. am fost sa-mi iau covricheese
. scria covrichesse
. am vrut sa le zic ca au scris gresit, dar de ce sa ma chinui?
. crescusera pretul
. si-asa era mare
. de la 2,5 la 3 lei
zic – un covricheese
zice – 3 lei. [si-ntinde mana, continuand natural:] dar nu mai avem.
dupa care, fara pauza insira: - covridog, covridog picant, covrig cu …
zic: – doar covricheese, multumesc. nimic altceva. si plec
. imi amintesc de farmacia in care am intrat sa ii iau lui taica-meu “olynth fara acid hyaluronic”
. e de-ala de nas, care face puf si iti desfunda nasul
. farmacista s-a dus sa-mi faca bonul si m-a intrebat de departe - servetele de nas?
. m-am uitat la ea stramb intrebandu-ma daca am zis ceva fara sa vreau.. - nu!
. a mai batut doua cifre pe casa de marcat: - vitamina C?
. i-am aruncat o privire in care statea intrebarea – ce-ai cu mine cucoana? imbinata cu – acuma imi prezinti tot ce ai in farmacie?
. cred ca a inteles ceva, ca a raspuns la intrebarea nerostita: - m-am gandit ca sunteti racita…
- nu-s!
parca era la fel cu covricheese-ul
- vreau covridog picant?
- nu!
. apoi am venit mancand (pateu cu branza sarata) si cronometrandu-mi timpul de masa. fac fix 30 de minute cat ma duc sa-mi iau un covrig, stau la coada, n-au, ma mut la alt covrig 5 metri mai departe, stau iar la coada, imi iau ceva si ma intorc la work.
. asta daca nu cumva ajungeam cu 5 secunde mai devreme, ca atunci cre’ca ma calca unul cu masina, care s-a enervat ca sta la semafor si a trecut pe rosu, cand eu aveam verde la pietoni
. si s-a oprit fix in traficul perpendicular care se desfasura dupa regulile de circulatie rutiera
. nu s-au busit
. ca s-au oprit aia. a trecut nebunul printre masini si s-a oprit… la urmatorul semafor, 50 de metri mai incolo.
. am trecut si eu si ma gandeam ca-n basme, sa scuip in san ca era cat pe ce sa auzi de alta calcata pe trecerea de pietoni, pe verde. (ei, nu chiar, ca eram inca pe trotuar, dar mai stii?)
. am scris toate astea pe messengerul Simonei. am inceput acolo sa povestesc si nu ma puteam opri ca stricam chi-ul si nu mai ajungeam sa scriu pe blog ever. 
Yey. Din ac. categorie: duminica in pauza de autocar la o benzinarie. Ma duc cu s croasante si i le dau cucoanei.
-Nu vreti si batoane din acestea cu susan la 1,…Ron?
-NU!!
Nu inteleg de ce cred ei ca stiu mai bine decat mine ce vreau…
Sunt la fel ca aia de la mec: vreti si suc cu asta? cartofi? da’ poate o placinta? nici inghetzata?
– iar tu te intrebi cine te-o fi pus sa vrei un hamburger ca daca nu voiai scapai de mitraliera de intrebari.