Vorbe si ganduri

Adica uite, arta de-asta putem si noi! Asta vrea sa spuna poza de deasupra. Numai ca umf n-a stat la vopsit, ca altfel “arta murala” il numeam.

Si da, mai aparem si noi in unele poze. Putine, fiindca de obicei eu pozez cladiri si ziduri si strazi si flori si stalpi (apropo, am o colectie extinsa de stalpi cu lumini stradale, se pare ca am o pasiune pentru ei) si alte chestii din astea, dar uneori mai fac si “poze cu oameni” cum zicea cineva odata cand voia sa-i fac poza. (“gata cu peisajele, mai fa si poze cu oameni”, si zambea frumos, sa iasa bine in poza )

Am repetat poza facuta in iarna, numai ca de data asta, ascultand sfatul unui prieten, cu blitz sa mi se vada fatza!

Tot cu blitz, ca se vede bine, tot deasupra Parisului, de data asta poza cu otita.

Aici pomul m-a tras de sapca sa fac poza cu el. Si am facut. Voila, pomul!

Si in timp ce ne plimbam noi linistiti prin Montmartre si faceam poze cu pomi, se zaresc nori plumburii si amenintatori:

Dar cum e vara si ploile de vara nu tin mult, ne-am ascuns sub o umbrela, la un mic restaurant unde voiam sa mincam (numai ca naspetii nu mai servesc mincare dupa ora 3, asa ca ne-am luat cafea si cidru) si am ramas sa privim ploaia si oamenii care se ascund sau trec.

Ploua frumos…

Si cam astea-s toate pozele din Paris pentru excursia asta. Hai, bine, inca una, cu o floare (planta agatzatoare) din care am furat un lastar si sper sa mi se prinda. Poate stiti voi cum se numeste:

A, si sa nu uit, colectia mea de zahar cubic pe care il primea Umf la cafea (el o bea amara oricum, n-a facut vreun sacrificiu major pentru colectie):

Asta e colectia extinsa, cu tot cu o caramea – nu stiu de ce, dar e primita tot la cafea…