. Drumul, ca de obicei imprevizibil, a inceput cu o oprire. Apoi a continuat bine, la dus. A ajuns cam cu 2 ore inainte de plecarea avionului, si nu si-a uitat nimic in masina. Si-a uitat acasa aparatul de ras, spuma, sampon, sapun, periuta de dinti, chestii de-astea, dar nu le-am observat pana n-am ajuns inapoi acasa. Tarziu. Inapoi de la aeroport am ajuns intr-un blocaj frumos, de am facut 3 km intr-o ora. Am avut timp sa ponderez la diverse chestii inutile.

Cum ar fi faptul ca tramvaiele merg pe curent si ca nu polueaza, dar ca asta nu ajuta la nimic, intr-un oras plin de masini, asa ca tin aerul pe recirculare. Sau ca intre doua siruri de masini care mai mult stau decat merg, masina in care suntem e sigur si de fiecare data in sirul care mai mult sta, nu in cel care mai mult merge, fara sa conteze de cate ori schimba sirul. Ca stiu toate cuvintele de la Livin’ next door to Alice, nu doar „who the fuck is alice” care nici macar nu sunt in cantecel…

M-am plictisit, mi-e foame, si cum aveam o hartie si un pix la indemana, am vrut sa-mi fac o lista de cumparaturi, ca tot trebuia sa trec pe la Carrefour on my way home. Doar ca.. lista, in loc sa contina lapte, iaurt, apa plata, sosete rosii si mancare de pisica, arata cam asa:

Cine ma enerveaza sau ma deranjeaza sau ma calca pe bataturi:
– soferii care claxoneaza la semafor
– oamenii care scuipa seminte
– oamenii care tusesc, chiar si cei foarte dragi mie
– nesimtitii care arunca ambalaje pe jos
– oamenii care tipa crezand ca asa se fac intelesi. sau… poate pur si simplu oamenii care tipa.
– manelistii care insista sa ma puna la curent cu preferintele lor muzicale ce se revarsa pe geamurile deschise ale masinilor
– si daca tot vorbim de revarsari, suncile si burtile revarsate peste pantaloni prea stramti

… n-a iesit ce-am vrut eu, lista asta. Oricum n-am terminat-o. La un moment dat am iesit din blocaj, masina s-a pus in miscare si mi-am amintit de ce nu e bine sa scriu sau sa citesc in masina: mi se face o greata de nu mai pot. Si mai bine, ca mi-a trecut foamea. Din Carrefour imi iau desene animate si pantaloni. Si lapte. Si mancare de pisica. N-am vazut sosete rosii. Se inchide magazinul, asa ca plecam.

Acasa ma astepta pisica, mieunand ca de obicei. Ar trebui sa o ajut sa-si mai largeasca vocabularul, ca asa mi-e destul de greu sa inteleg ce vrea daca miauna cu orice ocazie. Ori se plictisise singura, ori ii era foame, ori voia sa ii curat tavita cu nisip, ori avea chef de joaca, ori voia in brate la mangaiat, ori era geamul inchis la balcon si nu-i convenea… Miau. Cred ca ieri erau toate la un loc.

Ne-am culcat tarziu, eu si pixica. Fiindca nu stiam daca sa astept sa aterizeze avionul lui umf si apoi sa ma culc, sau sa ma culc acum, ca imi da mesaj cand ajunge oricum? Am ajuns sa ma culc cu vreo 20 de minute inainte de ora de aterizare 🙂

Somn. Dulce, somn. Suna telefonul. Scurt. Biiingggggg!

Anunțuri

6 Comments »

  1. 1
    dani Says:

    hehe, jumatatea ta nu se suparaceste ca scrii ce uita pe blog? 😛

  2. 2
    teribilisimo Says:

    hai ca n-am scris ca si-ar fi uitat chilotii. poate aia erau mai intimi. (nu si i-a uitat.. 😛 ) dar asa, de ce s-ar supara ca am scris de spuma lui de ras? ca e uituc… stie si el. 🙂 macar sa se amuze pe chestia asta.

  3. 3
    sofia Says:

    Dia, bine ca-ti citeste florin blog-ul:)) , iul nu citeste blogul meu, surprinzator, prefera sa vorbim!
    Iul face bagajele mereu cu mine…si rar uita ceva!
    In schimb are un coleg …..care a uitata si banii de delegatie ai tuturor acasa:D

  4. 4
    teribilisimo Says:

    umf citeste blogul, fiindca noi vorbim, dar eu ma exprim mult mai frumusel in scris, asa ca ii palce sa citeasca.

    si am sa te rog sa nu-i mai deconspiri identitatea secreta aici pe blog. aici il cheama umf. pur si simplu. sau, daca vrei, cu litera mare: Umf. Daca nu-i spun pe nume, poate nici nu se prinde ca vorbesc despre el… se si intreaba, cand o citi, cine o fi uitucul ala care si-a pus aparatul de ras intr-o punguta si a lasat-o pe pat, in loc s-o bage in bagaj…

  5. 5
    sofia Says:

    :))!
    Nu pot sa-i zic altfel, da o sa incerc:))!
    Crezi ca-mi da voie sa-i spun Umf?

  6. 6
    teribilisimo Says:

    nu. 🙂 umf e rezervat. e un fel de nume cu copyright.


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: