Unirea, in varianta bucuresteana

Ei bine, mi-am propus sa plec la Alba Iulia de ziua unirii. Si m-am razgandit. Am vrut sa merg la Sibiu, dar n-am ajuns nici acolo. Si cum eram acasa si n-aveam vreun plan, sambata dimineata ne-am trezit devreme si am plecat spre Bucuresti. Trebuia sa-mi dau seama ca e ceva ciudat in aer… prea am ajuns fara obstacole si cu o ora jumatate mai devreme decat era nevoie. Dar toate la timpul lor.

Am fost la defilarea militara si am facut poze. N-am scapat picior de ostas, roata sau senila de vehicul militar, dar nici fumul de esapament nu l-am ratat. Si a fost totul frumos, asa ca ne-am zis sa stam pana seara la aprinderea bradului. Neinspirata idee! De ce n-am plecat dupa parada militara? De ce n-am fost la Alba Iulia?! De ce am plecat de acasa?! De ce n-am facut pana pina sa plecam spre Piata Unirii? Ce ce l-am trezit pe Umf care adormise si nu mai voia sa mearga?

Desigur, e numai vina mea si mi-o asum. Astrele au decis si am plecat fara sa banuim spre Piata Unirii. N-aveam idee ca o suta de mii de alti oameni se indreapta spre acelasi loc si va avea loc o punere in scena a unirii in varianta moderna, bucuresteana. Acolo, in piata unirii, mi-am dat eu seama mai tarziu, se incerca unirea a 100.000 de oameni intr-unul singur. A fost o unire fortata si claustrofoba, in stilul teatrului absurd si al actiunilor voluntar-obligatorii, in care participantii voiau alternativ sa mearga ba inainte, ba inapoi, dar ajungeau sa se invarta in loc si sa isi ia coate de la ceilalti, copiii plangeau ca vor acasa, telefoanele mobile isi pierdusera orice urma de utilitate, claxoanele masinilor blocate sunau (evident, sunau tricolor, ca era zi nationala), iar obiectul curiozitatii colective, bradul, era o umbra imensa, intunecata, ca un univers inainte de scanteie.

Aparatele de fotografiat tzacaneau cu lentilele extinse la maxim, surprinzand pe cardurile de memorie multimea fluida care astepta momentul oportun pentru a incerca sa scape din piata, daca bradul tot intarzia sa se aprinda si nu oferea un subiect bun pentru fotografii. Si cand s-a aprins nu i-am facut vreo poza. Atunci am gasit momentul potrivit s-o sterg. Am pornit.

Adica… „s-o sterg” implica viteza. Nu, ceea ce voiam sa spun e ca atunci am zarit o geana de loc prin multime si m-am insinuat intr-acolo, incet, chinuitor, executand piruete, semi-intoarceri si alte elemente artistice imposibil de numit, tinandu-mi in acelasi timp o mana pe camera foto, una pe geanta, una cu telefonul la ureche, iar cu cea ramasa libera tineam de mana pe cineva, ca sa nu raman singura si pierduta prin multime.

Ah, ups! Nu pe domnul asta mustacios si cu privire uimita il stiam agatzat de mana mea! Prietena cu care eram initial si careia i se substituise domnul cu mustata, era acum de partea cealalta a unei tanti grase cu fes multicolor. Eu executam ocolirea periculoasa a aceluiasi obstacol pe partea dreapta. Am refacut lantul uman din doi membri cu participantii originali dupa ce amandoua am finalizat ocolirea. L-am lasat pe mustacios sa se descurce singur si am plecat mai departe. Parcursesem 2 metri.

Doua ore mai tarziu reuseam sa iesim din zona cu masina.
La anul nu ne mai unim la Bucuresti.

Anunțuri

3 Comments »

  1. You fool.
    Sansa ta sa te combini, si nu profiti de ea… 😀

  2. 2
    Masonul Says:

    „. Acolo, in piata unirii, mi-am dat eu seama mai tarziu, se incerca unirea a 100.000 de oameni intr-unul singur.”

    E cea mai buna descriere a „evenimentului” pe care am auzit-o. 🙂 Imi pare rau ca nu ne-am intilnit, da’ las’ ca nu au intrat zilele in sac.

  3. 3
    Dan Says:

    e deja al 3-lea (?!) blog la care comentez despre 1 Decembrie; eu am fost inspre munte pe 1 cu cativa prieteni si nu am avut nicidecum parte de ritmul atat de ametitor, pe care mai mai ca l-am simtit si eu din descrierea ta :). Un prieten venise cu ideea sa vedem si noi parada dar asta binenteles dupa ce tocmai se incheiase. Asa ca, procedand ca adevarati si darji 😛 barbati romani, identificati intru totul cu originile, am luat calea muntilor. Poate ca, din ciclul „la anul asa facem”, la anul mergem in alt loc, si mai „pitoresc”.


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: