Poezioara tembela

Acum vreo doua saptamani, sau cand am scris poeziile alea de le-am gasit pe niste foi din facultate, m-a luat asa… o banuiala, cum ca eu as mai putea si acum sa scriu versuri, daca nu m-as fi oprit atunci, doar ca, fiindca m-am oprit, acum nu prea mai pot, din lipsa de exercitiu. Si [...]

“Sunet”

Era târziu și n-avea rost să caut pricini în ce-a fost. Când a plecat, s-a dus cuvântul, am rămas mută, fără vorbe, cu cioburi mici de fraze moarte. Am căutat și-am regasit un sunet singur. L-am strigat cât am putut, până când, iară, s-a pierdut… E prea târziu în asfințit să mă gândesc la el. [...]

Aș încerca și nu-ndrăznesc…

V-aș invita la o cafea, să povestim din amintiri, dar n-am curajul și nici cred c-ați accepta, așa că scriu. Am să trimit scrisoarea asta? Nu cred, așa că prind curaj, m-avânt, și pot să scriu tot ce-am de gând. Dar ce-am de gând? Mi-e gândul gol, plecat acum să dea ocol pădurilor de-argint. Și [...]

Proza in versuri – poezie

Acum mulți ani, prin facultate, mă apucase simțămîntul creativ-poetic, și cum n-am putut scăpa de el sub nici o formă, și nu se trata nici măcar cu ceai de mușețel, n-am avut de ales și a trebuit să mă dedau la scris versuri. Am scris și povestiri nemuritoare, despre un ou aventuros, despre arici si [...]