Anul asta am strans bradul tarziu (si numai pe jumatate). Nu stiu daca de lene sau fiindca nu aveam chef sa se termine sarbatorile de iarna. Si-asa, fara zapada parca au fost doar pe jumatate sarbatori. As fi propus sa il lasam pana la prima ninsoare, dar consiliul de familie n-a vrut sa auda de asa ceva si ordinele au fost clare: se strange bradul!
Doar ca inainte sa-l strang i-am facut niste poze, sa-l tin minte. La anul e alt brad, mereu altul, si asta a fost unul simpatic.
Va spun toate astea fiindca sigur va veti intreba de ce naibii pun poze cu bradul de craciun la mijloc de ianuarie? Ei uite de-aia, fiindca am strans bradul si nu puteam sa-l strang fara sa-l trec in eternitate (si in galeria fostilor brazi de craciun) prin cateva poze.
Ah, si sania asteapta ninsoarea. Sta, la casa, sprijinita de-un gard, si rugineste incet, nostalgica. Eh… timpurile de-alta data, cand ningea… – Cu ea n-am poze. Doar cu bradul. 
Un brad foarte frumos, eu il mai tineam:D.
mai vreau sarbatori..uffffffffffff