Mi-a luat aproximativ 1 minut sa ajung de la “hmm… interesant titlu”, trecand prin “oare se gaseste cartea?” si “la ce editura e?”, citind cele 2-3 paragrafe descriptive de pe site-ul editurii unde am gasit-o, pana la “o vreau! o vreau! o vreau!”
Si tocmai bine ca nici nu am prea mult timp liber zilele astea. Deci un minut bine folosit, de cand mi-am aruncat ochii pe facebook la un status despre Tonița (pictorul, da) (in care se plangea cineva ca si romanii scriu Tonitza cu tz – o fi bine, o fi rau?) si pana am ajuns la carte. Dar inca n-o comand. Aia imi ia inca 5 minute, si o las mai pe seara. Intai va spun despre ea, ca sa ziceti ca sunt nebuna cand aflati ce carte vreau eu cu atata pasiune.
Ok, vorbim aici de “Istoria limbii române” de Alexandru Philippide. Cum a ajuns ea (limba!) până azi, cine si cum a influențat-o, când, cum folosim reguli de gramatica dintr-o limba, cuvinte dintr-alta, de unde vin unele cuvinte și cum au derivat ele până la forma de acum, sunt chestii care ma fascinează. Abia aștept să le citesc. 
Si istoria religiilor mi se pare foarte interesanta, dar inca nu mi-am luat-o. Chestie de pret. 
Mi-am luat in schimb ceva mai ieftin – un dictionar al religiilor. Nu l-am citit. Nici nu mai stiu pe unde e acum…
Sper sa nu aiba aceeasi soarta si istoria limbii romane. 
Suna interesant
Achizitie fructuoasa, sa fie, prin urmare 
[...] mereu Şi ploia îmi zâmbeşte şi îi zâmbesc şi eu sub şuvoiul de apă Ce spală nevăzuta ceaţa ce separă pe muritor de zeu Un altfel de potop în care nimic din mine nu mai [...]